Sechestru judiciar. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 22/ DOSAR NR-
Ședința publică din 25 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Doina Grigoraș JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Laura Fețeanu
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditorul și debitoarea "" împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 ianuarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 25 ianuarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Constată că, prin încheierea din 29 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de creditorul în contradictoriu cu debitoarea "" și în consecință s-a dispus:
- instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului înscris în CF nr.3431 sub nr. cad. 2169/2/1, 2197/1/1 și asupra utilajelor aflate pe acest imobil;
- încredințarea bunurilor sechestrate Cabinetului Individual de Insolvență, în calitate de administrator-sechestru, scop în care executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunurilor și le va da în primire pe bază de proces-verbal;
- fixarea remunerației administratorului-sechestru în sumă de 500 lei;
- obligarea creditorului la plata unei cauțiuni în sumă de 100.000 lei, până la data de 7.12.2007.
Pentru pronunța această soluție prima instanță reținut că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.598 Cod procedură civilă.
Din considerentele încheierii mai rezultă următoarele:
La data de 8.10.2007 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3252, conform căruia "", în calitate de vânzătoare, a vândut debitoarei, în calitate de cumpărătoare, imobilul situat în comuna, înscris în CF nr.3431 sub nr. cad.2169/2/1 și 2197/1/1 - compus din teren în suprafață de 24.132,60 mp. și cabină portar, stație, două ateliere, sursă fier vechi, bazin, două WC, cantină, vestiar, post trafo, două rampe, patru platforme, curte betonată, curte adâncită, două birouri, grajd, șopron, hală producție, pasarelă, estacadă, cuptor, cinci instalații, patru depozite, nouă magazii -.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 25.10.2007 sub dosar nr.7721/62, creditorul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului mai sus menționat și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al debitoarei.
Din adresa nr.-/27.11.2007 emisă de Garda Financiară B rezultă că debitoarea desfășura activitatea de dezafectare a imobilelor situate în - prin intermediul ""
Prin urmare, creditorul a făcut dovada existenței litigiului asupra proprietății bunurilor - ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov - și a împrejurărilor care să justifice luarea măsurii sechestrului judiciar, constând în acțiunile debitoarei de dezafectare și valorificare a bunurilor prin intermediul "", societate care desfășoară activități de colectare a deșeurilor de fier vechi și aluminiu rezultate.
În ceea ce privește depunerea cauțiunii, s-a făcut trimitere la art.600 alin.1 Cod procedură civilă și s-a apreciat că, față de faptul că măsura instituirii sechestrului judiciar este măsură gravă pentru debitoare, se impune obligarea creditorului la achitarea cauțiunii în cuantum de 100.000 lei.
Încheierea a fost recurată de ambele părți.
Recurentul reclamant a solicitat modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul înlăturării dispoziției privitoare la obligarea sa la plata unei cauțiuni.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art. 600 alin.1 Cod procedură civilă, instanța are posibilitatea iar nu obligația să stabilească în sarcina reclamantului o cauțiune.
Față de temeinicia cererii de sechestru judiciar, instanța de fond nu trebuia să fixeze cauțiunea.
Recurenta pârâtă "" a solicitat, în principal, casarea încheierii din 29 noiembrie 2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de sechestru judiciar.
În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art.304 pct.5 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Instanța de recurs a citat părțile pentru termenul din 17 ianuarie 2008 cu mențiunea de a pune concluzii privind tardivitatea declarării recursului de către pârâtă.
La termenul din 24 ianuarie 2008 recurenta "" a invocat excepția nulității recursului reclamantului.
Examinând încheierea recurată, în raport de excepțiile invocate și de dispozițiile legale în materie, instanța constată următoarele:
Potrivit art.303 alin.2 Cod procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Având în vedere că în dosarul de fond nu se află dovezile de comunicare a încheierii recurate, depunerea de către reclamant a motivelor de recurs la data de 7 decembrie 2007 nu s-a făcut peste termenul legal de 5 zile.
De altfel, față de mențiunea făcută pe încheiere cu privire la comunicarea acesteia la data de 6 decembrie 2007, motivele de recurs puteau fi depuse până la data de 12 decembrie 2007.
Termenul de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art.600 alin.1 Cod procedură civilă, se referă la declararea recursului și nu la depunerea motivelor de recurs.
În consecință, invocarea excepției nulității recursului reclamantului nu este justificată.
Cu privire la motivele invocate de recurentul pârât, se constată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât judecătorul învestit cu cererea de sechestru judiciar a apreciat corect împrejurările concrete ale speței fixând o cauțiune în sumă de 100.000 lei.
Ca urmare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins, ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de pârâtă, acesta apare ca tardiv, pentru considerentele ce se vor arăta.
Încheierea recurată a fost pronunțată la data de 29 noiembrie 2007, iar pârâta a declarat recurs la data de 10 decembrie 2007, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art.600 alin.1 Cod procedură civilă.
Deoarece recurenta nu a depus cererea de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea încheierii - termen împlinit la data de 5 decembrie 2007 - urmează să se aplice sancțiunea procedurală a decăderii.
Recursul pârâtei fiind tardiv urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului declarat de creditorul, invocată de intimata debitoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditorul împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de debitoarea "" împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red: /28.01.2008
Dact: /30.01.2008
- 2 ex. -
Judecător fond:
Președinte:Doina GrigorașJudecători:Doina Grigoraș, Gabriela Comșa, Laura Fețeanu
