Sechestru judiciar. Decizia 2304/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2304
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul împotriva Încheierii comerciale nr.2442 pronunțată în data de 23 iunie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații -, -, -, - - având ca obiect sechestru judiciar.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin încheierea comercială nr. 2442 din 17 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește promovarea cererii de instituire a sechestrului judiciar.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții:, și - - având ca obiect instituirea sechestrului judiciar, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, asupra unui pachet de 42.000 acțiuni emise de - - înregistrate în registrul acționarilor pe numele și seama pârâtului, asupra unui pachet de 6.000 acțiuni emise de - - înregistrate în registrul acționarilor pe numele și seama pârâtului, asupra unui pachet de 24.000 acțiuni emise de - - înregistrate în registrul acționarilor pe numele și seama pârâtei și asupra unui pachet de 134.000 acțiuni emise de - - înregistrate în registrul acționarilor pe numele și seama pârâtului, precum și notarea în registrul acționarilor a acestei măsuri asigurătorii.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, potrivit art. 8 alin. 2-3 din statutul pârâtei - -, acțiunile emise de pârâta - - sunt supuse unor restricții de cesionare, specifice societăților pe acțiuni de tip închis, care permit înstrăinarea lor doar către alți acționari, cu notificarea prealabilă scrisă a consiliului de administrație al societății, care aduce oferta de cesionare, devenită irevocabilă prin notificare, la cunoștința celorlalți acționari. Potrivit art. 8 alin. 4 din același statut al societății, singura modalitate în care o persoană care nu are calitatea de acționar poate dobândi în proprietate acțiuni emise de pârâta - - este moștenirea legală.
În acest context, pericolul unei eventuale înstrăinări de către pârâții persoane fizice a acțiunilor emise de pârâta - -, pe care le dețin, este diminuat, pe de o parte, de caracterul închis al societății și de procedura administrativă impusă de dispozițiile art. 8 alin. 3-4 din statutul pârâtei - - și, pe de altă parte, este diminuat de interdicția de a deține mai mult de - acțiuni, instituită prin clauza cuprinsă în art. 8 alin. 6 din statut.
S-a concluzionat că temerea reclamantului care vizează o eventuală înstrăinare de către pârâții persoane fizice a tuturor acțiunilor - - pe care aceștia le dețin apare nejustificată, nefiind susținută de nicio probă administrată în cauză.
Cât privește consecințele juridice ce decurg din anularea unei hotărâri prin care s-a hotărât o majorare de capital, tribunalul a reținut că efectele anulării hotărârii respective sunt susceptibile de a afecta legalitatea tuturor subscrierilor de acțiuni din emisiunea respectivă, indiferent dacă subscrierea ar fi fost efectuată de reclamant, personal, sau dacă reclamantul ar fi dobândit acțiuni din emisiunea respectivă prin cesiune de acțiuni.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că o eventuală instituire a sechestrului judiciar ar reprezenta o îngrădire a dreptului de proprietate al pârâților asupra acțiunilor deținute, în temeiul legii procedurale civile, a cărei convenționalitate trebuie analizată prin prisma jurisprudenței interpretative a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește art. 1 par. 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a motivat astfel că o indisponibilizare a acțiunilor deținute de pârâți ar reprezenta o măsură disproporționată, deoarece scopul urmărit de pârât, prevenirea unei înstrăinări frauduloase, ar putea fi atins printr-o măsură extraprocesuală care nu ar avea nici un efect restrictiv asupra prerogativelor de acționar ale pârâților persoane fizice, singurele persoane care ar putea dobândi prin cesiune acțiunile deținute de pârâții persoane fizice sunt ceilalți acționari ai - -, prevenirea unei cesiuni frauduloase a acțiunilor deținute de către pârâții persoane fizice, respectiv printr-o simplă informare a potențialilor cesionari.
Se reține de către instanța de fond că atât reclamantul cât și pârâții au invocat rolul de publicitate al registrului acționarilor prin analogie cu publicitate realizată prin sistemul cărților funciare.
Tribunalul a constatat că analogia nu a fost făcută de părți până la ultima consecință, astfel că se concluzionează că în baza art.4 din nr.885/1995, nimic nu împiedică efectuarea de mențiuni în registrul acționarilor, la rubrica "observații", a existenței unui proces ce arte ca obiect clarificarea dreptului de proprietate asupra unui pachet de acțiuni. Tribunalul susține că în situația în care reclamantului i s-ar fi refuzat o astfel de notare, reclamantul ar putea fie să obțină o astfel de măsură în justiție, fie să invoce acest aspect ca o justificare a necesității de a fi dispusă măsura sechestrului judiciar.
S-a mai arătat că, în situația în care reclamantului, ca terț neacționar, i s-ar refuza o cerere de notare a existenței litigiului pe fond în registrul acționarilor de către consiliul de administrație al pârâtei - -, reclamantul ar putea fie să obțină o astfel de măsură în justiție, fie să invoce acest aspect ca o justificare a necesității luării măsurii sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului de care se prevalează, nemaiavând o altă posibilitate de a aduce la cunoștința acționarilor potențiali cesionari existența litigiului asupra dreptului de proprietate asupra pachetului de - acțiuni.
Tribunalul a precizat că, reclamantul nu a făcut nici dovada că a adresat o astfel de cerere consiliului de administrație al pârâtei și nici dovada vreunui eventual refuz al consiliului de administrație de a înscrie în registrul acționarilor existența litigiului pe fond, găsindu-se, așadar, în situația de a nu justifica luarea măsurii asiguratorii a sechestrului judiciar asupra celor - acțiuni mai sus arătate.
În lipsa unei dovezi că ar fi formulat o astfel de cerere și a dovezii unui eventual refuz, tribunalul a concluzionat că reclamantul se află în situația de a nu justifica necesitatea luării măsurii sechestrului asigurator.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 598.proc.civ. coroborat cu art. 1169.civ. și art. 129 alin. 1.proc.civ. instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului judiciar astfel cum aceasta a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că în perioada februarie 2003-martie 2005, reclamantul a achiziționat un număr total de 206.000 acțiuni - - C-N, în baza unor convenții încheiate cu pârâții, și, achitând suma de 515.000 RON.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de a efectua formalitățile administrative de transcriere a acțiunilor achiziționate pe numele reclamantului, deși acesta și-a respectat față de fiecare dintre pârâți a obligațiile de a achita contravaloarea tuturor acțiunilor dobândite, conform înțelegerii dintre părți.
Se susține că neefectuarea transcrierii, deși nu are efecte asupra dreptului de proprietate al reclamantului asupra acțiunilor, afectează o parte din drepturile aferente acestuia, conferite de calitatea de acționar.
În opinia recurentului, în mod nefondat, Tribunalul Comercial Cluja respins cererea de instituire a sechestrului judiciar, deși sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru instituirea sechestrului judiciar.
Se precizează că stabilirea dreptului de proprietatea asupra acțiunilor face obiectul unui litigiu în curs de soluționare în care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra unui număr total de 206.000 acțiuni, dobândit în urma unor convenții încheiate cu pârâții, și, contra unui preț de 515.000 RON, litigiu ce face obiectul.nr-,aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, iar dispozițiile art. 598 Cod pr. civilă nu fac distincție după cum s-a promovat o acțiune în constatarea sau în realizarea dreptului.
Mai arată că necesitatea instituirii sechestrului judiciar asupra unui număr total de 206.00 acțiuni este necesară, în condițiile în care subzistă pericolul de înstrăinare a acțiunilor chiar și în condițiile speciale de cesionare prevăzute în statutul societății, pârâții putând vinde sau cesiona propriile acțiuni către alți acționari sau către persoane străine de societate.
Consideră că interdicția de a deține un număr mai mare de 280.000 acțiuni, instituită prin clauza cuprinsă în art.8 alin.6 din statut, nu înlătură pericolul de înstrăinare cu privire la acțiunile proprietatea reclamantului, deoarece cesionarea acțiunilor reclamantului nu implică surclasarea pragului de 280.000 acțiuni, ci din contră, diminuarea numărului de acțiuni deținute de pârâți mult sub acest prag.
În opinia recurentului, în mod greșit s-a considerat că instituirea sechestrului asupra acțiunilor înregistrate pe seama și în numele pârâților reprezintă o îngrădire a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute, ci că ar fi o măsură disproporționată față de scopul urmărit de reclamant, respectiv acela de a preveni o înstrăinare frauduloasă. În acest se susține că prin instituirea sechestrului nu se creează nici un fel de prejudiciu pârâților întrucât nici una din prerogativele derivând din calitatea de acționar nu este negată acestora.
Recurentul susține că instituirea sechestrului judiciar reprezintă singura măsură care protejează dreptul de proprietate al reclamantului-recurent, respectiv prevenirea unor cesionări în fraudarea drepturilor acestuia, fiind insuficientă măsura efectuării formalităților de publicitate a litigiilor care au ca obiect tranșarea dreptului de proprietate și/sau instituirea de măsuri asiguratorii.
În opinia recurentului numai notarea acțiunilor în Registrul acționarilor este o măsură insuficientă pentru că, pe de o parte, registrul nu are caracter public și deci nu este accesibil persoanelor din afara societății, iar, pe de altă parte, această notare indisponibilizează acțiunile.
Se mai menționează că dreptul de proprietate asupra acțiunilor a devenit litigios abia prin demersul juridic ce face obiectul dos.nr-, necesitatea protejării dreptului de proprietate născându-se tot cu această dată
În aceste condiții consideră că este îndreptățit la instituirea sechestrului judiciar asupra unui număr de 206.000 acțiuni, deoarece nici un demers extraprocesual inițiat de reclamant nu are aptitudinea de a conserva în mod eficient dreptul său de proprietate.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Curtea, analizând recursul declarat reține că acesta este nefondat.
Așa cum rezultă de altfel din motivarea recursului, nu se contestă conținutul art.8 alin.3 și 4 al statutului societății. În raport de acesta, în mod întemeiat s-a reținut de către instanța de fond că riscul cesionării acțiunilor către terți este diminuat datorită caracterului "închis" al societății pe de o parte, iar pe de altă parte datorită procedurii prevăzute pentru realizarea cesiunii către alți acționari.
Deși se susține în recurs că s-au făcut cesiuni către terțe persoane acestea nu au fost dovedite. În plus intimații dețineau și alte acțiuni pe lângă cele dobândite prin cumpărare cu banii proveniți de la recurent, așa cum de altfel se menționează chiar în cuprinsul recursului.
Referirea făcută de către instanța de fond la numărul maxim de acțiuni ce pot fi deținute de un acționar (280.000 acțiuni) s-a realizat pentru a se argumenta caracterul diminuat al riscului de cesiune către alți acționari, iar nu cu referire la situația în care s-ar afla cedenții intimați.
În ceea ce privește consecințele ce s-ar produce asupra prerogativelor dreptului de proprietate asupra acțiunilor, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate în recurs, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, riscul înstrăinării frauduloase a acțiunilor este redus, astfel că măsura solicitată apare ca disproporționată. De altfel recurentul a afirmat că procedura de cesionare a acțiunilor este dificilă.
În ceea ce privește necesitatea instituirii sechestrului judiciar ca măsură principală în raport cu efectuarea unor simple formalități de publicitate prin registrul acționarilor, Curtea reține că atât timp cât în convențiile intervenite între părți nu s-au individualizat acțiunile pe care recurentul le-a dobândit, nu se poate face nici o mențiune în registrul acționarilor, dar nu se poate institui nici măsura sechestrului judiciar. în registrul acționarilor a existenței unui litigiu trebuie să fie făcută pentru fiecare acțiune, identificată printr-un număr corespunzător.
Situația este similară și pentru punerea sub sechestru judiciar a unui pachet de acțiuni, fiind imposibilă luarea unei astfel de măsuri fără individualizarea acțiunilor după numărul de identificare și prin raportarea la proprietarii lor, intimații din cauză.
Pentru aceasta Curtea a avut în vedere conținutul art.598 proc.civ. care nu se referă la bunuri, în general, ci la un bun mobil sau imobil identificat ce constituie obiectul unui proces.
De altfel în acest sens pârâții intimați și-au formulat apărări prin întâmpinare, în fața instanței de fond, subliniind riscul indisponibilizării unor acțiuni care nu pot fi identificate și care nu au nici o legătură cu actele juridice invocate de recurent.
Față de toate considerentele menționate, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat, astfel că urmează a fi respins în baza art.312 alin.1. proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Încheierii comerciale nr.2442 din 17 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINT JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./8 ex.
04.11.2009
Jud.fond.--
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
