Sechestru asigurator. Decizia 993/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 993
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de " " B, prin reprezentantul său legal, împotriva încheierii nr. 51 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurentei " " B și avocat apărătorul intimatei " de Restaurante" I, lipsă fiind intimatul ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Avocat apărătorul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță.
Avocat apărătorul intimatei SC " de Restaurante" I depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță.
Susține că, dat fiind situația raportului dintre recurentă și SC " de Restaurante" I și faptul că între aceste părți nu există o creanță constatată în scris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 591 alin. 2 din codul d e procedură civilă, recurenta are obligația să achite o cauțiune de J din valoarea reclamată. Solicită a i se pune în vedere recurentei să facă dovada achitării cauțiunii.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul intimatei SC " de Restaurante"SRL I, motivând că în această fază procesuală a judecății este lipsită de relevanță juridică, constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a încheierii nr. 51 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul admiterii acțiunii, motivând că, contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC ""SRL I și SC " de Restaurante"SRL I este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat în vederea prejudicierii recurentei.
De asemenea susține apărătorul recurentei că prezenta cerere de instituire a sechestrului asigurator întrunește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 591 din codul d e procedură civilă, creanța creditorului este certă, lichidă și exigibilă și este constată prin înscris respectiv contractele de închiriere, facturile fiscale aferente procesului verbal de conciliere.
Precizează că, prin încheierea atacată, instanța de fond a lipsit societatea recurentă, care a fost de bună credință pe toată durata desfășurării relației contractuale, de posibilitatea acoperirii creanței existente împotriva intimatei SC ""SRL I, prin executarea bunurilor transferate în mod abuziv către SC " de Restaurante"SRL Prin actele depuse la dosar au fost evidențiate bunurile care au fost găsite la sediul firmei și care nu coincid cu cele menționate în procesul verbal - anexa 10.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Avocat apărătorul intimatei SC " de Restaurante"SRL I solicită respingerea recursului, să se mențină ca fiind legală și temeinică încheierea nr. 51 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că societatea recurentă are calitatea de creditor doar în raport cu debitoarea SC ""SRL nu și față de debitoarea SC " de Restaurante"SRL I cu, care nu a încheiat nici un fel de raport juridic, neexistând vreo creanță constatată în scris. Partea pe care o reprezintă are calitatea de proprietar a bunurilor transferate, iar procedura prevăzută de art. 591 cod procedură civilă este aplicabilă și intimatei.
Apreciază că, recurenta avea posibilitatea să se adreseze instanței potrivit dispozițiilor art. 597 din codul d e procedură civilă, respectiv cu o cerere de poprire asiguratorie asupra bunurilor.
Avocat susține că, după pronunțarea acestei încheieri recurenta s-a mai adresat cu o altă cerere de instituire a sechestrului asigurator, instanța de fond prin încheierea din 28 aprilie 2009 respins cererea formulată de " "SRL, depune la dosar dovada în acest sens.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 51 din25 martie 2009 Tribunalul Iașia respins cererea formulată de SRL, cu sediul ales la & din B, Calea nr. 143, mezanin, sector 1 în contradictoriu cu debitoarea SRL, cu sediul în I, str. - 1C, jud. I și debitoarea DE SRL, cu sediul în jud. I, B-dul -, -.2,. B, parter, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- creditoarea SC SRL a chemat în judecată debitoarele SC GRUP SRL și SC DE SRL, solicitând ca - de urgență și fără citarea părților - să se dispună, cu numirea în calitate de custode, înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor evidențiate în factura fiscală nr. 104/15.10.2008, factura fiscală nr. 105/15.10.2008, factura fiscală nr. 106/15.10.2008 și factura fiscală nr. 107/15.10.2008 emise de către de restaurante ("facturile fiscale), respectiv:
(1) Factura fiscală nr. 104/15.10.2008 în valoare totală de 219.269,66 lei privind:
- "Amenajare spații închiriate" în valoare de 26.877,68 lei;
- 1 bucată "cuptor pizza - în valoare de 844,95 lei;
- 1 bucată " cu spirală - 20" în valoare de 361,63 lei
- 1 bucată "Mașină de gătit electrică 70/70 cfe în valoare de 793,77 lei
- 1 bucată " refrigerată" în valoare de 705,04 lei
- 1 bucată " gastronomic 10- 11" în valoare de 4.249,62 lei
- 1 bucată "Mașină de spălat farfurii -" în valoare de 694,08 lei;
- 1 bucată "Aparat cuburi gheață - AC 56 " în valoare de 482,66 lei
(2) Factura fiscală nr.105/15.10.2008 în valoare totală de 21.455,80 lei privind:
- 1 bucată " electric - 1" în valoare de 598,15 lei
- 1 bucată " dulap -/20 în valoare de 418,85 lei
- 1 bucată "Mașină tăiat legume ", în valoare de 280,00 lei;
- 1 bucată " BG 6/19" în valoare de 352,22 lei
- 1 bucată " peste 12" în valoare de 357,90 lei
- 1 bucată " refrigerată -GN" în valoare de 504,83 lei
- 1 bucată " motor încorporat 1350 MC" în valoare de 566,04 lei;
- 1 bucată " ingr. Pizza " în valoare de 348,13 lei.
(3) Factura fiscală nr. 106/15.10.2008 în valoare totală de 15.295,90 lei privind:
- 5 bucăți de "canapea cu 4 locuri" în valoare de 2.134,75 lei;
- 1 bucată " Av 2+3 sertare", în valoare de 307,45 lei
(4) Factura fiscală nr. 107/15.10.2008 în valoare totală de 15.295,90 lei
privind obiecte de inventar în valoare totală de 30.112,95 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că - în fapt - la data de 15 martie 2007, și au încheiat contractele de închiriere cu privire la spațiul comercial S 20 + T 20 în suprafață de 130 metri pătrați și spațiul comercial S 21 + T 21 în suprafață de 100 metri pătrați (" comerciale") din cadrul Comerciale I ("Contractele de închiriere" - anexa 1);
La data de 23 septembrie, a notificat cu privire la obligativitatea executării obligației - esențiale pentru asigurarea continuării în bune condiții a colaborării contractuale - de a achita contravaloarea chiriei și a tuturor celorlalte cheltuieli aferente spațiilor comerciale, în cuantum de 66.869,86 lei, în termen de 2 zile de la data comunicării notificării și totodată, în măsura în care refuză executarea întocmai a obligațiilor de plată, să participe la o întâlnire de conciliere.
La data de 2 octombrie 2008 părțile au încheiat un proces-verbal de conciliere ("Proces verbal") prin care " Grup recunoaște existența și cuantumul tuturor debitelor restante, astfel cum au fost prezentate prin Notificare" (66.869,86 lei) și se obligă să plătească toate debitele restante, până la data de 30 noiembrie 2008 (anexa 3);
În pofida încercărilor nenumărate ale de soluționare amiabilă a disputei determinată de încălcarea obligațiilor contractuale, nu a acoperit debitele restante până la data de 30 noiembrie 2008 (încălcând așadar graficul de eșalonare cuprins în Procesul-verbal);
La data de 17.02.2009, având în vedere încălcarea în mod continuu de către a obligațiilor contractuale care îi revin și față de ignorarea tuturor somațiilor transmise în acest sens de către, reclamanta a trimis către notificarea de reziliere a Contractelor de închiriere (anexa 9) prin care a informat pârâta după cum urmează:
- înțelege să înceteze de drept Contractele de închiriere prin operarea pactului comisoriu de gradul 4 prevăzut de dispozițiile art. 11.1 coroborat cu dispozițiile art. 11.2 Secțiunii I "Termeni și Condiții Generale" din Contractele de Închiriere;
- înțelege să-și exercite dreptul de retenție, în condițiile stabilite prin Contractele de Închiriere, asupra tuturor bunurilor aflate în spațiile deținute în cadrul Comerciale, pentru asigurarea recuperării debitelor restante;
La data de 17.02.2009, a procedat la inventarierea bunurilor situate în comerciale și a încheiat Procese-verbale de retenție, cuprinzând toate bunurile din aceste spații, cu excepția acelor bunuri pentru care s-a făcut dovada că aparțin de drept unor terțe persoane (anexa 10) precum și Procese-verbale de predare-primire spații (anexa 11).
La data de 27 februarie 2009, de Restaurante a trimis notificarea nr. 3, datată 26.02.2009 ("Notificarea"), prin care a informat că majoritatea bunurilor situate în comerciale sunt proprietatea Companiei de Restaurante, fiind astfel lipsita de temei continuarea reținerii bunurilor. În probarea efectuării transferului dreptului de proprietate, de Restaurante a anexat Facturile fiscale și copii ale pentru vânzări pe luna octombrie anul 2008, copii ale sintetice pe luna octombrie 2008 și copii după pentru cumpărări pe luna octombrie 2008 (anexa 12);
Prin acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, a solicitat în contradictoriu cu și de Restaurante:
a) în temeiul disp. art. 969 și art. 1073 Cod civil, obligarea la plata către a sumei în valoare de 287.068,36 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și a penalităților calculate potrivit prevederilor contractelor de închiriere încheiate cu pentru folosirea spațiilor comerciale Pizza și situate în cadrul Comerciale I (" ").
b) în temeiul disp. art. 975 și art. 966 Cod civil, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare ("Contractul de vânzare-cumpărare" încheiat între și de restaurante executat prin factura fiscală nr. 104/15.10.2008, factura fiscală nr. 105/15.10.2008, factura fiscală nr. 106/15.10.2008 și factura fiscală nr. 107/15.10.2008 emise de către de restaurante ("Facturile fiscale").
are calitatea de creditor al pentru creanță de 287.068,36 lei, datorată urmare a încălcării obligațiilor contractuale asumate prin contractele de închiriere.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și de Restaurante este lovit de nulitate absolută fiind încheiat în vederea prejudicierii, susține reclamanta, care învederează instanței că administratorul comun - - a semnat facturile fiscale de transfer a dreptului de proprietate cu privire la bunurile asupra cărora a exercitat dreptul de retenție conform Contractelor de închiriere.
Reclamanta mai arată că - tot astfel - Contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect marea majoritate a bunurilor situate în Comerciale a fost executat la data de 15.10.2008 (astfel cum rezultă din facturile fiscale), deci la scurt timp de la data concilierii. Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate în comerciale are cauză ilicită, fiind realizat cu scopul exclusiv de a sustrage bunurile de la executare și de a împiedica în recuperarea debitului restant.
Reclamanta susține că cererea de instituire a sechestrului asigurator întrunește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 591 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, respectiv:
- creanța este constatată prin act scris, respectiv Contractele de închiriere, facturile fiscale aferente și Procesul verbal de consiliere;
- creanța este exigibilă de mai mult de 30 de zile, dată fiind scadența facturilor fiscale emise de;
- a făcut dovada că a intentat acțiune pentru recuperarea creanței de la.
Învederează totodată reclamanta că măsura sechestrului asigurător este imperios necesară, pentru garantarea posibilității de acoperire a creanței existente împotriva, pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractele de închiriere, în condițiile în care debitoarea a micșorat prin fapta sa asigurările date în baza Contractelor de închiriere.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare, cererea fiind soluționată fără citarea acestora în condițiile articolului 592 al 2.pr.civ.
În susținerea cererii s-au depus înscrisurile menționate în cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că cererea este nefondată pentru următoarele motive.
Potrivit art 591.pr.civ creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris si este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni, în cuantumul fixat de instanță. Același drept îl are si creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune si depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată.
Instanța a reținut că SRL are calitatea de creditor doar în raport cu debitoarea SRL ( în baza Contractelor de închiriere, facturilor fiscale aferente pentru creanța reprezentând chirie și accesorii, existând deci o creanță constată printr-un act scris și exigibilă ) nu și față de debitoarea DE SRL, cu care nu a încheiat nici un fel de raport juridic, neexistând vreo creanță constatată în scris. De asemenea, s-a făcut dovada că reclamanta a intentat acțiune pentru recuperarea creanței de la, neexistând vreo acțiune privind vreo creanță față de de restaurante SRL, în raport cu care s-a formulat doar o acțiune în constatare.
Pentru a se putea dispune înființarea unui sechestru textul de lege prevede - însă - ca și condiție obligatorie ca bunurile asupra cărora se instituie măsura să aparțină debitorului, deci acesta trebuie să aibă calitatea de proprietar. Or, în cauză facturile fiscale și totodată copiile pentru vânzări pe luna octombrie anul 2008, copiile sintetice pe luna octombrie 2008 și copiile din pentru cumpărări pe luna octombrie 2008 fac dovada transferului de proprietate în favoarea DE SRL, societate față de care reclamanta nu are calitate de creditoare. Instanța nu poate constata - pe această cale - că respectivul contract de vânzare-cumpărare încheiat între și de restaurante, executat prin factura fiscală nr. 104/15.10.2008, factura fiscală nr. 105/15.10.2008, factura fiscală nr. 106/15.10.2008 și factura fiscală nr. 107/15.10.2008, emise de de restaurante, este lovit de nulitatea absolută, în absența unei hotărâri irevocabile, în acest sens, prin care s-ar dispune - totodată - și repunerea părților în situație anterioară și revenirea - deci - în patrimoniul debitoarei a respectivelor bunuri.
Prin urmare, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art 591 pr.civ, în raport de fiecare debitor în parte, instanța în baza art art 592 pr.civ a respins cererea privind înființarea unui sechestru asigurator formulată de SRL în contradictoriu cu debitoarea SRL și debitoarea DE SRL, ca fiind nefondată.
Împotriva încheierii a formular recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile articolelor 304 punctul 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, SC SRL reia prezentarea situației de fapt - din cererea de instituire a sechestrului asigurător înregistrată la Tribunalul Iași - și arată din nou că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare dintre cele două intimate, fiind încheiat în vederea prejudicierii intereselor sale. învederează că între cele două pârâte există o legătură indisolubilă, reprezentată de administratorul comun și asociatul comun. Recurenta pretinde că transferul proprietății asupra bunurilor din spațiile comerciale are o cauză ilicită, fiind realizat exclusiv în scopul de a sustrage bunurile de la executare și de aoî mpiedica să recupereze debitul restant.
SC SRL susține că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pentru sechestrul asigurator, din articolul 591 alineat 1 Cod procedură civilă. Ea pretinde că are o creanță lichidă, exigibilă și constatată prin înscris, actul scris fiind reprezentat de contractele de închiriere, facturile fiscale aferente și Procesul-verbal de conciliere. Recurenta învederează că - prin procesul-verbal de conciliere din 2 octombrie 2008 - i-a recunoscut pretențiile și a solicitat acceptarea eșalonării plății până la data de 30 noiembrie 2008, creanța fiind certă și constatată în scris. Recurenta mai arată că sunt întrunite și elementele pentru determinarea lichidității sumei datorate, iar - în ce privește exigibilitatea - ea rezultă din prevederile contractuale și mențiunile privind scadența, înscrise în facturile fiscale emise de.
Reclamanta-recurentă învederează că a făcut dovada că a intentat acțiune pentru recuperarea creanței de la și că imperativul instituirii măsurii sechestrului asigurător rezultă din starea economică precară a debitoarei. În lipsa acestei măsuri - pretinde recurenta - eventuala hotărâre de admitere a acțiunii sale ar rămâne fără consecințe. susține că măsura temporară a sechestrului asigurător preîntâmpină diminuarea patrimoniului debitoarei, până la obținerea unui titlu executoriu împotriva acesteia.
Recurenta solicită ca măsura sechestrului să vizeze bunurile mobile care au făcut obiectul transferului de proprietate între și de restaurante, instanța având libera apreciere asupra oportunității consemnării unei cauțiuni și asupra cuantumului acesteia.
În completarea motivelor de recurs, realizată în termen - conform dovezii de comunicare a încheierii recurate și potrivit articolului 104 Cod procedură civilă - recurenta arată că tribunalul a apreciat nelegal că aparența de drept nu operează în favoarea sa, cu privire la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, fiind incident cazul de modificare a hotărârii de la art. 304 punctul 9 Cpc. pretinde că succesiunea evenimentelor arată, fără putință de tăgadă, că și de restaurante au urmărit un scop ilicit, la transferul bunurilor. Recurenta susține că societatea cumpărătoare nu a făcut dovada plății contravalorii bunurilor asupra cărora se solicită instituirea sechestrului.
Recurenta învederează, de asemenea, că are un drept de retenție și privilegiu asupra bunurilor debitoarei, potrivit prevederilor contractuale și dispozițiilor legale în materie. susține și că a fost greșit reținută, de tribunal, calitatea Companiei de restaurante de proprietar, acest aspect urmând a fi lămurit în acțiunea de fond. În această situație - pretinde recurenta - tribunalul s-a pronunțat chiar asupra fondului raporturilor dintre părți, ceea ce atrage incidența punctului 6 al art. 304 Cod procedură civilă. arată, referitor la această critică, că nulitatea transferului dintre și de restaurante lipsește retroactiv de efecte juridice respectivul transfer. Contractul având o cauză ilicită pretinde recurenta că intimata de restaurante nu a fost niciodată proprietara bunurilor.
În fine, recurenta susține că greșit a reținut tribunalul că nu ar avea o creanță împotriva Companiei de restaurante, creanța fiind bazată pe acțiunea revocatorie de fond. Prin admiterea acțiunii revocatorii - pretinde recurenta - va avea o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva acestei societăți comerciale, cu privire la contravaloarea bunurilor.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Punctul 6 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este incident în speță, atât timp cât tribunalul nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Instanța a fost investită cu o cerere de instituire a unui sechestru asigurător și s-a pronunțat în limitele investirii, stabilind corect situația de fapt și interpretând și aplicând judicios prevederile legale care reglementează această procedură specială.
Curtea de apel constată că - în esență - este pe deplin corectă concluzia tribunalului, potrivit cu care intimata este debitoarea societății, dar nu mai are calitatea de proprietară a bunurilor pe care se cere sechestrul, în timp ce intimata de restaurante, proprietara bunurilor, nu are calitatea de debitoare a. Prin urmare, în raport cu nu este îndeplinită condiția obligatorie ca debitorul să fie proprietarul bunurilor pentru care se cere sechestrul, condiție ce rezultă fără echivoc din articolul 591 alineat (1) Cod procedură civilă, iar față de de restaurante lipsește o altă cerință obligatorie a sechestrului, derivând din articolul 591, și anume existența debitului. Împrejurarea că a cerut constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două intimate nu este de natură - în pofida susținerilor contrarii ale recurentei - a-i conferi Companiei de restaurante calitatea de debitoare a recurentei și nu poate înlătura, la acest moment, efectul translativ de proprietate al contractului, pentru a se putea reține că bunurile ar fi proprietatea debitoarei.
Curtea de apel mai reține că în procedura de față sunt neconcludente toate argumentele recurentei, vizând motivele de nulitate a contractului dintre intimate, aceste argumente neavând legătură cu sechestrul, ci cu judecata ce se poartă pe fond. În prezentul recurs curtea reține că tribunalul a aplicat corect dispozițiile Codului d e procedură civilă (articolele 591 - 592), vizând sechestrul asigurător, punctul 9 al articolului 304 nefiind incident. În fine, analizarea cauzei sub toate aspectele invocate de recurentă și care exced cadrului articolului 304 Cpc, conform art. 304 indice 1 Cpc, relevă că încheierea supusă prezentului recurs este temeinică.
În aplicarea articolului 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând încheierea Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul formulat de B, prin reprezentantul său legal, împotriva încheierii nr. 51 din 25.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. GA
20 mai 2009, 2 ex. Tribunalul Iași: jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
