Sechestru judiciar. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 104/
Ședința publică din 14 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, P,-, județul A, împotriva încheierii din data de 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 29 februarie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4.07.2007 petenții și au solicitat, în temeiul art.598 - 600 Cod procedură civilă instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilelor teren și construcții situate în P,-, județul A până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Argeș.
În motivarea cererii petenții au arătat că sunt moștenitorii defuncților și, proprietarii inițiali ai acestor imobile, calitate în care la data de 25.07.1996, cu cererea depusă la Primăria Municipiului P, înregistrată sub nr.15077, au solicitat retrocedarea în natură acestor imobile în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995. Cererea a fost respinsă de Comisia Județeană A pentru aplicarea Legii nr.112/1995, prin Hotărârea nr.541/1999, cu motivarea că imobilele au fost cumpărate de către chiriași.
Prin sentința civilă nr.2937/9.04.1999 Judecătoria Pitești a dispus anularea acestei hotărâri și obligat Municipiul să restituie imobilele în natură. Ulterior, prin sentința civilă nr.1034/6.03.2006 pronunțată de Judecătoria Piteștis - constatat nulitatea absolută a actului de donație nr.108/23.01.1962, hotărâre ce a rămas irevocabilă, instanțele reținând că donatorii nu au avut intenția de a, ci au fost constrânși să facă acest lucru sub presiunile exercitate de organele puterii de stat din acea perioadă.
Au precizat petenții că, întrucât sunt beneficiarii contractelor de vânzare-cumpărare nr.1 și 2 din 1996 ce au avut ca obiect construcția și terenul ocupat de aceasta - imobile situate în P,-, pârâții pretind că sunt proprietarii acestora și refuză să le predea.
S-a solicitat admiterea cererii așa cum fost formulată.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2007, Municipiul P prin Primar - orașul P și Primarul Municipiului P, au invocat excepția lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că se solicită instituirea unui sechestru asupra bunurilor ce nu sunt în posesia acestor pârâți, la același termen de judecată fiind invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a P și a Serviciului de Exploatarea Public P, motivat pe de o parte prin aceea că Paf ost preluat de Serviciului de Exploatarea Public P, iar pe de altă parte că acesta din urmă nu mai are în administrare terenul în litigiu, fiind vândut pârâților.
Tribunalul Argeș, prin încheierea din 29 octombrie 2007 respins excepțiile invocate și admis cererea, instituind sechestru judiciar asupra imobilelor teren și construcții situate în P,-, județul A până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului civil nr-.
Totodată, a dispus înscrierea de îndată a sechestrului asupra imobilelor în Cartea Funciară.
Pentru a se pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepțiile invocate sunt neîntemeiate, întrucât prin decizia civilă nr.1435/R/27 octombrie 2005 Curții de APEL PITEȘTI au fost obligați pârâții Municipiul P și Administrația Domeniului Public P să încheie cu reclamanții și contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 244 mp - situat în P,-, județul Serviciul Public de Exploatare a Municipiului P, este un serviciu organizat de Consiliul Local al Municipiului P, Legea nr.112/1995 recunoscând atribuții persoanelor juridice organizate de autoritățile locale în domeniul administrării de locuințe, atribuțiile fostului - persoană juridică obligată prin decizia sus arătată - fiind preluate ca urmare a reorganizării din anul 2000 de Serviciul Public de Exploatare a Municipiului
Pe fond, s- reținut că potrivit art.598 Cod procedură civilă, ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Întrucât la dosar s-a depus și sentința civilă nr.228/2.07.2007 a Judecătoriei Pitești, prin care s-a respins solicitarea petenților de restituire în natură imobilelor, s-a constatat că sunt îndeplinite prevederile textului de lege sus arătat și în consecință s-a dispus admiterea cererii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul P, care o critică pentru nelegalitate, sub aspectul motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului se arată că instanța de fond nu făcut aplicarea dispozițiilor art.600 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că a admis cererea, fără însă a obliga pe reclamanți la plata unei cauțiuni.
De asemenea, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la necesitatea instituirii unui sechestru judiciar, existenței unui pericol de înstrăinare sau de deteriorare a imobilelor, dovadă care se impunea în raport de dispozițiile art.598 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.598 Cod procedură civilă, ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Conform prevederilor art.600 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de admitere a cererii, instanța va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauțiuni.
În raport de dispozițiile art.600 alin.1 Cod procedură civilă, nu poate fi reținută prima critică invocată, întrucât această prevedere legală nu obligă instanța să stabilească o cauțiune în sarcina solicitantului, ci lasă la aprecierea instanței sarea sau nu a unei cauțiuni de către reclamant.
În speță, prima instanță a apreciat că nu se impune plata cauțiunii, așa încât, din acest punct de vedere încheierea este legală.
Este fondată însă următoarea critică, care conduce la modificarea încheierii recurate, pentru următoarele considerente:
Potrivit textului de lege sus enunțat, pentru a se putea ordina de către instanță, luarea măsurii asiguratorii sechestrului judiciar, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe un proces cu privire la proprietatea sau posesiunea bunului care formează obiectul judecății, iar punerea sub sechestru judiciar a bunului să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Așadar, sechestrul asigurator se dispune tocmai în scopul de se conserva bunul în natură, în starea în care se găsește.
După cum s-a statuat în literatura de specialitate și în practica judiciară, măsura sechestrului judiciar fiind destul de gravă, solicitantul trebuie să dovedească instanței necesitatea acesteia, fie în sensul că partea care deține bunul îl deteriorează sau există primejdia că îl va înstrăina.
Prin urmare, pentru încuviințarea sechestrului nu este suficientă numai existența litigiului, ci și a pericolului de înstrăinare sau deteriorare a bunului respectiv.
În cauza de față, petenții nu au dovedit necesitatea măsurii ce o solicită, nu au demonstrat că există pericolul înstrăinării sau deteriorării imobilelor teren și construcții situate în P,-, județul A, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr.228 din 2.07.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de și împotriva dispoziției nr.6951/2006 emisă de Primarul Municipiului P, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, sentință ce rămas definitivă prin decizia civilă nr.406/ din 22.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești ( 115 - 121 dosar ).
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, încheierea este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită dispozițiilor legale în materie, astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica încheierea, în sensul că se va respinge cererea de sechestru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI -PRIN PRIMAR, P,-, județul A, împotriva încheierii din data de 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Modifică încheierea din data de 29.10.2007 a Tribunalului Argeș - Secția Civilă, în sensul respingerii cererii de sechestru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Fl.
Grefier,
Red. Fl.
Tehnored.
4 ex/20.03.2008
Jud. fond:
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția care se impunea era aceea de respingere a recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a admis cererea de sechestru judiciar constatând că în speța dedusă judecății există îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.598 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.598 Cod pr.civilă, ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze la cererea celui interesat punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
În primul rând prin respingerea cererii de sechestru judiciar, au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile art.11 și art.20 din Constituție, precum și art.46 din CEDO.
Astfel, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la data de 19.07.2007, se recunoaște faptul că Statul român a încălcat dispozițiile art.6 din Convenție, însă în primul rând s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.1 alin.1 din primul Protocol la Convenție.
Cu acea ocazie în dispozitivul hotărârii CEDO a fost obligat Statul român să restituie intimaților-reclamanți, într-un termen de 3 luni de la data pronunțării sentinței, imobilul situat în P,- compus din casă și terenul aferent de 344 mp.
În acest caz, hotărârea CEDO se aplică în mod automat de către instanțele interne fiind vorba de prioritate absolută a Convenției CEDO raportat la dreptul intern în situația în care s-a constatat încălcarea unuia dintre drepturile fundamentale ale omului și anume dreptul de proprietate.
Instanțele naționale nu mai pot să le examineze pe fond cererea reclamanților, știut fiind că dacă ar exista un conflict între legislația națională și practica CEDO în acest caz se aplică practica CEDO.
Însă reclamanți au obținut și în dreptul intern o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat calitatea de proprietari ai imobilelor revendicate.
Este evident că se impunea cu prisosință admiterea cererii de sechestru judiciar atâta vreme cât deși intimaților-reclamanți li s-a recunoscut prin hotărârea CEDO încălcarea dreptului de proprietate nici până în prezent aceștia nu pot dispune de prerogativele ce ar decurge din exercitarea acestui drept, respectiv posesia, folosința și dispoziția, prerogative care sunt folosite de către intimații-pârâți persoane fizice.
De altfel, prin aceeași hotărâre pronunțată de CEDO s-a stabilit că pierderea dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor combinată cu absența totală a indemnizației de mai mult de 8 ani, le-a adus un prejudiciu disproporționat și excesiv incompatibil la respectarea bunurilor garantat de art.1 din Protocolul nr.1.
Cum prin sentința civilă nr.228 din 2.07.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș și decizia Curții de APEL PITEȘTI nr.406/A din 22.11.2007, a fost respinsă cererea intimaților-reclamanți privind restituirea imobilului în natură, se impune cu necesitate menținerea soluției privind sechestrul judiciar în condițiile art.598 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, consider că soluția legală este aceea de respingere a recursului ca nefondat.
Judecător,
,
Red./31.03.2008
GM/4 ex.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
