Somație de plată. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 32/A-
Ședința publică din 01 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în Pitești,-, -1,.E,.12, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.71/C din 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL cu sediul în B, sector 1,-,.A,.6,.25.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă - SRL Pitești prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă - SRL
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr. -/2009, emisă de Trezoreria mun.Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea intimatei- debitoare.
S-a comunicat apelantei- reclamante, prin apărătorul său, copia întâmpinării.
Curtea solicită apărătorului apelantei - reclamante să precizeze dacă, anterior datei de 4 septembrie 2008, adus la cunoștință intimatei-pârâte pretențiile sale.
Apărătorul apelantei- reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar cu borderou, arătând că din acestea rezultă aducerea la cunoștința intimatei debitul ce face obiectul acțiunii de față. Precizează că a depus borderoul în dublu exemplar, dar aceste acte sunt comune ambelor părți, intimata având cunoștință de acestea din litigiul anterior, în care - SRL a invocat situația creanței sale, după care a formulat somația de plată transformată ulterior în acțiune pe dreptul comun. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av., având cuvântul pentru apelanta-reclamantă - SRL Pitești, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, respingerea excepției prematurității și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru soluționare, arătând că se consideră îndeplinită procedura prealabilă ori de câte ori părțile s-au încunoștințat asupra pretențiilor lor și fie nu au putut ajunge la un acord, fie au refuzat soluționarea amiabilă. Prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada că apelanta a încunoștințat pe intimată de existența debitului și există procesul verbal încheiat cu o lună înainte ca intimata pârâtă să invoce excepția prematurității.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș sub nr-, la data de 4.09.2008, creditoarea - SRL a chemat în judecată pe debitoarea - SRL, solicitând instanței să emită ordonanță de somarea debitoarei la plata sumei de 285.289,43 lei, reprezentând contravaloare prestații servicii și consum motorină, și a penalităților de 0,15% pe zi de întârziere, ce urmează a se calcula, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a desfășurat afaceri comerciale cu debitoarea, care nu a plătit contravaloarea prestațiilor primite.
La termenul din data de 27.11.2009 creditoarea și-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul obiectului, arătând că înțelege să o transforme într-o "cerere de drept comun". Reclamanta a invocat dispoz. art. 7201și următoarele proc.civ. și a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 71/C/15.01.2009, Tribunalul a admis excepția prematurității, invocată de către pârâtă, și a respins ca atare cererea reclamantei.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a realizat procedura concilierii directe prev. de art. 7201.proc.civ. procedură obligatorie în situația promovării unei acțiuni potrivit dreptului comun. Excepția de la realizarea acestei proceduri o poate constitui acțiunea promovată în condițiile unei legi speciale, respectiv OG nr. 5/2001 sau OUG nr. 119/2007. Însă modificarea unei cereri introduse prin procedura specială într-o acțiune de drept comun în pretenții nu exonerează pe reclamantă de parcurgerea respectivei proceduri a concilierii.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate.
Astfel, prima instanță a ignorat scopul pentru care a fost edictat art. 7201.proc.civ. anume acela de soluționare amiabilă a litigiului dintre părți, iar nu de crearea unei formalități și de îngreunare a accesului liber la justiție.
În practica judiciară a instanței supreme s-a decis că procedura prealabilă instituită de art. 7201este susceptibilă de a primi și situații de echipolență. Astfel, se consideră realizată procedura, dacă părțile s-au încunoștințat asupra pretențiilor și au refuzat soluționarea amiabilă sau nu au putut ajunge la un acord.
Prima instanță a ignorat probele administrate în cauză. Astfel, la dosar a fost depus procesul verbal încheiat la data de 5.12.2008 din care rezultă că părțile și-au arătat reciproc pretențiile, urmând a fi discutată o eventuală compensare între acestea. La 8.01.2009, însă, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii pentru lipsa concilierii directe, săvârșind un vădit abuz de drept, pe care instanța nu l-a reprimat.
La cererea de apel a fost atașat procesul verbal din 5.12.2008 și practică judiciară.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului. Astfel, nu se poate aprecia că promovarea unei cereri pe calea somației de plată ține loc de conciliere directă. De altfel, însăși cererea de somație este inadmisibilă, întrucât creanța invocată nu este certa, lichidă și exigibilă. Pe de altă parte, niciodată apelanta nu a inițiat concilierea directă, iar procesul verbal depus la dosar este rezultatul concilierii propuse de însăși intimata. În plus, în aceeași zi a fost încheiat un alt proces verbal al concilierii, pentru că propunerea de compensare a creanțelor, făcută de către apelantă, era inacceptabilă.
Intimata a mai arătat că apelanta, acționând cu rea credință și prin abuz de drept, a depus la Tribunalul Comercial Argeș acțiune pe calea dreptului comun pentru aceleași pretenții ca și cele din cauza de față.
În final, intimata a solicitat instanței de apel ca, în cazul în care constată că apelanta- reclamantă nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de timbrare a cererii de chemare în judecată așa cum fost modificată, să aibă în vedere că pârâta invocă excepția netimbrării și să respingă cererea ca atare.
Intimata a depus la dosar, anexate întâmpinării, dovezi ale concilierii directe inițiate de către intimată și dovezi ale noii cereri în justiție promovate de către apelantă pentru pretențiile din cauza de față.
Instanța a încuviințat în apel proba cu înscrisuri, apelanta depunând acte referitoare la faptul că partea adversă a cunoscut pretențiile deduse judecății anterior sesizării instanței de judecată.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, în raport de dispozițițiile art. 295.proc.civ. și de probele administrate în apel, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, potrivit art. 7201.proc.civ. "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată".
Procedura concilierii directe are drept scop rezolvarea amiabilă a litigiilor comerciale evaluabile în bani și, ca atare, degrevarea instanțelor judecătorești. Raporturile comerciale reclamă stabilitate, iar acesta condiție presupune celeritate în înlăturarea diferendelor dintre părți. Ca atare, legea a stabilit în sarcina reclamantului ca, mai înainte de a sesiza instanța judecătoreasca în legătură cu pretențiile sale, să încerce rezolvarea amiabila a litigiului printr-o procedura de "conciliere directa".
Este admis în jurisprudență că neîndeplinirea aceste condiții prealabile pentru inițierea unui proces atrage sancțiunea respingerii cererii reclamantului.
Este, de asemenea, admis în jurisprudență că nerespectarea întru totul a alin. 2-5 ale art. 7201.proc.civ. nu atragde planorespingerea cererii de chemare în judecată, dacă pârâtul nu dovedește că a fost vătămat prin nerespectarea ad literam a respectivelor dispoziții legale.
În speță, pârâta nu a invocat în mod expres nerespectarea de către reclamantă a dispozițiilor formale de conciliere prev. de alin. 2-5, ci a invocat nerealizarea concilierii înseși.
Aceasta excepție a fost, însă, greșit reținută de către instanța de judecată, întrucât, înainte de promovarea cererii de chemare în judecată din cauza de față - și cu atât mai mult înainte de "transformarea" acesteia într-o acțiune de drept comun - reclamanta - SRL a adus la cunoștința pârâtei cuantumul pretențiilor sale, izvorul acestora și înscrisurile pe care se sprijină acestea.
Astfel, se constată că, anterior litigiului de față, - SRL a chemat-o în judecată pe - SRL, solicitând obligarea acesteia, pe calea somației de plată, la plata sumei de 433.545,48 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii de transport deșeuri, și la plata dobânzilor legale de 21.696,32 lei (filele 34-35 dosar apel).
- SRL a formulat întâmpinare, invocând faptul că a efectuat la rândul său prestații în favoarea - SRL, contraprestații care au satisfăcut mare parte din creanța acesteia din urmă (filele 31-33 dosar apel).
Prin Ordonanța nr. 312/C/24.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Argeșa admis în parte cererea și a ordonat - SRL să plătească suma de 433.545,48 lei, diferență preț, și cheltuieli de judecată (filele 71-75 dosar fond).
Împotriva Ordonanței, - SRL a formulatcerere în anulare, arătând că are împotriva - SRL o creanță de 285.289,43 lei, rezultată din facturile enumerate în cerere și care nu au fost plătite, fapt ce atrage compensația datoriilor între părți (filele 36-39 dosar apel).
Cererea în anulare a fost respinsă prin sentința nr. 541/C/4.09.2008 (fila 75 dosar fond).
În raport de conținutul cererii în anulare sus arătate, rezultă că, la momentul în care apelanta reclamantă din cauza de față a solicitat instanței de judecată să o oblige pe intimata pârâtă la plata - inițial în condițiile somației de plată, iar ulterior în condițiile dreptului comun în materie - a sumei de 285.289,43 lei, aceasta din urmă cunoștea deja pretențiile reclamantei, pretenții în legătură cu care nu a dovedit că ar fi agreat o rezolvare amiabilă.
Reținând situația de fapt sus expusă, Curtea apreciază că înștiințarea pârâtei mai înainte de acționarea ei în justiție s-a realizat, fără însă ca scopul legii de procedura civilă - soluționarea amiabila a conflictului, pentru rapiditatea reparării raportului juridic, și degrevarea instanțelor judecătorești - să fi fost atins de către părți.
În atare condiții și reținând și poziția intimatei pârâte care creanța sub aspectul certitudinii, lichidității și exigibilității ei, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată excepția privind neparcurgerea procedurii concilierii directe.
Curtea nu retine îndeplinirea procedurii concilierii directe în raport de procesul verbal din data de 5.12.2008 (fila 12 dosar apel), întâlnirea părților la acel moment nefiind "prealabila" cererii in justiție, ci concomitentă desfășurării procesului în față instanței de judecată.
În ce privește susținea intimatei pârâte conform căreia procesul verbal din 5.12.2008 a fost încheiat în urma invitației la conciliere demarată de intimată, Curtea constată că în ziua de 5.12.2008 părțile au încheiat doua procese verbale, unul explicit ca urmare a invitației intimatei și cu privire la creanța acesteia (filele 24-26 dosar apel), iar altul fără indicații în privința inițiatorului concilierii și cu privire la creanțele reciproce ale părților (fila 12 dosar apel). Acest din urmă proces verbal este cel invocat de către apelantă și, chiar dacă se poate considera că încheierea lui este tot rezultatul invitației la conciliere inițiate de către intimată, nu poate fi reținut în cauză ca și dovadă de conciliere în favoarea apelantei din considerentele expuse în paragraful anterior.
Înlăturarea acestui înscris pe care se sprijină apelul nu atrage respingerea apelului, întrucât acesta a constituit doar unul dintre argumentele apelului în care se invocă nelegalitatea sentinței, netemeinicia excepției și dovedirea încunoștințării intimatei pârâte despre creanța apelantei reclamante.
În ce privește existența pe rolul instanțelor a unui alt proces judiciar între aceleași părți, cu privire la același obiect și având aceeași cauza că și în speța de față, Curtea constata că situația poate fi invocată în fața instanțelor de fond în condițiile art. 163.proc.civ.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 297 alin. 1.proc.civ. Curtea va admite apelul și, desființând sentința, va trimite cauza spre rejudecare la prima instanța care va verifica și îndeplinirea de către reclamantă a obligației plății taxelor de timbru corespunzătoare pretențiilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în Pitești,-, -1,.E,.12, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.71/C din 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL cu sediul în B, sector 1,-,.A,.6,.25.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astazi, 1 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red./6ex
08.04.2009
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ioana Bătrînu, Polixenia
