Somație de plată. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.572/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea G împotriva încheierii din 25 august 2009, pronunțate de Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei creditoare G și a intimatului debitor.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 25.08.2009 de către Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr. de mai sus s-a luat act de renunțarea creditoarei B la judecata cererii formulate în contradictoriu cu debitorul și s-a dispus obligarea creditoarei la plata către debitor a sumei de 31.607 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere cererea depusă la dosar de către creditoare.
Împotriva încheierii susmenționate a declarat recurs creditoarea G - prin reprezentant legal - criticând-o pentru nelegalitate, arătând că greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către debitor, întrucât nu s-a intrat pe fondul cauzei, nu au avut loc dezbateri, iar cheltuielile respective nu sunt dovedite.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii, în sensul exonerării creditoarei de plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, intimatul debitor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii.
Susține intimatul că - pe fond - obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată a fost făcută în mod legal de către prima instanță, față de cererea debitorului în acest sens și că reducerea acestora nu este posibilă, întrucât solicitarea creditoarei este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.316 coroborate cu cele ale art.294 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Cererea de recurs este semnată de către numitul, care, potrivit actului aflat la fila 27 dosar fond (relații de la.) este administratorul societății recurente.
Ca atare, sunt îndeplinite cerințele art. 302 indice 1 lit. d Cod procedură civilă, cât și cerințele art. 43 din același Cod, astfel încât ambele excepții vor fi respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de către creditoarea G, Curtea constată că este parțial fondat.
În speță, cheltuielile de judecată au fost acordate de către prima instanță cu încălcarea dispozițiilor art. 132 alin.1, art. 133 alin.2 și 4 din Statutul profesiei de avocat și ale art. 30 alin.1 din Legea nr. 51/1995, în sensul că acestea nu au fost dovedite prin contract de asistență juridică încheiat în cauză între apărătorul intimatului debitor și C din urmă.
Nu a fost depusă la dosar nicio chitanță cuprinzând dovada plății efective a onorariului în sumă de 31.607 lei RON, astfel cum impuneau dispozițiile legale susmenționate dar și prevederile art. 1191 alin.1 Cod Civil. În speță, prima instanță a dispus obligarea recurentei creditoare la plata cheltuielilor de judecată doar în baza unei facturi "pro forma" emisă de către Cabinet Av. - ce l-a asistat pe intimat în cursul procesului. Această factură nu face însă dovada achitării onorariului, astfel încât obligarea recurentei la plata acestuia nu este legală.
Este fondată deci critica recurentei creditoare sub acest aspect.
Nu este însă fondat motivul de recurs vizând nelegalitatea obligării la plata cheltuielilor de judecată pentru considerentul că nu a fost soluționată în fond cererea de chemare în judecată formulată de către recurenta (creditoare). Aceasta întrucât existența obligației de plată nu este condiționată de modul în care se soluționează de către instanță cererea de chemare în judecată, ci doar de existența culpei procesuale a părții. Nu interesează deci dacă cererea este soluționată pe fond sau dacă se ia act de manifestarea de voință a părții reclamante în sensul renunțării la judecată - cum este cazul în speță - ci doar dacă sunt îndeplinite condițiile de la art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior, constatându-se că încheierea primei instanțe este nelegală sub aspectul aplicării art. 274 Cod procedură civilă susmenționat, Curtea va admite recursul declarat și va înlătura mențiunea privind obligarea creditoarei la plata către debitorul a sumei de 31.607 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate, ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității cererii de recurs - pentru lipsa semnăturii - și excepția lipsei calității de reprezentant invocată de către intimatul debitor.
Admite recursul declarat de către recurenta - G - prin reprezentant legal - împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov la data de 25.08.2009 în dosarul susmenționat, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură mențiunea privind obligarea creditoarei la plata către debitorul a sumei de 31.607 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 8.12.2009
Tehnored.: / 10.12.2009 / -4 ex-
Judecător fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
