Sechestru judiciar. Decizia 1321/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1321 /2008
Ședința publică din 02 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul formulat de reclamanții - SRL și împotriva sentinței comerciale nr.751 din 02.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - S & - SRL și având ca obiect sechestru judiciar.
În data de 29.05.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzeiconcluzii scrisedin partea recurenților și subscrisa - SRL prin care solicită admiterea recursului ca fiind legal, temeinic și fondat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 mai 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
deliberând, reține că,
Prin sentința comercială nr. 751 pronunțată la data de 2 aprilie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost dmisă excepția autorității de lucru judecat a încheierii comerciale nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de reclamantul prin decizia pronunțată în același dosar la 26 martie 2008 de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată de pârâții S & - și și în consecință:
A fost respinsă, ca urmare a incidenței în cauză a autorității de lucru judecat a hotărârii mai sus arătate, cererea introductivă, în limitele în care este formulată de reclamantul mpotriva pârâtei S & -, având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor proprietate a pârâtei S & - până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, bunuri identificate după cum urmează: CF nr. - C, nr. cadastral 7670/1, nr. top. 16321/1, 16321/2, 16321/3, 16321/4, 16321/5; CF nr. - C, nr. cadastral 7671/4, 7671/6, 7671/7, top. 16312/2, 16313/2, 16314/1/2, 16314/2/2, 16314/3/2, 16314/4/2; CF nr. - C,. nr. cadastral 7678/1, nr. top. 16287, 16288, 16289, 16290, 16291; CF nr. - C, nr. cadastral 7668/1, nr. top. 16297, 16298, 16299, 16300; CF nr. - C, nr. cadastral 7686, nr. top. 16401, 16402,16403; CF nr. - C, nr. cadastral 7679/2, nr. top. 16339,16340; CF nr. - C, nr. cadastral 7680, nr. top. 16341; CF nr. - C, nr. cadastral 7681, nr. top. 16342; CF nr. - C, nr. cadastral 7683/1, nr. top. 16343; CF nr. - C, nr. cadastral 8235/1, nr. top. 16347; CF nr. - C, nr. cadastral 8025, nr. top. 16349; CF nr. - C, nr. cadastral 7667/1/1; CF nr. - C, și, nr. cadastral 8234/1; CF nr. - C, nr. cadastral 8234/2; CF nr. - C, nr. cadastral 8234/3; CF nr. - C, nr. cadastral 8234/4 și 8234/5; CF nr. - C, nr. cadastral 8230, nr. top. 16406/1/2; CF nr. - C, nr. cadastral 8231, nr. top. 16406/1/4; CF nr. - C, nr. cadastral 8232, nr. top. 16406/1/5; CF nr. - C, nr. cadastral 8229/1, nr. top. 16405/1/1, 16406/1/1, 16407/1, 16408/1, 16409/1/1-16409/21/1, 16410/1, 16411/1, 16412/1/1-16412/5/1, 16413/1-16420/1, -/1/1--/3/1, 16422/1, 16423/1/1-16423/10/1, 16424/1-16430/1, 16433/2/1, 15898/2/7/2/1; CF nr. - C, nr. cadastral 7672, nr. top. 16320, nr. top. 16315/2/1, 16316/2/1, 16317/2/1, 16318/2/1, 16319/2/1; CF nr. - C, nr. top. 15893/2/2; CF nr. - C, nr. cadastral 8026, nr. top. 16322; CF nr. - C, nr. cadastral 7673, nr. top. 16315-16319/2/3; CF nr. - C, nr. cadastral 7673/I/4, nr. top. -/2/3/1/4; CF nr. - C, nr. cadastral 7673/I/1/b; CF nr. - C, nr. cadastral 7673/I/1/c; CF nr. - C, nr. cadastral 7673/1/l/d; CF nr. - C, 5, nr. cadastral 8022/3, nr. top. 16351; CF nr. - C, nr. cadastral 7677/1/3; CF nr. - C, nr. cadastral 7671/3 și 7671/5; CF nr. - C, nr. cadastral 7679/1, nr. top. 16339, 16340; CF nr. - C, 7, nr. cadastral 7675, nr. top. 16353; CF nr. - C, 9 și 4, nr. cadastral 7677/4, nr. top. 16355, 16356/1/1, 16356/2/1, 16356/3/1; CF nr. - C, nr. cadastral 7667/1/6; CF nr. - C, nr. cadastral 8229/2 și 8229/7, nr. top. 16405/1/1, 16406/1/1, 16407/1, 16408/1, 16409/1/1-16409/21/1, 16410/1, 16411/1, 16412/1/1-16412/5/1, 16413/1-16420/1, 16421/1/1-16421/3/1, 16422/1, 16423/1/1-16423/10/1,16424/1-16430/1, 16433/2/1, 15898/2/7/2/1; CF nr. - C, 0, nr. cadastral 8027/1, nr. top. 16346; CF nr. - C, nr. top. 16323, nr. top. 16324, nr. top. 16325, nr. top. 16333/1, 16333/2; CF nr. - C 5, nr. cadastral 8022/4; CF nr. - C, 5, nr. cadastral 8022/1; CF nr. - C, nr. top. 15880/1/1/2, 15880/2/2/2/2, 15880/1/2/2/2, 15880/5/1/2.
Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește formularea cererii introductive, având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate la pct. 2 și asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei S & - deținute de pârâtul, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și SGBTS. împotriva pârâților S & - și, în limitele rămase în urma respingerii acțiunii introductive ca urmare a incidenței în cauză a autorității de lucru judecat a încheierii comerciale nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia pronunțată în același dosar la 26 manie 2008 de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect, în ceea ce îi privește pe ambii reclamanți și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate la pct. 2, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, respectiv în ceea ce o privește pe reclamanta SGBT și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate la pct. 2, până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr-, respectiv, în ceea ce îi privește pe ambii reclamanți și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei S & - deținute de pârâtul, până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr- și, respectiv, numirea unui administrator sechestru, cu cheltuieli de judecată.
În final, instanța de fond a obligat pe reclamanții și SGBT, în solidar, să plătească pârâților S & - și suma de 19957,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că la termenul din data de 2 aprilie 2008 s-a pus în discuția reprezentanților părților excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză a încheierii comerciale nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia pronunțată în același dosar la 26 martie 2008 de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată de pârâții S & - L și.
Analizând incidența în speță a acestei excepții, instanța de fond reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, astfel cum a fost completată și precizată la 11 februarie 2008 și respectiv precizată la 12 februarie 2008, în calitate de reclamant, în contradictoriu doar cu pârâta S & - a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietate a pârâtei S & -, mai sus indicate cu nr. top. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
În mod similar, în prezenta cauză, de această dată alături de SGBTS. ambii în calitate de reclamanți, au solicitat în contradictoriu atât cu pârâta S & -, cât și cu asociatul unic al acesteia, pârâtul, instituirea sechestrului judiciar asupra acelorași bunuri până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr-, motivele invocate în cele două cereri fiind identice.
Din compararea celor două cereri, instanța de fond a apreciat că rezultă o identitate parțială atât în ceea ce privește părțile: și S & -, cât și în ceea ce priveșteobiectul: instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile mai sus menționate până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- și, respectiv,cauzaacestor cereri: indisponibilizarea acestor bunuri imobile pentru a preveni o eventuală înstrăinare a acestora prin hotărârea asociatului unic al pârâtei S & -, eveniment pe care reclamantul îl apreciază ca fiindu-i prejudiciabil, indisponibilizare care ar trebui să dureze până la tranșarea irevocabilă a litigiului în cadrul căruia reclamantul urmărește redobândirea calității de asociat al pârâtei S & -, cu 8 părți sociale.
Raportat la această situație, tribunalul a reținut, în limitele arătate mai sus cu privire la părți, obiect și cauză că este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 1200 pct. 4. civ. între situația juridică dedusă judecății și cea soluționată irevocabil prin încheierea comercială nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia pronunțată în același dosar la 26 martie 2008 de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, fiind incidente dispozițiile art. 1202 alin. 1. civ. stabilesc caracterul absolut al prezumției legale a autorității de lucru judecat reglementată de art. 1200 alin. 4. civ. iar cele ale art. 1202 alin. 2. civ. instituie expres caracterul irefragabil al acestei prezumții.
În ceea ce privește situația juridică a reclamantei SGBTS. raportată prin prisma pretențiilor avansate atât față de pârâta S & -, cât și față de pârâtul, tribunalul nu a reținut existența autorității de lucru judecat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 48 alin. 1.pr.civ. care statuează principiul independenței procesuale a părților cu aceeași poziție în procesul civil, actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu pot nici folosi, nici păgubi celorlalți. Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți este o apărare care poate profita doar pârâtei S & -, doar față de reclamantul și doar prin raportare la dosarul nr-, deoarece în primul rând, reclamantei SGBTS. și pârâtului, încheierea comercială nr. 409/22 februarie 2008 nu le este opozabilă, aceștia nefiind părți în litigiul obiect al dosarului nr-. Mai mult, chiar dacă reclamantul este unicul asociat și unicul administrator al reclamantei SGBTS. reclamanta SGBTS. se prevalează în prezentul litigiu de o aparență de nelegalitate a unui alt act juridic - cesiunea proprie a celor 2 părți sociale efectuată prin contractul de cesiune și actul adițional la statutul S & - autentificate sub nr. 963/17 martie 2006 de și, atacat în dosarul nr- - decât cel avut în vedere la soluționarea dosarului nr- actul adițional la contractul și statutul S & - și contractul de cesiune autentificate sub nr. 1418/9 mai 2006 de și, atacat în dosarul nr-, cauza introducerii cererii de către reclamanta SGBTS. fiind astfel diferită, în consecință nefiind aplicabile dispozițiile art. 48 alin. 2. proc. civ. nici în ceea ce îl privește pe pârâtul nu se poate susține o identitate între situația sa procesuală și situația procesuală a pârâtei S & -, deoarece, spre deosebire de pârâta societate comercială, pârâtul nu este proprietarul bunurilor a căror punere sub sechestru judiciar s-a solicitat, nici în totalitate și nici în parte și nici nu este deținătorul unui bun din cele la care se referă dispozițiile art. 599 alin. 1. proc. civ. toate bunurile imobile mai sus arătate fiind proprietatea pârâtei S & -, astfel cum rezultă din pozițiile concordante ale părților, o astfel de cerere de instituire a sechestrului judiciar fiind greșit îndreptată împotriva pârâtului.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 137 alin. 2.proc.civ. și 166.proc.civ. coroborat cu dispozițiile art. 1202.civ. coroborat cu art. 1200 alin. 4.civ. și art. 1201.civ. instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză a încheierii comerciale nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia pronunțată în același dosar la 26 martie 2008 de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată de pârâții S & - și, și, în consecință, a respins, ca urmare a incidenței în cauză a autorității de lucru judecat a hotărârii mai sus arătate, cererea introductivă, în limitele în care este formulată de reclamantul împotriva pârâtei S & -, având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor proprietatea pârâtei S & - până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, bunuri identificate în cuprinsul petitului 1 (pag. 5- 6 din încheiere)
A mai reținut instanța de fond că la același termen, 2 aprilie 2008, pârâții au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește formularea cererii introductive, având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile mai sus arătate și asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei S & - deținute de pârâtul, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-. Pozițiile procesuale ale reprezentanților părților asupra acestei excepții au fost consemnate în practicaua prezentei încheieri, instanța dispunând unirea acestei excepții cu fondul pentru motivele mai sus arătate.
Analizând incidența în speță a acestei excepții, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 167/12285/2008, SGBTS. în calitate de reclamantă, a solicitat, între altele, constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a părților sociale și a actului adițional la statutul S & - autentificat sub nr. 963/17 martie 2006 de și încheiat între reclamanți și pârâți privind modificarea actelor constitutive ale pârâtei S & -, prin care reclamanta și-a cesionat cele 2 părți sociale, iar reclamantul cele 10 părți sociale deținute în cadrul S & -, invocând lipsa consimțământului său valabil și a mai solicitat repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea către ea a celor două părți sociale pe care le deține a la pârâta S & - și restituirea către pârâtul a celor 8 părți sociale pe care le deținea la pârâta S & -
În vederea soluționării prezentului litigiu obiect al dosarului nr-, tribunalul a antamat atât fondul litigiului, obiect al dosarului nr-, cât și cel al litigiului obiect al dosarului nr-, însă a fost ținut să nu prejudece aceste litigii pe fond. S-a statuat că, oricare ar fi opiniile juridice ale instanței învestite cu soluționarea prezentului dosar nr- asupra admisibilității sau inadmisibilității cererii prin care SGBTS. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de părți sociale încheiat atât de ea cât și de pârâtul, în calitate de cedenți și de pârâtul, în calitate de cesionar și restituirea părților sociale atât către reclamantă cât și către pârâtul, soluționarea excepției lipsei de interes trebuie să pornească de la premisa că această cerere ar putea fi primită, în caz contrar instanța sesizată cu soluționarea prezentei cereri exprimându-și părerea asupra fondului litigiului obiect al dosarului nr-. Or, în ipoteza în care cererea reclamantei SGBTS. referitoare la părțile sociale pretins cuvenite pârâtului ar putea fi primită, cererea acestuia de instituire a sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile mai sus arătate și asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei C & - deținute de pârâtul până la soluționarea dosarului nr- ar fi determinată de interesul reclamantului (din prezentul dosar) de a prezerva averea societății pârâte al cărei asociat ar putea redeveni, respectiv ar fi determinată de interesul reclamantului (din prezentul dosar) de a împiedica dobândirea de părți sociale ale pârâtei S & - de către alte persoane, cu privire la care a apreciat că ar purta un litigiu pentru recuperarea părților sociale în condiții mai dificile, astfel cum a arătat în motivarea acțiunii.
Astfel, în temeiul alt. 1169.civ. coroborat cu alt. 129 alin. 1.proc.civ. instanța de fond reținând aparența unui posibil interes legitim, practic, născut și actual al reclamantului pentru solicitarea având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile mai sus arătate și asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei S & - deținute de pârâtul, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de pârâți.
Analizând pe fond cererea de instituire a sechestrului judiciar, în limitele rămase în urma respingerii acțiunii introductive ca urmare a incidenței în cauză a autorității de lucru judecat a încheierii comerciale nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, având ca obiect, în ceea ce îi privește pe ambii reclamanți și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate mai sus, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, respectiv în ceea ceoprivește pe reclamanta SGBTS. și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate la pct. 2, până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr-, respectiv, în ceea ce îi privește pe ambii reclamanți și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei S & - deținute de pârâtul, până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr-, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 598.proc.civ. admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar este condiționată de existența unui proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, cu condiția ca această măsură să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
S-a apreciat de instanța de fond că reclamanții au făcut dovada existenței a două procese asupra proprietății părților sociale ale pârâtei S & -, însă nu și asupra dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile enumerate în cuprinsul petitului 1 al cererii introductive, cu privire la care toate părțile au fost de acord că aparțin pârâtei S & -; simpla calitate de proprietar al părților sociale ale unei societăți comerciale nu conferă nici un drept real principal asociatului asupra bunurilor societății și nici nu dă naștere unei coproprietăți legale sau convenționale asupra bunurilor respective, pentru a permite aplicarea dispozițiilor art. 598.proc.civ.
Interpretânda fortioriprevederile art. 66 din Legea nr. 31/1990, care stabilesc că pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite acestuia după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare, putând doar popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare, respectiv sechestra și vinde acțiunile debitorului lor, rezultă fără echivoc faptul că nici creditorii, și, cu atât mai puțin, nici asociatul nu au vreun drept asupra bunurilor proprietate a societății.
O a doua situație care ar justifica luarea măsurii sechestrului judiciar, apreciază instanța de fond, ar fi incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 599.proc.civ.: oferirea acestor bunuri imobile de către pârâți pentru liberarea lor de o datorie și temerea justificată a reclamanților, ca persoane interesate, că posesorul actual al acestor terenuri le va sustrage, distruge ori altera (ultima ipoteză reglementată de art. 599 pct. 3.proc.civ. nu este aplicabilă, vizând doar bunuri mobile). Prima ipoteză este exclusă, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat obligarea pârâților la plata vreunei sume de bani și nu au făcut dovada faptului că pârâții ar oferi aceste terenuri pentru liberarea lor de o datorie.
Analizând cea de a doua ipoteză, tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane interesate în legătură cu bunurile respective, chiar dacă acest interes este unul mediat, fiind condiționat de redobândirea calității lor de proprietari ai părților sociale ale pârâtei - S & -, respectiv limitat exercitarea atribuțiilor de administrator al acestei pârâte, calitate în care ar putea hotărî soarta acestor bunuri.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au făcut dovada unei temeri justificate că pârâții ar avea un comportament neglijent față de aceste bunuri imobile ori că ar intenționa sustragerea. Dimpotrivă, contractele de vânzare-cumpărare și actele conexe atestă faptul că pârâtul, în calitatea sa de administrator al pârâtei S & - a urmărit și obținut vânzare a în condiții mai avantajoase a unor bunuri imobile aparținând pârâtei decât dacă ar fi perfectat eventualele vânzări ale acelorași bunuri pe baza promisiunilor de vânzare-cumpărare încheiate de aceeași pârâtă S & - în perioada în care a fost administrată de reclamantul, iar din actele depuse de către reclamanți, societatea & Co KG, reprezentată de pârâtul, a creditat pârâta S & - cu o sumă considerabilă, toate aceste aspecte dovedind nu intenția pârâtului de a ruina societatea comercială pârâtă, ci contrariul acestei situații.
Din considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut lipsa identității între obiectul procesului în care se tranșează problema dreptului de proprietate - părțile sociale - și obiectul cererii de instituire a sechestrului judiciar - bunurile imobile arătate în cuprinsul petitului 1 - contrar dispozițiilor art. 598.proc.civ. respectiv lipsa de incidență a oricăruia dintre temeiurile prevăzute de art. 599 pct. 1 și 2.proc.civ. motive pentru care a apreciat petitul 1 al cererii ca neîntemeiat, fără a mai identitate a reclamantului/reclamanților care îl formulează, identitatea pârâtului/pârâților față de care este formulat și dosarul până la soluționarea irevocabilă a căruia s-a solicitat luarea acestei măsuri asiguratorii.
Analizând temeinicia celui de al doilea capăt de cerere, tribunalul a apreciat că, în această situație, formal, obiectul cererii de instituire a sechestrului corespunde cu obiectul celor două procese în care se tranșează chestiunea dreptului de proprietate, dosarele nr- și nr. 167/1285/208, fiind vizate părțile sociale ale pârâtei S & -, astfel încât a admis cererea prin prisma dispozițiilor art. 598.proc.civ.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 31/1990 și dat fiind specificul transmisiunii părților sociale, tribunalul a reținut că, pentru a preîntâmpina transmisiunea frauduloasă a părților sociale ale pârâtei de către pârâtul către eventuali terți care ar putea opune reclamanților buna-credință, este suficient ca reclamanții să solicite și să obțină menționarea celor două litigii obiecte ale dosarelor dosarele nr- și nr. 167/1285/208 în registrul comerțului. De la data înscrierii acestor mențiuni, situația litigioasă a părților sociale ale pârâtei S & - ar fi opozabilă tuturor terților, iar reclamanții și-ar asigura recuperarea părților sociale eventual înstrăinate către terți prin simpla invocare a principiului nulității actului subsecvent care derivă din nulitatea actului originar. Raportând efectele sechestrului judiciar la necesitatea împiedicării unei eventuale transmisiuni frauduloase a părților sociale ale pârâtei, tribunalul a constatat o vădită disproporție între intensitatea efectelor sechestrului și importanța dreptului ocrotit, finalitate a acestui drept putând fi atinsă printr-un mijloc mult mai puțin restrictiv decât sechestrul judiciar, constând în menționarea litigiilor în registrul comerțului.
În acest context, tribunalul a mai reiterat faptul că indisponibilizarea părților sociale este o măsură care, dacă s-ar lua, ar aduce o atingere serioasă libertății contractuale a pârâtului, lipsindu-l, temporar, de atributul de dispoziție juridică asupra acestor bunuri mobile - părțile sociale ale pârâtei S & -, acestuia fiindu-i imposibil nu doar să le înstrăineze, dar și să le utilizeze în scopul garantării vreunei obligații. Analizând finalitatea măsurii sechestrului judiciar solicitată de reclamanți, tribunalul a reținut că scopul urmărit de reclamanți, conform propriei lor poziții procesuale, exprimată prin cererea introductivă, este acela de a preîntâmpina înstrăinarea lor, tocmai pentru a preîntâmpina înstrăinarea concomitentă a bunurilor societății, reclamanții nefăcând dovada că pârâtul ar exercita un management defectuos în ceea ce privește bunurile societății, dimpotrivă, au probat faptul că pârâtul este capabil să vândă bunurile imobile care erau oricum promise spre vânzare de către pârâtă, angajată de actele încheiate în numele ei de reclamantul, la prețuri superioare celor negociate de reclamant, iar creditarea societății cu suma de 18.432.000 euro nu probează în nici un caz intenția pârâtului de a înstrăina părțile sale sociale, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 599 pct. 1 și 2.proc.civ.
Cât privește o eventuală aplicabilitate a dispozițiilor art. 599 pct. 3.proc.civ. instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au dovedit că ar avea vreo creanță asupra pârâtului sau asupra pârâtei S & -, garantată cu părțile sociale ale pârâtei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut lipsa de temeinicie și aplicabilitate a dispozițiilor art. 1169.civ. coroborate cu cele ale art. 129 alin. 1.proc.civ. și în ceea ce privește petitul 2, sens în care a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții și SGBTS. împotriva pârâților S & - și, în limitele rămase în urma respingerii acțiunii introductive ca urmare a incidenței în cauză a autorității de lucru judecat a încheierii comerciale nr. 409/22 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia pronunțată în același dosar la 26 martie 2008 de Curtea de Apel Cluj având ca obiect, în ceea ce îi privește pe ambii reclamanți și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate la pct. 2, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, respectiv în ceea ce o privește pe reclamanta - SGBT SRL și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile arătate la pct. 2, până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr-, respectiv, în ceea ce îi privește pe ambii reclamanți și pe ambii pârâți, instituirea sechestrului judiciar asupra celor 20 de părți sociale ale pârâtei S & - deținute de pârâtul, până la soluționarea irevocabilă atât a dosarului nr-, cât și a dosarului nr-.
Cât privește petitul 3 și 4, tribunalul a apreciat că admiterea lor era condiționată de admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar, acestea având caracter accesoriu față de capetele de cerere 1 și 2, dând eficiență și principiuluiaccesorium sequitur principale,în temeiul dispozițiilor art. 1169.civ. coroborate cu cele ale art. 129 alin. 1.proc.civ. raportate la art. 600 alin. 3.proc.civ. și art. 274 alin. 1 Cproc.civ. le-a respins, ca neîntemeiate.
Reținând culpa procesuală integrală a reclamanților și natura comună a interesului lor procesual, strict din perspectiva dispozițiilor art. 277.proc.civ. în temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. tribunalul a obligat pe reclamanții și SGBTS. în solidar, să plătească pârâților S & - și suma de 19957,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a încheierii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță privind instituirea sechestrului judiciar, astfel cum această cerere a fost formulată, dispunând instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor proprietatea pârâtei, bunuri identificate în petitul 1 al cererii introductive, precum și asupra părților sociale ale pârâtului persoană fizică până la soluționarea irevocabila a dosarului cu nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj cu termen de judecată la data de 10. 04. 2008, precum și desemnarea unui administrator - sechestru care să asigure paza bunurilor sechestrate, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au arătat că la data de 12.02.2008 au înregistrat cererea de instituire a sechestrului judiciar, dar prin încheierea atacată cu prezentul recurs, instanța de fond a respins cererea fără însă ca reclamanții să cunoască motivele care au determinat această soluție, în această situație reclamanții apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. deoarece instanța de fond a dat această încheiere cu încălcarea legii, respectiv a art. 598 si urmat. pr.civ. și fără a raporta prevederile legale la materialul probator scris administrat in cauză.
S-a mai arătat că la data de 11. 02. 2008 reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj dosarul nr-, dosar care are termen de judecata la data de 10.04. 2008 si prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a părților sociale autentificat sub nr. 1418/09.05.2006 de către și privind modificarea actelor constitutive ale pârâtei de rând 1 din cererea introductivă, act prin care reclamanta a cesionat cele 2 părți sociale deținute în societate, în prezent toate cele 20 părți sociale găsindu-se, în proprietatea numitului. La data cesiunii, pârâta devenise, la 02.03.2006, adjudecatara bunurilor identificate în petitul 1 din prezenta cerere.
Reclamanții au considerat că instanța de fond a nesocotit prevederile legale aplicabile unei cereri de instituire a sechestrului judiciar, invocând și dispozițiile art. 598 si art. 599 din proc. civ. care prevăd doua situații distincte prin prisma cărora persoana interesată să poată formula o cerere de instituire a sechestrului judiciar:primaeste cazul existenței unui proces privind dreptul de proprietate sau administrare asupra unui bun, iar cea de a doua este situația în care bunul este în pericol de a fi sustras, condiții întrunite de reclamanții pentru instituirea acestei măsuri. A mai relevat că pentru a dovedi admisibilitatea cererii și pentru ca instanța să găsească necesară o asemenea măsură, a depus, copia acțiunilor care formează obiectul dosarelor precizate, precum si extinderea și completarea acțiunii nr-, acte din cuprinsul cărora a reieșit aparența de nelegalitate a cesiunii în discuție, acestea neîndeplinind condițiile de formă și fond privitoare atât la consimțământul cesionarilor, prin lipsa semnăturii reclamantei de pe act, cat si la obiectul transmisiunii în discuție. De asemenea, raportat la faptul că în acele dosare se pune în discuție însăși dreptul de proprietate asupra bunurilor a căror indisponibilizare a solicitat-o si prin prisma faptului ca dreptul de dispoziție asupra acestora aparține în mod exclusiv unicului asociat al pârâtei, persoana care, în orice moment, poate înstrăina aceste bunuri - aspect care ar conduce la prejudiciere a reclamanților, s-a opinat că se impunea admiterea cererii de sechestru astfel cum este exprimată în prezentul script.
În continuare, reclamanții reiterează aceleași considerente de nelegalitate expuse și în fața instanței de fond, apreciind totodată că apărarea pârâților referitoare la faptul ca actele încheiate nu au fost semnate de o persoană care să aibă calitate, nu poate fi luată în considerare cel puțin sub doua aspecte. În primul rând, unul dintre antecontractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar s-a și materializat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, iar pe de alta parte, deși s-a susținut nelegalitatea acestora prin prisma persoanei semnatare, în nici unul dintre cele două litigii având ca obiect prestație tabulară nu s-a formulat niciodată vreo cerere reconvențională prin care să se solicite desființarea, în orice mod a antecontractului. De altfel, asociatul unic al pârâtei este si administratorul său cu puteri depline, fapt care îi permite să efectueze orice act de înstrăinare și odată efectuate astfel de acte, având în vedere că asociatul unic si administratorul pârâtei este cetățean cu l în străinătate, reclamantului i-ar fi greu să obțină eventuale hotărâri judecătorești de desființare a acestor acte. Mai mult, dacă aceste înstrăinări sunt făcute de către pârâtă în favoarea societății care a cumpărat și bunurile mobile, societate ce aparține tot asociatului unic al pârâtei, reclamanții s-ar găsi în aceeași situație a citării unei persoane juridice cu sediul în străinătate, iar având în vedere faptul că în acel dosar se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra bunurilor a căror indisponibilizare o solicită și prin prisma faptului că dreptul de dispoziție asupra acestora aparține în mod exclusiv unicului asociat al pârâtei, se apreciază de către reclamanți că se impune admiterea cererii astfel cum a fost completată și precizată, iar o soluție favorabilă în dosarul de fond ar conduce implicit la acordarea în favoarea reclamanților a dreptului de administrare asupra acestor bunuri, aspect nesocotit de către instanța de fond.
Invocând și dispozițiile art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată si actualizată reclamanții apreciază că rezultă fără echivoc faptul că asociatul deține în coproprietate bunurile societății în cota parte care i se cuvine raportată si stabilită la numărul de părți sociale pe care le deține în cadrul societății. Pe de altă parte, efectul direct al nulității absolute este repunerea părților în situația anterioară, iar redobândind calitatea de asociat, reclamantul ar redobândii, implicit, și drepturile cuvenite pentru părțile sociale, deci, cota parte din bunurile societății, precum și dreptul de a administra aceste bunuri. Aceste bunuri imobile sunt subsidiare dreptului principal de proprietate, în cazul reclamanților fiind implicit cuvenite asociaților raportat la numărul de părți sociale. Tranșarea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri aferent parților sociale se face tocmai în cadrul dosarului invocat de către reclamant.
De asemenea, reclamanții apreciază că nu au doar un drept de creanță, calculele făcute având unicul scop de a dovedi, pe lângă alte aspecte de nulitate ale actului atacat, și neseriozitatea prețului stabilit prin acel act, reclamanții neformulând pretenții în contra pârâților, ci solicitând repunerea în situația anterioară, redobândirea calității de asociat însemnând si redobândirea în cota aferentă a dreptului de proprietate asupra bunurilor societății.
În aceste condiții, reclamanții apreciază că o eventuala înstrăinare a acestui patrimoniu al pârâtei i-ar da dreptul de a beneficia de cota parte a prețului ori o potențială închiriere, de dreptul de a ridica cota parte cuvenită în raport de părțile sociale, a fructelor obținute din închiriere, indisponibilizarea acestor bunuri are ca unic scop protejarea drepturilor patrimoniale ale reclamanților, indiferent ca acestea se vor regăsi în natură, prin rămânerea bunurilor în proprietatea pârâtei, sau în echivalent bănesc, situație în care s-ar asigura reclamanților dreptul de a încasa eventuale dividende rezultate din profitul nerepartizat al societății pârâte.
Reclamanții au mai arătat că deși actele au fost încheiate în formă autentică, viciile de formă si de fond ale acestor doua contracte de cesiune sunt de necontestat, inexistenta unei hotărâri a imperativ necesară prin prisma prevederilor Legii nr. 31/1990 republicata si actualizata făcând dovada indiscutabilă a necesității înființării sechestrului.
Aspectele de fond privind drepturile cuvenite reclamanților potrivit părților sociale la data cesiunii se vor putea clarifica numai în cadrul acțiunii principale, expertiza contabilă fiind cea care va lămuri instanța asupra drepturilor care li se cuvin.
Activele societății nu au fost achiziționate așa cum precizează pârâta, ulterior cesiunii de care se prevalează reclamanții, acestea fiind dobândite și, parțial, plătite la data de 02.03.2006 ca urmare a declarării pârâtei ca adjudecatară a unei licitații în cadrul dosarului precizat de către pârâtă. Sumele de bani achitate cu titlu de preț pentru aceste active au fost obținute din împrumuturi acordate pârâtei de către o persoană juridică anterior cesiunii în discuție, iar aceste contracte de împrumut justifică pe deplin și interesul intimatului persoană fizică în înstrăinarea activelor societății pârâte întrucât pârâtul persoana fizica este unicul asociat al persoanei juridice care a acordat aceste împrumuturi.
Chiar daca transferul formal al proprietății asupra acestor bunuri s-a făcut abia în luna mai, plata a fost efectuata anterior, iar proprietatea s-a transmis odată cu exprimarea consimțământului în cadrul procesului - verbal de adjudecare rezultă că urmare a validării ofertei pârâtei de către lichidatorul judiciar, adunarea creditorilor si judecătorul sindic, data acestei validări fiind 02.03.2006, după cum rezulta din dosarul invocat de către parata.
Pentru a justifica prejudiciul pe care reclamanții l-ar putea suferi prin neluarea acestei măsuri, se arată că neinstituirea acestei măsuri ar conduce la rămânerea, în favoarea pârâtului persoană fizică, a dreptului de dispoziție asupra bunurilor pârâtei persoană juridică. Ori, înstrăinarea patrimoniului de către pârâții de la care emană o voință unică ar conduce la imposibilitatea ca reclamanții să mai aibă, chiar si prin repunerea în situația anterioară, posibilitatea de a participa la beneficiile societății.
Analizând cele doua acțiuni în care se judeca în fond legalitatea celor doua cesiuni, precum si pornind de la premisa ca actul de cesiune, pentru a fi valabil, nu necesită forma autentică, acordul de voință privind cesionarea fiind unul personal ce se realizează în conformitate cu prevederile Codului civil coroborat cu Legea nr. 31/1990 republicata si actualizata, indiferent de susținerile încheierii notariale, trebuie analizată aparența de legalitate a modului de exprimare a consimțământului. Ori, în cazul persoanelor juridice, cum sunt cele doua acțiuni, consimțământul se realizează în forma specială prev. de art. 191 coroborat cu art. 192 alin. 1, cu art. 1961 alin. 1 si cu art. 204 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată si actualizată, respectiv prin întocmirea unei hotărâri a care să decidă asupra propunerilor cu majoritate absolută și în nici unul din cazuri nu a existat vreodată o astfel de hotărâre, cum această hotărâre nu a existat nici în privința reclamantei la momentul cesiunii.
Pe cale de consecință, s-a susținut că și din acest punct de vedere se impune admiterea prezentului recurs, necesitatea instituirii sechestrului judiciar si existenta prejudiciului fiind pe deplin dovedite in cauza de către subsemnatul, aspect pentru care solicită admiterea recursul astfel cum acesta a fost formulat.
In ceea ce privește luarea acestei măsuri asupra părților sociale, s-a arătat că se cunoaște consecința si efectul nulității absolute, precum si cererea formulata in cadrul acestor dosare, este de repunere a reclamantului în situația anterioară prin admiterea acestor acțiuni, toate părțile sociale ar reintra in proprietatea reclamanților, clar fiind ca indisponibilizarea acestor bunuri proprii ale pârâtului persoana fizica ar asigura atât drepturile principale, cât și cele decurgând din acestea, ale subsemnatului și subscrisei.
Totodată, recurenții au înțeles să critice încheierea atacată și prin prisma cheltuielilor de judecata acordate în favoarea intimaților, suma fiind exagerată, lipsită de justificare pentru o atare cauza, apreciind că instanța de fond a greșit prin nereducerea acestei sume absolut aberantă.
Analizând recursul declarat de către reclamanții și prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598.proc.civ. admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar este condiționată de existența unui proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, cu condiția ca această măsură să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
În speță, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, ipoteza normei legale nu este îndeplinită. Astfel, reclamanții au făcut dovada existenței unor litigii asupra proprietății părților sociale ale pârâtei S & -, însă nu și asupra dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile enumerate în petitul 1 al cererii introductive, cu privire la care toate părțile au fost de acord că aparțin pârâtei S & -; simpla calitate de proprietar al părților sociale ale unei societăți comerciale nu conferă nici un drept real principal asociatului asupra bunurilor societății și nici nu dă naștere unei coproprietăți legale sau convenționale asupra bunurilor respective, pentru a permite aplicarea dispozițiilor art. 598.proc.civ.
De altfel, interpretând prevederile art. 66 din Legea nr. 31/1990, care stabilesc că pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite acestuia după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare, putând doar popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare, respectiv sechestra și vinde acțiunile debitorului lor, rezultă fără echivoc faptul că nici creditorii, și, cu atât mai puțin, asociatul au vreun drept asupra bunurilor proprietate a societății.
Este cunoscut faptul că, oad oua ipoteză care ar justifica luarea măsurii sechestrului judiciar, ar fi incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 599.pr.civ.: oferirea acestor bunuri imobile de către pârâți pentru liberarea lor de o datorie și temerea justificată a reclamanților, că persoane interesate,respectiv posesorul actual al acestor terenuri le va sustrage, distruge ori altera (ultima ipoteză reglementată de art. 599 pct. 3.proc.civ. nu este aplicabilă, vizând doar bunuri mobile).
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, prima ipoteză este exclusă, întrucât reclamanții nu au solicitat obligarea pârâților la plata vreunei sume de bani și nu au făcut dovada faptului că pârâții ar oferi aceste terenuri pentru liberarea lor de o datorie.
Cât privește a doua ipoteză, se poate observa că reclamanții au făcut dovada calității lor depersoane interesateîn legătură cu bunurile respective, chiar dacă acest interes este unul mediat, fiind condiționat de redobândirea calității lor de proprietari ai părților sociale ale pârâtei - S & -, respectiv limitat exercitarea atribuțiilor de administrator al acestei pârâte, calitate în care ar putea hotărî soarta acestor bunuri. Se poate observa, însă, că reclamanții nu au făcut dovada unei temeri justificate că pârâții ar avea un comportament neglijent față de aceste bunuri imobile ori că ar intenționa sustragerea. Dimpotrivă, contractele de vânzare-cumpărare și actele conexe atestă faptul că pârâtul, în calitatea sa de administrator al pârâtei S & - a urmărit și obținut vânzarea în condiții mai avantajoase a unor bunuri imobile aparținând pârâtei decât dacă ar fi perfectat eventualele vânzări ale acelorași bunuri pe baza promisiunilor de vânzare-cumpărare încheiate de aceeași pârâtă S & - în perioada în care a fost administrată de reclamantul, iar din actele depuse de către reclamanți, societatea & Co KG, reprezentată de pârâtul, a creditat pârâta S & - cu o sumă considerabilă, toate aceste aspecte dovedind nu intenția pârâtului de a ruina societatea comercială pârâtă, ci contrariul acestei situații.
Referitor la temeinicia celui de al doilea capăt de cerere care vizează indisponibilizarea părților sociale ale pârâtei S & - se poate observa că instanța de fond a reținut în mod corect incidența prevederilor art.203 din Legea nr.31/1990 respectiv a prevederilor Legii nr.26/1990.
Astfel, se constată că făcând aplicarea dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 31/1990 și reținând specificul transmisiunii părților sociale, pentru a preîntâmpina transmisiunea frauduloasă a părților sociale ale pârâtei de către pârâtul către eventuali terți care ar putea opune reclamanților buna-credință, este suficient ca reclamanții să solicite menționarea celor două litigii obiecte ale dosarelor dosarele nr- și nr. 167/1285/208 în registrul comerțului; de la data înscrierii acestor mențiuni, situația litigioasă a părților sociale ale pârâtei S & - este opozabilă tuturor terților, iar reclamanții și-ar asigura astfel recuperarea părților sociale eventual înstrăinate către terți prin simpla invocare a principiului nulității actului subsecvent care derivă din nulitatea actului originar. Prin urmare, raportând efectele sechestrului judiciar la necesitatea împiedicării unei eventuale transmisiuni frauduloase a părților sociale ale pârâtei, tribunalul a reținut corect că există o vădită disproporție între intensitatea efectelor sechestrului și importanța dreptului ocrotit, finalitatea acestui drept putând fi atinsă printr-un mijloc mult mai puțin restrictiv decât sechestrul judiciar, respectiv menționarea litigiilor în registrul comerțului, susținerile contrare ale recurenților nefiind fondate.
Nefondate sunt și solicitările recurenților referitoare la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată întrucât se poate observa că aceste cheltuieli au fost justificate din punct de vedere formal prin ordinul de plată depus în probațiune. Apoi, în raport de complexitatea cauzei, a actelor depuse în probațiune, a întâmpinărilor formulate precum și a opiniilor exprimate în instanță în respectarea principiului contradictorialității, aplicarea prevederilor art.273 alin.3 pr.civ. nu se impune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat recursul declarat de către reclamanții și ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 751 din 02 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./dact.MS/
Dact./2 ex./18.06.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Augusta Chichișan, Claudia Idriceanu
