Somație de plată. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2492/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.102
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.248/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recurenta a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului prin fax și o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea deliberând, respinge cererea recurentei, de amânare pentru lipsă de apărare ca neîntemeiată întrucât nu se invocă motive temeinice, iar recursul este semnat de un avocat și constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. nr.248/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect emiterea ordonanței care să cuprindă o somație de plată împotriva debitoarei - SRL, cerere formulată de creditoarea - SRL, cu privire la plata sumei de 106.732,33 lei reprezentând contravaloarea unor servicii de transport prestate de creditoare, cu privire la care s-au emis mai multe facturi, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că valoarea obiectului cererii este de 106.732,33 lei, deci sub 1 miliard lei, împrejurare ce conduce la concluzia că în raport cu dispozițiile art. 2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei și nu tribunalului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală deoarece valoarea obiectului litigiului depășește 100.000 lei, astfel că pornind de la dispozițiile art.2 din OUG nr.5/2001, care reglementează competența de soluționare a cererilor având ca obiect somația de plată în favoarea instanței ce ar fi competentă pentru soluționarea fondului și reținând că valoarea obiectului litigiului este de 106.732,33 lei competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin motivele de recurs precum și a dispozițiilor legale în materie de competență materială, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Dispozițiile cuprinse în OUG nr.5/2001 evocate de recurentă stabilesc într-adevăr competența de soluționare a acestor cereri privind emiterea somației de plată în raport cu competența de soluționare a cererii ce ar putea fi îndreptată pe calea dreptului comun.
Potrivit art.2 alin.1 pct.1 lit. a din Codul d e procedură civilă, astfel cum a fost modificat prinart. II din Legea nr.459/2006: "Tribunalele judecă: 1.în primă instanță: a)procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani".
Cererea de chemare în judecată cuprinde o pretenție evaluabilă în bani, a cărei valoare este de 106.723,33 lei, astfel că această valoare depășește indiscutabil valoarea prag prevăzută de dispozițiile procedurale evocate.
Din modul cum a fost motivată sentința recurată ar rezulta că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiileart. II din Legea nr.459/2006care reglementează că toate sumele de bani din Codul d e procedură civilă exprimate în ROL vor fi convertite în RON, ca urmare a procesului de demonetizare a monedei naționale ce a avut loc în cursul anului 2005.
Or, în raport cu dispozițiile legale evocate, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecat, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată este de competența tribunalului și nu a judecătoriei, cum greșit s-a considerat de către prima instanță.
În acest sens, Curtea constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, motiv ce conduce la casarea sentinței, drept pentru care recursul va fi admis, sentința va fi casată și cauza va fi trimisă spre competentă soluționare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.248/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 18.01.2010 în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul Giurgiu
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
