Somație de plată. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1831/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 123
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
*************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea SC SRL (fosta SC împotriva Sentinței comerciale nr.10252/26.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat scu, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 20 din dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pe eventuale cereri, reprezentantul recurentei susține că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în susținerea recursului.
Recurenta creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea excepției de necompetență și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Arată că, potrivit art.10 pct.4 Cod procedură civilă instanța competentă este cea a locului unde obligația a luat naștere sau a locului plății, la latitudinea reclamantului și precizează faptul că solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare achitate.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10252/26.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureștia fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC SRL în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Tribunalul a reținut că a fost învestit cu o cerere de somație de plată prin care creditoarea a solicitat somarea debitoarei la plata sumelor de 296.965, 64 lei contravaloare marfă și 58.373,84 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30.04.2009.
Examinând excepția de necompetență teritorială a instanței invocată de debitoare prin întâmpinare, tribunalul a reținut că, potrivit articolului 7 Cod procedură civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, iar potrivit articolului 10.4 Cod procedură civilă, în cererile privitoare la obligații comerciale mai sunt competente instanța locului unde obligația a luat naștere ori instanța locului plății.
În cauză sediul debitoarei se află în B M, iar contractul pentru livrarea produselor farmaceutice s-a încheiat la sediul acesteia.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit articolului 5 din contract, plata urma a se face prin virament în contul furnizorului, acesta neconstituind însă locul executării obligației comerciale deoarece articolul 59 Cod comercial consacră principiul cherabilității și nu al portabilității plății, de lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea SC SRL care a solicitat desființarea sentinței atacate, respingerea excepției de necompetență teritorială și păstrarea cauzei pentru judecare de către Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a arătat că alegerea instanței competente îi aparține reclamantului, potrivit articolului 12 Cod procedură civilă, iar pârâtul nu poate contesta această opțiune și nici nu poate opta el pentru instanța care va judeca litigiul.
În mod corect creditoarea a ales ca instanță competentă instanța locului plății întrucât părțile au agreat în contract că plata se va face în contul creditoarei deschis la BANK având sediul în
Principiul cherabilității plății ar fi putut fi aplicat în situația în care în contract nu ar fi existat nicio prevedere expresă cu privire la locul plății, or, atâta vreme cât contractul prevede locul plății, nu se poate deroga de la aceasta făcându-se aplicarea unui principiu de drept în mod preferabil față de o regulă expres prevăzută, acceptată și asumată în mod legal de părți.
Este evident că instanța a interpretat eronat dispozițiile articolului 59 din Codul comercial, ignorând faptul că prevederile celui de al doilea paragraf se aplică prin derogare de la prevederile primului paragraf al textului de lege.
În drept au fost invocate prevederile articolului 158, 10 pct.4, 12 Cod procedură civilă și articolul 59 Cod comercial.
Recursul a fost legal timbrat.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În mod corect tribunalul a stabilit că cererea formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, iar în ceea ce privește obligațiile comerciale mai sunt competente instanța locului unde obligația a luat naștere sau cea a locului plății, competența teritorială reglementată de legiuitor fiind deci alternativă.
Din actele dosarului rezultă că sediul debitoarei se află în localitatea B M, iar obligația a luat naștere la sediul acesteia.
În ceea ce privește locul plații, curtea constată că acesta este cel stabilit efectiv, respectiv locul unde se efectuează plata ca operațiune juridică. Contrar susținerilor recurentei, curtea apreciază că în contractul pentru livrarea produselor farmaceutice încheiat de părți la 18.04.2007 nu este inserat cu exactitate locul plății, iar mențiunea plății contravalorii produselor prin virament, cu indicarea contului furnizorului, nu poate suplini o asemenea mențiune.
În consecință, în lipsa stabilirii locului plății, curtea va reține că, în materie comercială, plata este cherabilă, iar nu portabilă, fiind incidente dispozițiile art. 59 alineat 2 Cod comercial, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 alineat 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea SC SRL (fosta SC împotriva Sentinței comerciale nr.10252/26.06.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
21.01.2010
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
