Somație de plată. Decizia 1311/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1637/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1311
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SA, împotriva sentinței comerciale nr.8927/9.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata prin consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că recursul este nemotivat, precum și faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică recurentei copia întâmpinării.
Recurenta prin avocat depune dovada satisfacerii timbrajului și motivele de recurs, un exemplar fiind comunicat intimatei.
Intimata prin consilier juridic solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru ca părțile să ia cunoștință de motivele de recurs și respectiv de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei, intimata prin consilier juridic reiterează excepția tardivității declarării recursului invocată prin întâmpinare, învederând că recursul trebuia depus în termen de 5 zile de la data pronunțării sentinței atacate.
Recurenta prin avocat solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, învederând că recursul trebuia depus pe data de 14.06.2009 însă era o zi nelucrătoare (duminică), motiv pentru care a depus recursul în ziua imediat următoare, respectiv 15.06.2009, conform disp.art. 101 civ. recursul a fost depus în termen.
Curtea deliberând, respinge excepția tardivității declarării recursului ca neîntemeiată, având în vedere că recursul a fost depus în termen de 5 zile libere de la data pronunțării sentinței.
Intimata prin consilier juridic învederează că a solicitat prin întâmpinare și excepția tardivității motivării recursului, solicitând admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare.
Recurenta prin avocat învederează că hotărârea nu i-a fost comunicată, solicitând respingerea excepției.
Curtea deliberând, respinge excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen ca neîntemeiată, având în vedere că sentința atacată nu a fost comunicată, neexistând la dosar dovada de comunicare a acesteia și nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, respingerea excepției de necompetență teritorială, casarea sentinței, învederând că instanța de fond a aplicat greșit prev. art. 59 comercial, există contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată care preciza că locul executării contractului este sediul reclamantei, respectiv
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea recursului, învederând că pretențiile au fost achitate integral.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 8927 din 9.06.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a dispus admiterea excepției de necompetență teritorială a acestei instanțe și declinarea competenței de soluționare a cererii privind pe creditoarea - SRL, și debitoarea - SA, în favoarea Tribunalului Satu Mare (Secția Comercială).
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Creditoarea - SRL a sesizat Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială cu o cerere de chemare în judecată formulată împotriva debitoarei - SA, prin care a solicitat emiterea unei somații de plată pentru suma de 1.250.113,51 RON, cu titlu de preț al mărfii livrate, pentru suma de 30.283,04 lei, reprezentând penalități de întârziere și pentru dobânda legală aferentă acestor sume, ce se vor actualiza în raport de rata inflației.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI- a Comercială, sub nr- și a fost repartizată spre soluționare, aleatoriu în sistem informatic prin programul Ecris, conform art. 95 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, completului de judecată C 4 - fond.
Debitoarea - SA a depus întâmpinare la data de 22.05.2009 prin care a invocat necompetența teritorială a Tribunalului București, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Art. 111 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002 prevede că procedura specială de emitere a somației de plată are caracter necontencios, iar art. 2 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, prevede că instanța învestită cu soluționarea cererii de emitere a somației de plată are obligația de a-și verifica din oficiu competența.
În cauză excepția de necompetență teritorială a fost invocată de debitoare prin întâmpinare.
Creditoarea a solicitat emiterea unei somații de plată pentru realizarea unei creanțe izvorâte din executarea unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat în forma simplificată a comenzii urmată de executare, guvernat de legea comercială, conform art. 1 și 3 pct. 2.com.
Tribunalul consideră că, în ce privește competența teritorială de soluționare a cererilor de chemare în judecată având ca obiect executarea obligațiilor izvorâte din contracte comerciale de vânzare-cumpărare aceasta aparține oricăreia din instanțele stabilite potrivit criteriilor legale prevăzute de art. 5 și art. 10 pct. 4.proc.civ.
Sediul debitoarei se află, astfel cum rezultă și din cererea de chemare în judecată în municipiul S
Criteriul referitor la locul nașterii obligației de plată nu este aplicabil deoarece contractul a fost încheiat la distanță.
În ceea ce privește locul executării obligației de plată a prețului ce revine cumpărătorului în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare se constată că fiind încheiat în formă simplificată, contractul de vânzare-cumpărare ce constituie cauza cererii de emitere a somației de plată, nu cuprinde vreo clauză cu privire la stabilirea locului de plată. Drept urmare, se va aplica regula prevăzută de art. 59 alin. 2.com. potrivit căreia plata trebuie făcută în locul unde cel ce s-a obligat avea domiciliu, respectiv în municipiul S
Constatând că Tribunalul București nu este competent să soluționeze cererea de emitere a somației de plată, conform nici unuia din cele două criterii ce pot fi avute în vedere la determinarea competenței de soluționare a cererii de emitere a somației de plată, în baza art. 158 alin. 3.proc.civ. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Satu Mare, competent să soluționeze cauza, conform a două din criteriile prevăzute alternativ de lege pentru stabilirea competenței teritoriale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, recurenta susține că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 59 din Codul comercial, când a reținut că plata trebuia făcută la locul unde cel care s-a obligat avea domiciliul, respectiv S M, deoarece potrivit acestui text delege obligația comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract.
Or, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă simplificată avea o astfel de prevedere în sensul că locul executării contractului este B, respectiv sediul reclamantei.
De aceea, recurenta solicită admiterea recursului și respingerea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului București.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității declarării recursului, susținând că acesta a fost depus după mai mult de 5 zile de la pronunțare.
La termenul din 26.10.2009, Curtea a pus în discuția părților excepția tardivității declarării recursului și, deliberând, a dispus respingerea acestei excepții, constatând că cererea de recurs formulată la data de 15.06.2009 a fost depusă în termenul reglementat de dispozițiile art.582 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, respectiv în termen de 5 zile libere de la data de 9.06.2009, termenul împlinindu-se chiar la 15.06.2009.
Analizând în fond recursul declarat prin prisma criticilor invocate prin motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
În stabilirea competenței de soluționare a cererii având ca obiect cererea de emitere a unei somații de plată împotriva debitoarei prima instanță a avut în vedere două împrejurări esențiale în soluționarea chestiunii privind necompetența teritorială.
Primul aspect privește modul de încheiere a contractului (la distanță) și al doilea aspect privește stabilirea locurilor determinate de dispozițiile art. 5, art. 10 din pr. civ. pentru stabilirea competenței teritoriale alternative la obligațiile bănești decurgând din contracte comerciale.
În ce privește prima premisă, aceasta este corect stabilită de tribunal, respectiv faptul că acest contract s-a încheiat în forma unei comenzi urmată de executare (contractul fiind de vânzare-cumpărare de și ), nefiind materializată oferta și acceptarea în înscrisuri, conform art. 36 din Codul comercial. Susținerile părților privind executarea rezultă din scrisorile de trăsură ce au însoțit marfa livrată de reclamantă către pârâtă depuse la dosar.
Din acest mod de încheiere a contractului rezultă că deși părțile nu au convenit un loc al plății, din facturile emise de către reclamantă cu privire la care se susține că ar fi fost acceptate de pârâtă (obligațiunile comerciale putând fi probate cu facturi acceptate conform art. 36 din comercial) rezultă că plata urma a se face de către debitoare în contul nr. -B- deschis la BCR- Sucursala cel M (B).
Mai mult, pe facturile depuse la dosar de către creditoare în dovedirea pretențiilor sale se face mențiunea expresă și lipsită de echivoc:" Locul de executare a tuturor obligațiilor rezultate din această tranzacțieeste. Instanța teritorială competentă să judece orice litigiu cu cumpărătorul este instanța competentă după materiede la sediul vânzătorului."
Față de această mențiune și de împrejurarea că în afară de facturile depuse la dosar cu privire la care se susține că au fost acceptate, nu există alte dovezi cu privire la clauzele contractuale convenite de părți, rezultă că locul executării obligațiilor comerciale a fost convenit de părți ca fiind la B ( fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 pct. 4 din pr. civ.).
Mai mult decât atât, părțile au convenit și asupra instanței competente teritorial, convenție conformă art. 19 din pr. civ., astfel că și raportat la aceasta, competența teritorială a instanțelor din B este una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial stabilite de legiuitor (art. 5, art. 10 pct. 1, 4 și art. 19 din pr. civ.).
De aceea, Curtea, constatând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor procedurale evocate referitoare la competența teritorială alternativă, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. 1 și 5 din pr. civ. va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SA, împotriva sentinței comerciale nr.8927/9.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Casează sentința comercială recurată și trimite cauza spre competență soluționare Tribunalului București -Secția a VI-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 26.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
