Spete contestatie la executare comercial. Sentința 10/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.10
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea SC SA, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc la data de 14.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21.01.2010, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a vi a comercială la data de 01.10.2009, contestatoarea SC SA a formulat în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului o contestație la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare silită începute în baza titlului executoriu - contractul de concesiune nr. 15240/24.04.2000, respectiv anularea procesului-verbal de sechestru nr. 27/10.09.2009.
În motivarea contestației se invocă cu prioritate excepția perimării actelor de executare silită efectuate în baza contractului de concesiune nr. 15240/24.04.2000 și excepția prescripției dreptului pârâtei de a cere și efectua executarea silită.
Cu privire la excepția perimării actelor de executare silită, se susține că între procesul-verbal de sechestru nr. 25252/15.04.2008, ca prim act de executare și procesul verbal de sechestru nr. 27/10.09.2009, ca următor act de executare, a trecut aproximativ un an și J, timp în care creditorul a rămas în pasivitate.
Contestatoarea susține că este întemeiată și excepția prescripției dreptului la executare silită deoarece, de la data scadentă a creanțelor izvorâte din contractul de concesiune nr. 15240/2000 și până în prezent s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Contestatoarea a solicitat să se constate că procesul-verbal de sechestru nr. 25252/15.04.2008 este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu fraudarea legii, respectiv în baza unor presupuse creanțe care nu erau certe, lichide și exigibile, iar obligația de plată izvorâtă din contractul de privatizare nr. 10/23.08.2004 a fost stinsă prin plata acestora.
Au fost atașate înscrisuri la dosar.
Intimata Agenția Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. Intimata arată că excepția perimării este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 390 alin.1 proc.civ. și art. 58 din OUG nr. 51/1998; excepția prescripției este și ea nefondată, deoarece contestatoarea a recunoscut debitul și a întrerupt cursul prescripției.
A fost atașat dosarul de executare silită a contractului de concesiune nr. 15240/2000, încuviințat ca probă.
Analizând contestația la executare și probele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În primul rând, excepția perimării executării silite este nefondată.
Astfel, se afirmă de către contestatoare că intimata Agenția Domeniilor Statului a început executarea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de concesiune nr. 15240/2000, prin întocmirea procesului-verbal de sechestru nr. 25252/15.04.2008 și că următorul act de executate a fost efectuat abia după un an și J, prin încheierea procesului-verbal de sechestru nr. 27/10.09.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 389 alin.1 proc.civ. "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei".
Art. 390 alin.1 prevede că: "dispozițiile art. 387 și 389 nuse aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație".
În speță, sunt aplicabile prevederile OUG nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenției Domeniilor Statului de către partenerii contractuali și, conform
art. 1 alin.2 din această ordonanță, dispozițiile capitolelor VIII, IX și X din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, se aplică și ADS în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare".
Or,art. 58 din OUG nr. 51/1998 dispune că "executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39 alin.1, cu mențiunea că neachitarea de bună voie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație".
Prin urmare, executarea se face fără somație și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 389 alin.1 privind perimarea actelor de executare.
Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită este de asemenea, nefondată.
Contestatoarea a invocat că este prescris dreptul de a cere executarea silită pentru sumele aferente contractului de concesiune, reprezentând redevența pentru anii 2000, 2001 și pentru trimestrele 1 și 2 ale anului 2002, având în vedere termenul de prescripție 3 ani, precum și dispozițiile art. 405 proc.civ.
Curtea reține prevederile art. 5 alin. 2 din contractul de concesiune nr. 15240/2000 care stabilesc aplicabilitatea dispozițiilor din OUG nr. 11/1996 privindcreanțele bugetare, astfel că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în cazul creanțelor bugetare este de 5 ani de la data scadenței.
Totodată, instanța reține că prinadresa nr. 64/18 10 2005,contestatoarea debitoare recunoaște datoria restantă față de intimată, astfel cădevin incidente dispozițiile art. 405 ind. 2 alin. 1 lit., potrivit cărora, prescripția se întrerupe prin recunoașterea în orice mod a datoriei.
Prin urmare, cursul prescripției a fost întrerupt și conform art. 405 ind. 2 alin. 2 proc.civ. după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție, astfel că excepția este nefondată.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, instanța reține că s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de sechestru nr. 27/10.09.2009, ca fiind încheiat cu fraudarea legii, precum și a procesului-verbal de sechestru nr. 25252/15.04.2008. Motivele de nulitate absolută, valabile pentru cele două acte de executare silită, sunt: neindicarea în procesele-verbale de sechestru a numărului dosarului de executare, încălcându-se dispozițiile art. 388 alin. 2 proc.civ.; bunurile mobile prevăzute în procesul-verbal de sechestru nr. 25252/ 15.04.2008 nu au fost identificate și evaluate, fiind încălcate prevederile art. 411 alin. 3 din proc.civ.
Susținerile contestatoarei sunt nefondate.
Actele de executare silită a căror nulitate absolută se invocă, suntprocese verbale de aplicare a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei-contestatoare.
Procesul-verbal de sechestruîncheiat de executorul judecătoresc este reglementat de dispozițiile art. 416 și urm. din proc.civ. care prevăd următoarele: "executorul judecătoresc, singur sau de față cu persoanele însemnate în art. 412 și 413, va încheia, de îndată, un proces -verbal care va cuprinde.
1. enunțarea titlului executoriu în virtutea căruia se face executarea,
2. arătarea creditorului pentru lucrurile ce a cerut se urmări, dacă asemenea cerere s-a făcut;
3. numele, prenumele și domiciliul părților, al executorului judecă-toresc, precum și al altor persoane care vor fi fost de față la urmărire;
4. somația verbală făcută debitorului ca să plătească, precum și răspunsul lui dacă a fost de față;
5. descrierea bunurilor sechestrate și indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului judecătoresc, dacă aceasta este cu putință;
6. arătarea locului, zilei și orei când s-a făcut urmărirea."
Așadar, indicarea numărului dosarului de executare nu face parte dintre mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul -verbal de sechestru și oricum, nu se prevede că lipsa acestei mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută.
De asemenea, în ceea ce privește afirmațiile contestatoarei privind neidentificarea și neevaluarea bunurilor mobile asupra cărora s-a aplicat sechestrul, instanța reține că, potrivit mențiunilor din procesul-verbal nr. 27/10 09 2009, bunurile imobile au fost identificate în baza extraselor de carte funciară, eliberate de - Mediaș, iar evaluarea bunurilor este lăsată la aprecierea executorului judecătoresc, potrivit dispoziției art. 416 alin. 5 proc.civ.
În concluzie, motivele de nulitate absolută invocate sunt nefondate.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge, ca nefondată, contestația formulată de SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea SC SA, cu sediul în localitatea Dumbrăveni,-, județul S, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I - - -
Red. /05.02.2010
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean
