Sechestru judiciar. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr intern 832/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr.704

Ședința Camerei de Consiliu de la 10 iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase

JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță

Judecător - -

Grefier -

*************

Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de reclamantul G în contradictoriu cu intimații pârâți și SC SRL B, împotriva Încheierii din 10.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul - persoană fizică prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 22 din dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Având cuvântul pe cereri, reprezentantul intimatului pârât susține că nu are cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art.150 Cod procedură civilă și acordă părții prezente cuvântul în recurs.

Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise ce le depune la dosar, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată.

După terminarea ședinței de recursuri, se prezintă recurentul reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială de substituire depusă la fila 20.

Curtea apreciază că nu mai poate primi concluzii după terminarea ședinței de recursuri.

CURTEA,

Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamantul G de instituire a sechestrului judiciar asupra celor 125 părți sociale emise de pârâta SC SRL, proprietatea pârâtului.

Tribunalul a reținut că simpla existență a unui proces nu justifică în mod singular luarea măsurii sechestrului judiciar, ci trebuie îndeplinită și condiția ca măsura asiguratorie să fie necesară pentru conservarea dreptului.

S-a apreciat că, datorită existenței prevederilor statutare, pârâtul nu poate cesiona cele 125 de părți sociale în mod legal, printr-un act juridic valabil, în lipsa votului favorabil al reclamantului care, opunându-se în adunarea generală, poate împiedica formarea unanimității cerute de statutul societății. Chiar și în situația încheierii unei act de înstrăinare nul, reclamantul ar fi prejudiciat întrucât un asemenea act nu este opozabil nici reclamantului și nici judecătorului acțiunii de excludere asociat din procesul de fond în lipsa înregistrării actului în registrul comerțului. Conform articolului 6 din Legea nr. 26/1990 judecătorul-delegat la registrul comerțului verifică legalitatea unui asemenea act, putând respinge cererea de înregistrare a mențiunii în cazul în care s-ar dori înregistrarea unei cesiunii și a unei hotărâri AGA lovite de nulitate pentru încălcarea legii și actului constitutiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G care a solicitat admiterea recursului, încuviințarea instituirii sechestrului judiciar, desemnarea unui administrator sechestru și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, după expunerea situației de fapt, recurentul a arătat că în situația admiterii cererii de fond în excludere tribunalul dispune obligatoriu și cu privire la stabilirea structurii de participare la capitalul social a celorlalți asociați. Capitalul social va fi redus, desigur, cu valoarea nominală a părților sociale ale asociatului exclus care se vor anula, iar nu cu valoarea de rambursare către asociatul exclus deoarece aceasta este calculată în funcție de activul net contabil.

Astfel fiind, asigurarea efectelor patrimoniale ale excluderii care vizează soarta juridică a părților sociale ale pârâtului exclus nu se poate face decât asigurând judiciar cererea în excludere.

Necesitatea indisponibilizării părților sociale proprietatea pârâtului decurge din necesitatea de a nu face acțiunea în excludere iluzorie și inefectivă.

Recurentul critică argumentele instanței de fond întrucât, dacă pârâtul ar înstrăina chiar printr-un act juridic nul părțile sociale până la finalizarea procesului de excludere, atunci această procedură judiciară ar rămâne lipsită de obiect de vreme ce pârâtul ar pierde calitatea de asociat prin cesiune.

De asemenea, în mod greșit s-a reținut că judecătorul-delegat la registrul comerțului verifică legalitatea actului de cesiune, putând respinge celelalte mențiuni întrucât până la anularea actului de cesiune părți sociale, acesta se bucură de o prezumție juris tantum de validitate, deoarece numai instanța judecătorească investită cu soluționarea cererii în nulitate este îndrituită să cenzureze, în cadrul procedurii speciale, legalitatea unui asemenea act societar și nu judecătorul-delegat la registrul comerțului.

În drept au fost invocate prevederile articolului 3041Cod procedură civilă.

Recursul a fost legal timbrat.

Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:

Măsura care se solicită a fi luată de către instanța de judecată se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 598 Cod de procedură civilă, în sensul că există un proces care vizează fondul dreptului, iar acest proces are implicații patrimoniale întrucât, în cazul în care cererea de excludere va fi admisă, instanța va stabili și structura participării la capitalul social a celorlalți asociați.

Curtea are, însă, în vedere dispozițiile art. 598 Cod de procedură civilă în integralitatea lor, care impun ca judecătorul cauzei să cerceteze dacă măsura solicitată este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.

Întrucât recurentul-reclamant arată că rațiunea instituirii sechestrului judiciar este tocmai aceea de a conserva părțile sociale proprietatea intimatului-pârât în scopul protejării interesului social, al asociaților și al creditorilor sociali, curtea apreciază că o astfel de temere nu este justificată în condițiile în care actul constitutiv al societății permite cesiunea de părți sociale numai cu acordul expres al celorlalți asociați, pe baza hotărârii adunării generale a asociaților, luată cu unanimitate de voturi.

Împrejurarea că intimatul pârât a notificat recurentul reclamant oferind spre vânzare propriile părți sociale nu poate avea semnificația intenției de înstrăinare cu încălcarea prevederilor actului constitutiv, neexistând o manifestare de voință concretă în acest sens.

Față de considerentele expuse mai sus, curtea apreciază că pricina a fost soluționată în mod corect de către tribunal și că nu subzistă nici un motiv de casare sau de modificare a hotărârii recurate.

În consecință, în temeiul art. 312 alineat 1 Cod de procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul G în contradictoriu cu intimații pârâți și SC SRL B, împotriva Încheierii din 10.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.

Obligă recurentul la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată către intimatul.

Irevocabilă.

Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

--- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

Red.Jud.

Tehnored.ex.2/16.06.2008

Președinte:Tatiana Gabriela Năstase
Judecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sechestru judiciar. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Bucuresti