Somație de plată. Decizia 840/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 840/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta - SRL împotriva încheierii nr. 318/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri.
Curtea invocă, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursului raportat la dispozițiile art. 7 din OG 5/2001 și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul părților cu privire la excepția invocată și la recurs.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că în speță calea de atac este recursul în 5 zile de la pronunțare, fiind competentă Curtea de Arbitraj, că hotărârea atacată vizează o declinare de competență. Cu privire la fond, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu cheltuieli de judecată, arătând că procedura somației de plată este o procedură specială, care nu prezintă autoritate de lucru judecat, că în speță nu intervine clauza compromisorie, astfel că instanța se poate pronunța oricând.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 318/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa Admite excepția de necompetență materială și a respins cererea formulată de creditoarea SRL în contradictoriu cu debitoarea SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea introductivă creditoarea SRL a chemat în judecată pe debitoarea SRL, solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 804.460,47 lei reprezentând creanțe certe, lichide și exigibile, cu titlu de preț neachitat, precum și la plata sumei de 17.044 lei formată din 17.000 lei onorariu avocat, 39 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu motivația că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Tribunalul a reținut că la termenul de fond, s-a pus în discuție excepția de necompetență materială, având în vedere obiectul cauzei, respectiv faptul că litigiul este comercial, peste 1 miliard ROL, însă în contract la art. 21 pct. 7 părțile au stabilit clauza compromisorie conform căreia competența soluționării eventualelor litigii aparține organului arbitrar și conform art. 1,2, 158 Cod procedură civilă admite excepția de necompetență materială a instanțelor judecătorești și având în vedere prevederile derogatorii ale OG.5/2001, aplicabile în cauză respinge acțiunea ca inadmisibilă, întrucât privitor la competență prevederile acesteia se completează cu normele generale ale prevederii civile.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș.
În motivarea recursului, s-a criticat încheierea atacată, arătându-se că procedura somației de plată este o procedură specială ce nu reprezintă autoritate de lucru judecat asupra fondului raportului juridic dintre părți, astfel cum a constatat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 86/2004, precizând că Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți, iar hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre părți.
Creditoarea recurentă menționează că aceasta este o procedură specială, necontencioasă, derogatorie, competența materială fiind stabilită prin art. 2 din OG 5/2001 cu modificările ulterioare. În sensul procedurii speciale privind competența de soluționare a somației de plată s-au pronunțat majoritatea judecătorilor de la Tribunalul Timiș. Consideră că prevederile art. 340 Cod procedură civilă se referă doar la soluționarea litigiilor, astfel că nu se poate aplica dispozițiilor OG 5/2001, datorită faptului că hotărârea pronunțată în baza acestei ordonanțe nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți, astfel că nu soluționează un eventual litigiu dintre acestea.
Cu privire la conținutul hotărârii atacate, recurenta invocă faptul că hotărârea pronunțată nu respectă prevederile Codului d e procedură civilă, art. 158, care impun în caz de declarare a necompetenței, trimiterea dosarului instanței competente, sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, instanța admițând excepția necompetenței și respingând cererea.
În drept au fost invocate prevederile art. 158 și 304 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 312 alin. 4, raportat la dispozițiile tezei finale a acestui text, combinat cu art. 304 pct. 4 Cpc. cererea este inadmisibilă.
Astfel, în cuprinsul dispozițiilor art. 7 din OG nr. 5/2001: ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanță cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că părțile, în cuprinsul contractului depus la dosarul de fond, au stabilit, de comun acord că orice dispută sau diferend ce au legătură cu contractul vor fi soluționate de Camera de Comerț Industrie și Agricultură, prin Curtea de Arbitraj. Ca urmare, orice cerere formulată de oricare dintre părțile contractante nu pot fi soluționate de instanțele de judecată, litigiile excedând competenței acestora.
Față de aceste aspecte, cererea pe fond era inadmisibilă.
Față de formularea unei cereri pe calea specială a OG nr. 5/2001, care a fost respinsă de instanța de fond, indiferent de motivul reținut de instanță, recursul este inadmisibil și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva încheierii nr. 318/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /27.10.2008
Dact./27.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
