Sechestru judiciar. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 212/
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta - prin mandatar, cu domiciliul în comuna Broșteni, sat județul V împotriva încheierii din 26 febr.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentă,av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, pentru intimata-pârâtă SC SA P, av. și intimata intimat intervenientă în nume propriu - - CFR SA B -SUCURSALA REGIONALĂ CFR G,prin reprezentant,fără delegație la dosar,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata Primăria Pad epus întâmpinare la dosar,după care;
Apărătorul intimatei pârâte SC SA P solicită încuviințarea probei cu acte,respectiv depune la dosar o adresă emisă de Primăria P din care rezultă imobilul deținut de aceasta,pe care o înmânează și apărătorului recurentei.Precizează că la fond au invocat nulitatea cererii de instituire sechestru,pe care o reiterează în recurs.
Curtea,deliberând,încuviințează proba cu acte solicitată de apărătorul intimatei pârâte SC SA P,considerând-o utilă cauzei.
Apărătorul recurentei precizează că prezentul recurs o privește numai pe intimata pârâtă SC SA
Curtea,având în vedere precizarea apărătorului recurentei,constată că părți în proces sunt recurenta reclamantă prin procurator și intimata pârâtă SC SA
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei,în ce privește nulitatea cererii de instituire sechestru,apreciază că este a procedurală.La fond a fost încuviințată o probă cu expertiză topo pentru identificarea bunurilor aparținând intimatei pârâte.Pe fond,arată că prin motivele de recurs a solicitat în principal casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a cererii și înființării sechestrului judiciar cu privire la imobilele aflate în prezent în posesia intimatei pârâte SC SA Potrivit disp.art.3041Cod procedură civilă solicită verificarea hotărârii și sub aspecte de netemeinicie.Consideră că hotărârea de respingere a cererii de instituire sechestru este nemotivată,instanța de fond neverificând situația de fapt și de drept pentru a pronunța această hotărâre.În principal au solicitat încuviințarea acestei măsuri datorită situației intimatei pârâte,care la acea dată se afla în insolvență și nu a făcut dovada că a ieșit din această procedură specială.Mai arată că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea de instituire sechestru în același litigiu care are ca obiect soluționarea fondului.Cererea de sechestru judiciar are caracter principal și nu natura unei cereri accesorii,întrucât soluționarea sa nu depinde de soluția ce se va da în cererea principală și nici natura unei cereri incidentale,întrucât nu poate fi formulată într-o acțiune având ca obiect revendicare în temeiul Legii 10/2001.În speță,este evident că se încearcă îngrădirea accesului părții la o cale de atac,reglementată de art.600 alin.1 Cod procedură civilă,cererea de sechestru judiciar având reglementat un termen de recurs special.Consideră că cererea de sechestru judiciar trebuia soluționată într-un litigiu distinct de cererea ce a făcut obiectul dosarului de fond,soluționarea acesteia în litigiul de fond constituind o gravă eroare de procedură care a vătămat interesele reclamantei.Având în vedere că la momentul în care a redactat motivele de recurs,hotărârea atacată nu era motivată,și față de motivarea acesteia pe disp.art.20 al.4 din Legea 10/2001,în lipsa unui probatoriu neputându-se analiza fondul cauzei,precizează că nu poate solicita modificarea hotărârii.Pentru aceste considerente și pentru cele arătate pe larg în motivele scrise de recurs,solicită admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și trimiterea acesteia spre rejudecare la aceeași instanță pentru a putea face probe în ce privește cererea de sechestru judiciar.Situația nouă,în sensul că societatea pârâtă nu mai este în insolvență nu este de natură să atragă respingerea cererii de sechestru.În această situație,existând posibilitatea unei soluții de restituire în natură,consideră că este necesară măsura solicitată pentru a se împiedica producerea unor stricăciuni bunurilor vizate.Arată că nu a formulat acest motiv odată cu cele depuse la dosar întrucât nu cunoștea această situație.
Apărătorul intimatei pârâte SC SA P,pentru considerentele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar,solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate,pe care o consideră legală și temeinică.Arată că practic,recurenta încearcă să identifice bunurile imobile ce au aparținut autorilor săi,a căror restituire o solicită de la intimata pârâtă.La fila 8,volI,dosar fond,se află notificarea prin care practic reclamanta a stabilit cadrul procesual al litigiului.În mod corect a respins instanța de fond cererea de sechestru judiciar pentru că protejarea intereselor reclamantei este reglementată de disp.art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001.Critica vizând faptul că "cererea de sechestru judiciar are caracter principal,astfel încât soluționarea sa trebuie făcută într-un litigiu distinct și nu într-un litigiu care are ca obiect soluționarea fondului" nu poate fi primită întrucât din dispozițiile art.598 Cod procedură civilă rezultă fără echivoc că atunci când există un proces asupra proprietății instanța investită cu soluționarea cererii principale este competentă să soluționeze și cererea de sechestru judiciar.Greșit apreciază recurenta necompetența magistratului de a soluționa cererea de sechestru judiciar,pentru că instanța de fond este competentă să se pronunțe asupra cererii de sechestru judiciar,iar admisibilitatea unei astfel de cereri depinde de motivele care ar justifica luarea unei astfel de măsuri.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea depusă la data de 15.12.2006 reclamanta prin mandatarul său, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului P, SC P SA, SC SA, Compania Națională de ferate CFR B - Sucursala Regională CFR G, și Silvina în temeiul art. 598 - 691 cod proc.civilă cu aplicarea art. 593 al. 3 cod proc.civilă, înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile ce fac obiectul prezentei cauze precum și desemnarea unui administrator sechestru și înscrierea acestuia în cartea funciară.
A motivat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale prev. de art. 598 cod proc.civilă întrucât litigiul face obiectul dosarului nr. 15251/2004 cu privire la proprietatea bunurilor imobile și că există motive temeinice că acestea vor fi înstrăinate până la soluționarea litigiului de față. A solicitat admiterea cererii, aplicarea sechestrului, desemnarea unui administrator - sechestru și înscrierea sechestrului de îndată în cartea funciară.
La termenul din 19.02.2009 reclamanta a înțeles să-și restrângă cererea numai cu privire la bunurile imobile ce sunt deținute de către SC P SA.
Prin încheierea din 28.02.2009 s-a respins cererea ca neîntemeiată reținându-se următoarele:
În speță, reclamanta solicită potrivit Legii nr. 10/2001 restituirea unor bunuri imobile ce au aparținut autorilor săi și aflate în posesia pârâtei SC P SA, fără însă a putea să le identifice și fără a indica suficiente elemente pentru ca acestea să poată fi identificate, astfel că admiterea cererii sale în lipsa acestor precizări nu poate avea nici o finalitate și nici nu poate fi înscrisă ca atare în cartea funciară, necunoscându-se în prezent care imobile din cele înscrise în actele de proprietate mai există în prezent.
Pe de altă parte, astfel cum a arătat pârâta SC P SA prin întâmpinare, reclamanta beneficiază de dispozițiile Legii 10/2001 - art. 20 pct. 4 potrivit cărora sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative sau judiciare este interzisă înstrăinarea, concesionarea, ipotecarea etc, a bunurilor imobile terenuri și/ sau construcții notificate prin prevederile prezentei legi.
Împotriva încheierii din 27.02.2009 a declarat recurs petenta invocând următoarele motive:
1). Cererea de sechestru judiciar are caracter principal, astfel încât soluționarea sa trebuie făcută prin formarea unui dosar distinct.
Cererea de sechestru judiciar nu are nici natura unei cereri accesorii și nici natura unei cereri incidentale.
Cererea de sechestru judiciar nu are natura unei cereri accesorii întrucât soluționarea sa nu depinde de soluția ce se va da în cererea principală ( precum în cazul cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, etc).
De asemenea, cererea de instituire a sechestrului judiciar nu are nici natura unei cereri incidentale, pentru următoarele considerente;
Deși în principiu cererea incidentală și cererea principală au fiecare o existență de sine-stătătoare, cea incidentală este formulată în cadrul cererii principale ( de exemplu cererea reconvențională); în cazul de față însă, cererea de sechestru nu are natura unei cereri incidentale, întrucât nu poate fi formulată într-o acțiune având ca obiect revendicare în temeiul Legii nr. 10/2001.
În sprijinul acestei afirmații sunt aspecte legate de regimul probatoriu distinct, de reglementarea specială și diferență a termenului de recurs a celor două instituții de drept și care constituie dovezi suplimentare că cererea de sechestru judiciar are caracter principal și nu incidental.
În mod greșit prima instanță a dispus, pe cale administrativă, înregistrarea cererii de sechestru judiciar la dosarul nr- și, ulterior, a respins cererea de disjungere a acesteia din dosarul menționat, în vederea înregistrării pe cale separată.
În acest fel reclamantei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, potrivit Constituției Europene a Drepturilor Omului, accesul la justiție fiind iluzoriu și lipsit de eficacitate, atât timp cât soluționarea cauzei s-a făcut prin nerespectarea dispozițiilor privind înregistrarea și repartizarea cauzei unui magistrat care să analizeze condițiile specifice ale sechestrului judiciar.
Întrucât magistratul învestit cu soluționarea cererii principale nu avea competența de a soluționa cererea de sechestru judiciar, interesele reclamantei în soluționarea temeinică și legală a cererii au fost încălcate, astfel încât i-a fost pricinuită o vătămare care a determinat imposibilitatea punerii sub sechestru a imobilelor până la momentul soluționării litigiului de fond.
2). Și pe fond hotărârea este greșită pentru că-n speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 598 și 599 pct. 2.pr.civ. și anume:
- obiectul acțiunii privește, în esență și proprietatea și posesia bunurilor enumerate în petit;
- în speță sunt dovedite motivele temeinice care au determinat reclamanta să considere că imobilele solicitate a-i fi restituite vor fi înstrăinate până la soluționarea litigiului pe fond și anume, faptul că pârâta este în faliment;
3). în mod greșit i s-a respins cererea de administrare de probe de către instanța de fond ( motiv precizat cu ocazia dezbaterilor).
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Primul motiv de recurs nu poate fi primit pentru următoarele considerente;
Scopul instituirii de măsuri asiguratorii este de protecție a drepturilor subiective.
În cazul sechestrului judiciar, prin reglementarea acestuia s-a urmărit evitarea dispariției sau degradării bunului ce formează obiectul litigiului.
Din analiza art. 598.pr.civ. rezultă că în ceea ce privește judecata cererii, legiuitorul a stipulat că aceasta se rezolvă de instanța de fond competentă să soluționeze cererea principală, condiție respectată în speță.
Cum competența materială a fost respectată, în speță se constată că obiecțiunile părții vis-a-vis de faptul că s-a format sau nu un dosar distinct nu au temei legal.
Părților, prin faptul că cererea de sechestru judiciar a fost soluționată de completul desemnat să soluționeze și cererea principală, nu li s-a adus nici o vătămare, ci dimpotrivă au avut avantajul unor judecători care cunoșteau speța în amănunt.
Pe fond, prin notificarea înregistrată sub nr. 203/2001 recurenta a solicitat intimatei SC P SA restituirea în natură a terenului în suprafață de 50 ha vie și conacul cu toate construcțiile și terenul înconjurător, precum și crama cu toate utilajele din dotare ( de precizat că analiza fondului se face numai în raport cu intimata din prezentul recurs).
La data de 4.10.2007 recurenta reclamantă aduce precizări în ceea ce privește imobilele ce dorește a i se restitui în natură, fără date de identificare, doar descrierea acestora.
Art. 598.pr.civ. prevede că " ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța va putea să încuviințeze punerea sub sechestru a bunului".
Prima condiție a existenței unui proces cu privire la proprietatea unui bun este întrunită în speță, însă cea de-a doua că această măsură se poate lua numai asupra unui bun în legătură cu care are loc judecata și a treia a dovedirii necesității înființării sechestrului judiciar, nu. Astfel, din analiza actelor care se află la dosarul cauzei rezultă că reclamanta nu a identificat încă imobilele solicitate a se restitui în natură.
E adevărat că expertiza tehnică imobiliară dispusă-n cauză nu s-a efectuat din vina intimatei SC P, însă după cum reiese din actele dosarului rezultă că instanța de fond știe ce instrumente legale are la îndemână pentru o astfel de situație.
A treia condiție, de asemenea, nu e întrunită-n speță pentru că,cu copia deciziei civile nr. 124/R/2009 a Curții de Apel Galațis -a făcut dovada că-n prezent SC P SA nu mai e-n insolvență.
În cererea de sechestru de la fond motivul prezentat în susținerea necesității înființării acestuia în ceea ce privește pe intimata SC P SA a fost doar faptul că bunurile sunt în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat și există pericolul înstrăinării.
Ori nu s-a prezentat nici o dovadă în acest sens ( anunț ziar pentru vânzare, etc).
Simpla existență a unui proces cu privire la un bun neidentificat al intimatei nu justifică prin ea însăși instituirea unui sechestru judiciar. Partea care solicită luarea acestei măsuri asiguratoriieste obligată să dovedeascănecesitatea măsurii,conform principiului înscris în art.1169 Cod civil.
Necesitatea înființării poate rezulta din pericolul de degradare,înstrăinare sau risipire a bunurilor,din proasta administrare a acestora,etc. În speță nu există o astfel de dovadă.
Nici susținerea că a fost împiedicată petenta să-și administreze probe nu se verifică din actele dosarului și nici faptul că încheierea din 27.02.2009 nu ar fi motivată nu poate fi primit instanța de fond precizând clar motivele pentru care nu a dat curs solicitării părții.
Față de considerentele de mai sus urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta - prin mandatar, cu domiciliul în comuna Broșteni, sat județul V împotriva încheierii din 26 febr.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2009.
Pentru jud. Pentru jud.-, JUDECĂTOR
cf.disp.art.261 alin.2 cf.disp.art.261 alin.2 -
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
GREFIER
: /30.04.2009
: /06.05.2009
2 ex.
FOND:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Viorica Mihai Secuianu, Anica
