Sechestru judiciar. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.9/MF
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în drept maritim și fluvial formulat de pârâtele SA și, ambele cu sediu ales la Cabinet avocat, C,-, -.A,.1,.5, județul C, împotriva Încheierii nr.16/20.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă prin mandatar SRL, cu sediul social în C, str.- din 22 2. -.A,.1,.3, județul C, având ca obiect sechestru judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului maritim și fluvial de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Creditoarea din Unite a solicitat, în contradictoriu cu debitoarele, și din, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra navei (ex ), aflată în Portul C, până la soluționarea acțiunii arbitrale sau până la plata unei garanții îndestulătoare în valoare de 327.660 USD.
În motivarea cererii, se arată că între, în calitate de armator al navei, și creditoare s-a încheiat, la data de 01.02.2008, un contract de management tip 98, în derularea căruia sumele avansate de manageri pentru exploatarea navei au fost mult mai mari decât rambursările armatorului, motiv pentru care nava a fost sechestrată în luna mai 2009 în Portul, Liban. Sechestrul a fost ridicat ca urmare a unei înțelegeri amiabile încheiată la 30.05.2009 prin care se prevede că armatorul datorează managerilor suma de 372.700 USD, ce urma să fie plătită astfel: 10% la semnarea înțelegerii, iar restul, în 5 rate garantate cu cecuri bancare (care s-au dovedit la scadență a fi fără acoperire).
S-a mai arată că, la data de 19.02.2009, armatorii au schimbat pavilionul navei, înregistrând-o sub același nume, în registrul M, fără să avizeze managerii și fără să prezinte Certificatul de radiere de la registrul. De asemenea, la data de 22.06.2009, nava a prezentat autorităților din România, unde a sosit pentru reparații, un nou certificat de înregistrare al navei, emis tot în Republica M, din care rezultă că numele navei este, iar armatorul este compania,.
Întrucât armatorii nu și-au plătit la scadență suma de 327.660 USD, creditoarea, în calitate de manager, învederează că a formulat o acțiune arbitrală la arbitrajul londonez.
Totodată, arată că nava a fost reținută administrativ pentru 24 de ore în Portul C, potrivit dispozițiilor OG 42/1997.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Încheierea nr.16/20.08.2009 Tribunalul Constanța - Secția comercială și fluvială a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active a creditoarei și a lipsei calității procesuale pasive a debitoarei, a admis cererea creditoarei, a instituit măsura sechestrului asigurator asupra navei proprietatea debitoarei în Portul C, până la soluționarea acțiunii promovată la arbitrajul londonez sau până la acordarea de către debitoare a unei garanții îndestulătoare; a fost fixată în sarcina creditoarei o cauțiune de 10% din valoarea creanței afirmată.
Pentru a dispune astfel, a reținut în esență prima instanță, următoarele:
Creanța afirmată de creditoare își are izvorul în contractul de management tip 98, potrivit căruia creditoarea, în calitate de manager asigură servicii de navlosire în conformitate cu instrucțiunile armatorilor (art. 3.3 lit i), asigură furnizarea proviziilor (art. 3.7), dar și a combustibililor (art. 3.8).
Așadar, creditoarea justificând aparent o creanță maritimă se legitimează procesual activ în cererea formulată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 3 din Convenție.
În ceea ce privește calitatea de debitoare a, instanța a apreciat că aceasta aparține acestei părți, chiar dacă a înstrăinat nava conformbill of saledin 02.06.2009, cât timp art. 3 alin 1 din Convenție prevede că "orice reclamant poate sechestra fie nava la care se referă creanța, fie orice altă navă aparținând celui care era, în momentul nașterii creanței maritime, proprietarul navei la care această creanță se referă".
Cum creanța invocată de creditoare este în legătură cu nava, iar la momentul nașterii creanței debitoarea era proprietara navei, excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei menționată a fost respinsă ca nefondată.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 907-908.com condiționează încuviințarea cererii de sechestru asigurător asupra unei nave doar de introducerea acțiunii asupra fondului pretențiilor și de depunerea unei cauțiuni.
Referitor la prima condiție, instanța a reținut ca fiind îndeplinită în cauză, creditoarea probând faptul că a inițiat procedura arbitrală, în conformitate cu legea engleză de arbitraj, reglementată de 1996 (art 14), prin acceptarea numirii de către arbitrul nominat și notificarea debitoarei (filele 56-57, 65-69).
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs debitoarele criticând-o în esență pentru motivele:
- instanța de fond nu a luat în considerare acordul de reziliere din 15.04.2009, prin care creditoarea a renunțat la orice acțiune în judecată și la orice drept prezent și viitor legat de contractul de management; în această situație cererea creditoarei de instituire a sechestrului asigurator nu justifică un drept subiectiv legitim;
- instanța de fond a aplicat greșit prevederile Convenției Internaționale pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurator de nave maritime, la care România a aderat prin legea nr.91/1995, întrucât s-a instituit un sechestru asupra unei nave ce nu se afla în proprietatea debitorului creanței maritime, întrucât potrivit contractului de vânzare din 2.06.2009, proprietarul navei este;
- greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei SA;
- instanța de fond a apreciat greșit că aparent nava poată pavilionul comore, făcând o confuzie între certificatul de naționalitate și cel de proprietate al navei; pe de altă parte, aspectele legate de aparența corectă sau incorectă a pavilionului unei nave nu pot fi invocate în cadrul unei acțiuni de încuviințare a sechestrului asigurator; certificatul de radiere din Registrul Naval al navei - actuală, dovedește că nava nu e grevată de vreo sarcină sau garanție, taxă sau datorii.
În motivarea recursului recurentele au anexat înscrisuri: acord de reziliere, certificate of deletion nr.D//1143/, certificat de proprietate asupra navei.
Intimata creditoare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
S-au anexat de către intimată înscrisuri ce atestă existența litigiului de fond înregistrat pe rolul Curții.
Recurentele au anexat la dosar concluzii scrise.
4. Curtea
Analizând criticile aduse prin raportare la probatoriile administrate și la dispozițiile legale incidente speței, instanța reține că recursul exercitat este nefondat pentru motivele:
În ce privește prima critică, instanța de recurs reține că aceasta nu poate fi primită.
Din preambulul criticilor de recurs rezultă că exercitarea căii de atac s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că "instanța de fond a aplicat greșit legea".
Ori, pentru a fi în prezența unei astfel de ipoteze, reglementată expres de legiuitor, este necesar ca prima instanță recurgând la textele de lege aplicabile litigiului să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate în raport cu exigențele textelor de lege.
În concret, critica privind neluarea în considerare a unei probe, respectiv acordul de reziliere nu se încadrează în situația determinată de art.304 pct.9 teza referitoare la aplicarea greșită a legii.
Aceasta pentru că prin abrogarea motivelor de recurs referitoare: la nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate precum și al celui referitor la aprecierea eronată a probelor administrate s-a dat eficiență scopului urmărit de legiuitor la instituirea acestei căi de atac ca și cale de atac extraordinară, anume acela de control exclusiv a legalității hotărârii instanței de fond.
Cum critica referitoare la neanalizarea acordului de reziliere nu se încadrează în motivele de recurs prin intermediul cărora se realizează funcția de control a legalității hotărârii pronunțate și nefiind nici un aspect de ordine publică care să poată fi invocat și analizat, instanța urmează aoî nlătura.
În ceea ce privește critica privind greșita aplicare a prevederilor Convenției Internaționale de la la care România a aderat prin Legea nr.91/1995, Curtea reține că nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel, judicios a reținut instanța de fond că obligațiile creditoarei așa cum sunt conturate de dispozițiile contractului de management încheiat între părți conferă creanței izvorâtă din acest contract caracter maritim,caracter conform cu art.1 pct.1 lit.d și lit.k din convenție.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a debitoarei, corect a reținut prima instanță că deși a existat și o înțelegere de vânzare a navei, din 2.06.2009, atâta vreme cât art.3 alin.1 din convenție prevede că orice reclamant poate sechestra atât nava la care se referă creanța sau orice altă navă aparținând celui care era, în momentul nașterii creanței maritime, proprietarul navei la care această creanță se referă, nu se poate reține că nu s-ar fi îndeplinit condiția referitoare la faptul că autorul creanței nu ar fi proprietarul navei.
În contextul celor arătate și cum creanța invocată de creditoare este în legătură cu nava, iar la momentul nașterii creanței debitoarea era proprietara navei, judicios a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți.
Nici ultimele două critici vizând greșita interpretare și apreciere a probelor referitoare la pavilionul navei sau existența certificatului de radiere a navei "" nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii primei instanțe întrucât pe de o parte,invocarea lor excede cadrului acțiunii de încuviințare a unei măsuri asiguratorii, iar pe de altă parte, se circumscriu " motivelor privind greșita apreciere a probelor, motive ce nu se regăsesc printre cele prevăzute de art 304 din Codul d e procedură civilă, ca și motive de control al legalității hotărârii pronunțate de prima instanță, control permis prin exercitarea căii de atac a recursului.
Față de cele arătate, și cum prima instanță a luat măsura asiguratorie cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile speței, respectiv art. 907-909 din Codul comercial, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în drept maritim și fluvial formulat de pârâtele SA și, ambele cu sediu ales la Cabinet avocat, C,-, -.A,.1,.5, județul C, împotriva Încheierii nr.16/20.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă prin mandatar SRL, cu sediul social în C, str.- din 22 2. -.A,.1,.3, județul C, având ca obiect sechestru judiciar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/28.10.2009
Tehnored.2 ex./29.10.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
