Somație de plată. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2494/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.101
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - AGRICULTURA SRL, în contradictoriu cu intimata - - DE ET SRL, împotriva deciziei comerciale nr.30R/5.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 8 dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică recurentei copia întâmpinării.
Recurenta prin avocat depune dovada satisfacerii timbrajului, solicitând lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea lasă cauza la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate recurentei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, Curtea acordă părților cuvântul pe excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata prin avocat depune un set de acte.
Recurenta prin avocat învederează că are cunoștință de înscrisurile depuse, depunând la rândul său un înscris.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului așa cum a fost formulată în întâmpinare, învederând că Tribunalul Ialomițas -a pronunțat ca instanță de recurs și nu poate fi atacată pe calea recursului.
Recurenta prin avocat solicită respingerea excepției inadmisibilității, învederând că recursul formulat este admisibil, Tribunalul Ialomițaa calificat apelul ca fiind recurs, în opinia sa, calea de atac era apelul având în vedere obiectul și valoarea litigiului.
.//.
CURTEA,
Prin decizia comercială nr. nr.30R/5.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta-pârâtă - AGRICULTURA SRL, împotriva sentinței civile nr. 2668/20.07.2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia precum și cererea de suspendare a executării acestei sentințe. Prin aceeași decizie, Tribunalul Ialomițaa respins excepția tardivității depunerii motivelor completatoare de recurs de către pârâta - AGRICULTURA SRL și a obligat recurenta la plata sumei de 5.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2668/20.07.2009, Judecătoria Sloboziaa admis cererea formulată de reclamanta - - DE ET SRL împotriva pârâtei - AGRICULTURA SRL și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 90.253,63 lei reprezentând contravaloare debit restant și penalități de întârziere de 1% pe zi aferente debitului principal de la data scadenței până la încasarea efectivă a acestuia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.102 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că deși inițial reclamanta a formulat cererea în temeiul dispozițiilor OUG nr.119/2007, la termenul de judecată din 26.05.2009, reclamanta a precizat că înțelege să se judece pe calea dreptului comun, invocând în susținerea cererii sale dispozițiile art. 969 și urm. din Codul civil și art. 43 din Codul comercial.
Cu privire la motivele de recurs invocate împotriva sentinței judecătoriei, tribunalul a reținut că încălcarea competenței materiale de către prima instanță nu poate fi primită deoarece valoarea capătului principal de cerere este de 90.253,63 lei (contravaloarea debitului restant), în timp de capătul accesoriu al cererii privind penalitățile nu este evaluat, astfel că, judecătoria era competentă să soluționeze cauza în temeiul art.2 pct.1 lit. a din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii modificatoare invocată de recurentă, tribunalul a apreciat că și această excepție este neîntemeiată deoarece modificarea cererii a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin.1 și art. 134 din Codul d e procedură civilă, în sensul că modificarea s-a efectuat până la prima zi de înfățișare.
Referitor la susținerea privind lipsa concilierii prealabile tribunalul a apreciat că în raport cu comunicarea nr.160/2.12.2008 și dovada înaintării acesteia prin poștă către pârâtă, au fost respectate dispozițiile art. 7201din Codul d e procedură civilă, reținându-se în acest sens și decizia nr.348/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că susținerile recurentei în sensul inexistenței unui contract între părți au fost în mod corect înlăturate de către judecătorie, deoarece neconcordanța unor date în cuprinsul contractului nr.4/26.01.2006, nu alterează substanța și valabilitatea acestuia, împrejurarea că
.//.
acest contract a fost semnat de către mandatarul societății pârâte nefiind de natură a afecta valabilitatea contractului.
În concluzie, instanța de recurs a constatat că în mod judicios prima instanță a ajuns la concluzia că sunt dovedite elementele constitutive ale răspunderii civile contractuale a pârâtei.
Împotriva acestei decizia declarat recurs recurenta ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se susține că decizia recurată este nelegală și netemeinică deoarece pe de o parte instanța trebuia să procedeze la o recalificare a căii de atac, în sensul că aceasta este apelul și nu recursul, întrucât valoarea pretențiilor depășea 100.000 lei, iar pe de altă parte, Tribunalul Ialomițaa validat practic eroarea instanței de fond în ce privește necompetența acesteia prin chiar judecarea acestei căi de atac ca recurs, în loc de apel.
Astfel, susține recurenta, dacă prin cererea întemeiată inițial pe dispozițiile OUG nr.119/2007 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 90.253,63 lei reprezentând mărfuri și servicii neachitate, precum și 34.972,65 lei reprezentând penalități de întârziere, înseamnă că prin însumarea celor două valori valoarea obiectului cererii era de 125.226,28 lei, ceea ce atrăgea calificarea căii de atac ca fiind apel.
Mai mult, susține recurenta instanța de fond nu avea temei să primească cererea modificatoare, aspect considerat de recurentă ca fiind o altă eroare gravă.
Referitor la nesocotirea dispozițiilor art. 7201din Codul d e procedură civilă, recurenta susține că în contextul în care concilierea prealabilă a fost inițiată în cursul procesului, aceasta nu trebuia să fie considerată îndeplinită, mai ales că instanța avea obligația să cerceteze corectitudinea îndeplinirii prealabile, în raport cu dispozițiile art. 109 alin 2 din Codul d e procedură civilă.
Pe fond, în mod greșit instanța a considerat că în materie comercială facturile constituie mijloace legale de probă în dovedirea relațiilor dintre părți, chiar și în lipsa devizelor de lucrări și a procesului verbal de recepție, neobservând de fapt că factura care a stat la baza pretențiilor reclamantei nu a fost acceptată de pârâtă, fiind returnată acesteia și contestată.
Se mai invocă de către recurentă încălcarea principiului rolului activ în sensul că instanța ar fi trebuit să-și pună semne de întrebare cu privire la valoarea unor ferestre, care nu ar fi putut fi atât de mare, adică apropiată de valoarea construcției edificate.
În drept recurenta invocă dispozițiile art. 300 alin. 2 și art.304 pct.1,7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
La termenul de judecată din 18.01.2010, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.01.2010, cu privire la care a reținut următoarele:
Potrivit art.299 alin.1 din Codul d e procedură civilă, "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".
.//.
De asemenea, potrivit art. 2821din Codul d e procedură civilă, "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță când cererile introduse pe cale principală privind [] litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială []".
Susținerile recurentei atât cu privire la admisibilitatea recursului său cât și asupra fondului recursului privesc caracterul evaluabil în bani al cererii de chemare în judecată și, mai ales modul de stabilire a valorii obiectului litigiului, din perspectiva dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. a din Codul d e procedură civilă.
În acest sens, Curtea constată că valoarea obiectului litigiului a fost stabilită în mod corect de către judecătorie și tribunal, având în vedere dispozițiile art. 17 din Codul d e procedură civilă, care reglementează cu caracter de principiu "Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală".
Astfel, cererea de chemare în judecată are două capete de cerere, din care unul este principal și celălalt accesoriu. Capătul principal de cerere are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 90.253,63 lei, reprezentând debit restant, iar această valoare determină din perspectiva dispozițiilor art. 17 și a dispozițiilor art. 2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a cauzei precum și, în raport cu dispozițiile art. 2821Codul d e procedură civilă, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate cu privire la această cerere.
Clauza penală ce constituie izvorul penalităților de întârziere are prin ea însăși un caracter accesoriu atât din punct de vedere al dreptului subiectiv de creanță dedus judecății, cât și din punct de vedere procesual, astfel că susținerile recurentei cu privire la admisibilitatea recursului, motivată pe aprecierea ca fiind apel a căii de atac judecată de către Tribunalul Ialomița, nu pot fi primite.
Ca atare, Curtea reținând că în mod corect Tribunalul Ialomițaa judecat cauza de atac ca fiind recursul, precum și faptul că în mod riguros și juridic s-a apreciat că valoarea obiectului litigiului este situată sub valoarea prag de 100.000 lei reglementată de Codul d e procedură civilă, valoare esențială pentru stabilirea competenței materiale a judecătoriei sau a tribunalului, în temeiul art. 137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 299 din Codul d e procedură civilă și reținând și dispozițiile legale evocate mai sus, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - AGRICULTURA SRL, în contradictoriu cu intimata - - DE ET SRL, împotriva deciziei comerciale nr.30R/5.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
.//.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 18.01.2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Președinte:
Judecător:
Judecător:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
