Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1011/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 813/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1011
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta BANCA ROMÂNĂ - prin lichidator judiciar FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței comerciale nr.871/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin consilier juridic depune la dosar un set de acte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic susține verbal motivele de recurs dezvoltate în scris, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii contestației și trecerea creanței ANAF în rândul creanțelor admise provizoriu până la împlinirea condiției care afectează creanța, învederând că hotărârea nu este motivată în drept, că nu se discută o stare de fapt, ci reprezentarea falsă a unei realități, că ANAF și-a declarat creanța sub condiție, a rectificat-o de două ori potrivit propriilor verificări, nu s-a mai reluat controlul fiscal, nu a mai recunoscut caracterul provizoriu. Susține că sentința civilă 176/2007 este definitivă și că nu are relevanță în cauza de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 871/26.02.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ. A respins ca neîntemeiată contestația formulată de BANCA ROMÂNA prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, în contradictoriu cu
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 14.08.2007 debitoarea - prin lichidator judiciar a formulat contestație împotriva măsurii de menționare a creanței DIRECȚIEI GENERALE DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI în tabelul definitiv în cadrul creanțelor certe, lichide și exigibile, solicitând ca suma invocată de creditoare să fie înscrisă provizoriu la masa credală, motivat de faptul că însăși creditoarea și-a estimat creanța și a declarat-o sub rezerva verificării ulterioare, aceasta fiind o creanță sub condiție în înțelesul articolului 64 alineat 4 din Legea nr.85/2006, astfel încât trecerea sa în tabelul definitiv al creanțelor la ordinea de preferință prevăzută de articolul 211punctul 4 din Legea nr.83/1998, ce corespunde articolului 123 punctul 4 din Legea nr.85/2006, reprezintă o eroare esențială.
Obligația fiscală ce incumbă depinde de un eveniment viitor, anume de definitivarea controlului de fond de către creditoare, singurul demers care poate conduce la stabilirea cu exactitate a creanței deținute de, CONTROLUL DE fond reprezentând o condiție potestativă, în sensul articolului 1004 și 1006 Cod civil.
Față de dispozițiile articolului 88 Cod procedură fiscală, rezerva declarată de creditoare la momentul constatării obligației bugetare și al depunerii cererii de înscriere la masa credală nu poate fi anulată decât printr-o inspecție fiscală de fond.
Eroarea săvârșită la întocmirea tabelului definitiv are caracterul unei erori esențiale, întrucât prin efectul ei o creanță sub condiție urmează același tratament cu creanțele și simple, în detrimentul celorlalți creditori care nu își vor vedea realizate integral creanțele.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 64 alineat 4 și articolului 75 din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinarea introdusă la 4.12.2007 () - - (introdusă în cauză la 9.10.2007 în locul ) a invocat excepția autorității de lucru judecat și respingerea cererii debitoarei ca neîntemeiată, arătând că în dosarul nr- a fost depusă declarația de creanță nr. 243/18.02.2003 prin care creditorul bugetar a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu sumele stabilite prin Nota de constatarenr.243/18.02.2003.
Prin precizarea la declarația de creanță nr. 246/22.04.2003 creditorul - bugetar a solicitat înscrierea la masa credală cu sumele stabilite ca urmare a recalculării efectuate prin Nota de constatare din5.04.2003.
Ulterior, pe baza datelor existente în evidențele fiscale și a documentelor puse la dispoziție de lichidatorul judiciar al debitoarei a întocmitNota nr.37484/18.05.2004,creditorul bugetar precizându-și creanța în acest sens.
Ca urmare a contestației formulate de prin lichidatorul judiciar împotriva declarației de creanță depuse de creditorul bugetar, prin sentința comercială nr. 1127/14.09.2004, judecătorul - sindic a dispus înscrierea la masa credală în tabelul definitiv al tuturor obligațiilor debitoarei numai cu suma de 200.354.275.367 lei.
Prin decizia comercială nr. 176/5.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr- s-a dispus înscrierea la masa credală cu suma de 964.690.365.525 lei (Rol) (96.469.036 ron).
Față de aceste hotărâri, în cauză există autoritate de lucru judecat.
Pe fond, creditoarea a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată față de faptul că solicitarea debitoarei nu se înscrie în nici una din situațiile prevăzute de articolul 75 din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond a apreciat că excepția autorității de lucru judecat invocată de creditoare nu este întemeiată, neexistând tripla identitate cerută de lege, în sensul că deși părțile sunt aceleași în ambele cereri, obiectul și cauza prezentei contestații sunt diferite de cele ale contestației soluționate irevocabil prin decizia comercială nr. 176/5.02.2007 a Curții de Apel București și acare a avut ca obiect cuantumul creanței declarate de, iar cauza juridică s-a întemeiat pe posibilitatea recunoscută de lege organului fiscal de a stabili debitul prin estimate, în acord cu prevederile articolului 6 litera g din Legea nr. 49/2003.
Obiectul prezentei contestații îl reprezintă ordinea de preferință de care se bucură creanța în cuantumul stabilit prin decizia comercială nr. 176/5.02.2007 a Curții de Apel București, iar cauza o reprezintă strecurarea unei erori la întocmirea tabelului definitiv din 20.12.2005, temeiul de drept fiind articolul 75 din Legea nr.85/2006.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat neîntemeiată contestația formulată de debitoarea prin lichidator judiciar.
Astfel, judecătorul - sindic a reținut că intimata creditoare a depus la dosar, urmare a Notei de Constatare nr.243/2003, declarația de creanță, menționând că este provizorie, întrucât organele fiscale competente au fost în imposibilitate de a efectua un control de fond, solicitând și prorogarea termenului până la care se pot înscrie creanțele, în vederea definitivării și controlului de fond.
La data de 5.04.2003 creditoarea a emis o nouă Notă de constatare prin care a recalculat tot prin estimare datoriile bugetare ale
Creditoarea a depus precizare la declarația de creanță nr. 246/22.04.2003 și a solicitat înscrierea la masa credală cu sumele stabilite ca urmare a recalculării efectuate prin Nota de constatare din 5.04.2003, după ce, în prealabil, în dosarul nr- a depus declarație de creanță nr. 243/18.02.2003 potrivit Notei de Constatare nr. 243/18.02.2003.
Ulterior, pe baza datelor existente în evidențele fiscale și a documentelor puse la dispoziție de lichidatorul judiciar al debitoarei, a întocmit nota 37484/18.05.2004, precizându-și declarația în acest sens.
Ca urmare a contestației formulate de debitoarea prin lichidator judiciar, judecătorul - sindic a dispus înscrierea în tabelul definitiv al tuturor obligațiilor debitoarei numai cu suma de 200.354.275.367 rol (sentința comerciale nr. 1127/14.09.2004), iar Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 176/5.02.2007 pronunțată în dosarul nr- a dispus înscrierea la masa credală cu suma de 964.690.365.525 rol.
Judecătorul - sindic a apreciat că față de situația de fapt reținută nu rezultă care este eroarea pe care o invocă lichidatorul judiciar și în care acesta s-ar fi aflata la întocmirea tabelului definitiv al creditoarei.
Faptul că, din greșeală, creanța creditoarei a fost menționată în tabelul creditorului în mod definitiv nu înseamnă că lichidatorul s-a aflat în eroare, deoarece lichidatorul judiciar, a știut că suma solicitată este provizorie, aspect care rezultă din toate probele aflate la dosarul cauzei, respectiv din cererile creditoarei, din notele de constatare invocate și chiar din susținerile debitoarei.
Lichidatorul judiciar nu face dovada unei situații de fapt existente la momentul întocmirii tabelului definitiv și necunoscute lichidatorului judiciar care dacă ar fi cunoscut-o ar fi determinat admiterea doar provizorie a creanței în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea BANCA - ROMÂNĂ- bancă în faliment (, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 23.04.2008.
În motivarea recursului s-a arătat că prin declarația de creanță inițială nr. 246/18.02.2003, creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală a falitei cu o creanță fiscală în cuantum de 96.699.179,15 lei, stabilită prin estimare în baza notei de constatare nr. 243/18.02.2003, specificând faptul că este o creanță provizorie, certitudinea acesteia depinzând de efectuarea unui control ulterior.
Prin declarația de creanță rectificativă nr. 246/22.04.2003 cuantumul creanței a fost redus la 96.469.036 lei, menținându-se caracterul sub modo al creanței, pe același temei de fapt al neefectuării controlului de fond.
Pentru a înlătura caracterul provizoriu al creanței, prin adresa nr. 298/15.02.2007, a solicitat creditoarei să procedeze la efectuarea unei inspecții fiscale generale privind modul de constituire, evidențiere și virare a obligațiilor către stat în perioada 2000-2002 care erau stabilite doar prin estimare.
Prin adresa de răspuns nr.640/11.04.2007, creditoarea a învederat faptul că efectuarea controlului pentru anii 2000-2001 nu mai este posibilă deoarece perioada se încadrează termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, iar pentru anul 2002 obligațiile de plată către buget stabilite prin nota de constatare nr. 243/18.02.2003 au fost contestate pe cale administrativă de contestația fiind suspendată de la soluționare.
Astfel, arată recurenta, refuzul creditoarei de a efectua controlul de fond atestă faptul că nu a fost îndeplinită condiția care afectează creanța bugetară, aceasta menținându-și caracterul provizoriu, concluzie întemeiată pe dispozițiile articolului 88 Cod procedură fiscală.
Și decizia comercială nr. 176/R/5.02.2007 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială reține că în baza articolului 6 litera g din Legea nr.49/2003 privind aprobarea OG nr.70/1997 privind controlul fiscal, organele de control au dreptul să stabilească obligațiile fiscale prin asimilare sau estimare, dacă nu există documente contabile justificative sau contribuabilul refuză prezentarea acestora, recunoscând astfel caracterul provizoriu al creanței declarate de
A mai arătat recurenta că prin decizia nr.96/14.04.2003 Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de, motivat de faptul că organul fiscal a formulat o plângere penală la 13.02.2003 în legătură cu modul de ținere a evidenței contabile de către, suspendare care dăinuie și în prezent, creditoarea refuzând să reia procedura de soluționare a contestației motivat de faptul că nu a încetat cauza pentru care s-a dispus suspendarea.
Împotriva refuzului creditoarei de reluare a procedurii de soluționare a contestației se află acțiunea în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal.
Astfel, nerealizarea controlului de fond, eveniment viitor în măsură se înlăture caracterul necert al creanței, în conformitate cu articolul 88 alineat 3 Cod procedură fiscală și soluționarea pe cale administrativă a contestației care este în prezent suspendată, întăresc concluzia că obligația bugetară este afectată de îndeplinirea unor evenimente viitoare, ce constituie o condiție în sensul articolului 1004 și 1006 Cod civil.
Așa fiind, a susținut recurenta, trecerea creanței declarate de în rândul creanțelor certe, lichide și exigibile reprezintă o eroare esențială care se impune a fi îndreptată, sens în care Raf ormulat contestația și a solicitat instanței să dispună înscrierea creanței, în mod provizoriu la masa credală, până la împlinirea condiției care o afectează și declararea creanței ca admisă numai provizoriu până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Temeiul contestației îl reprezintă articolul 75 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 eroarea esențială constând într-o situație neconformă cu realitatea, atestătă de tabelul obligației prin care creanța figurează în rândul creanțelor certe, lichide și exigibile, deși a fost stabilită prin estimare de creditoare.
În fapt, a precizat recurenta, eroarea esențială a constat în lipsa concordanței între percepția lichidatorului asupra conduitei viitoare a de verificare efectivă a obligațiilor fiscale ale debitoarei și de precizărilor a creanței în temeiul acestei verificări și realitatea concretă a acțiunilor ulterioare, mai exact a inacțiunii
Ca urmare a înscrierii în mod eronat a creanței în rândul creanțelor și simple, această creditoare ar avea dreptul de a participa la distribuiri și de a încasa nemijlocit sumele ce se distribuie, prin aceasta fiind eludate drepturile celorlalți creditori care nu își vor vedea realizate creanțele în beneficiul unei creanțe provizorii, incerte și afectată de o condiție suspensivă. Concluzia instanței de fond în sensul că menționarea, din greșeală, a creanței în tabelul definitiv al creditorilor nu înseamnă că lichidatorul s-a aflat în eroare, este netemeinică față de interpretarea care s-a impus în dreptul nostru, a mai susținut recurenta.
Astfel, s-a stabilit că eroarea poate purta și asupra substanței obiectului prestației, în speță a lichidatorului cu prilejul întocmirii tabelului obligațiilor
De altfel, a subliniat recurenta, posibilitatea acordată de Legea nr.85/2006 ca, până la închiderea procedurii orice parte interesată să poată contesta trecerea unei creanțe (a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, reprezintă o reluare a prevederilor articolului 780 alineat 5 Cod comercial, asimilate de doctrină și de jurisprudență cu o formă de revizuire specială ce poate fi folosită pentru a îndrepta "greșeli decisive" la admiterea creanței, determinate de fals, dol, erori esențiale de fapt sau de descoperiri de titluri până atunci necunoscute.
Și concluzia instanței de fond în sensul că în cauză nu se invocă și nu se face dovada unei situații de fapt existente la momentul întocmirii tabelului definitiv și necunoscute lichidatorului judiciar care dacă ar fi cunoscut-o ar fi determinat admiterea doar provizorie a creanței în litigiu este de asemenea, nelegală, întrucât singura condiție pusă de legiuitor pentru a putea fi pronunțată contestația se referă la caracterul esențial al erorii.
În situația de față caracterul esențial al erorii constă în aceea că prin înscrierea creanței în tabelul definitiv au fost încălcate dispozițiile imperative ale articolului 584din Legea nr.64/1995, preluate de articolul 64 alineat 4 din Legea nr.85/2006, caracterul esențial al erorii fiind vădit, întrucât aduce atingere drepturilor celorlalți creditori ale căror creanțe nu sunt afectate de modalități.
Singura modalitate pusă la îndemâna lichidatorului judiciar de a rectifica erorile de înscriere a creanțelor în tabelul obligațiilor este reprezentată de contestația specială prevăzută de articolul 75 din Legea nr.85/2006 făcută în interesul comun al tuturor creditorilor, obligația aceasta revenind lichidatorului judiciar în baza prevederilor articolului 5 din Legea nr.85/2006, respectiv de a asigura realizarea în condiții de legalitate a drepturilor și obligațiilor tuturor participanților la procedura insolvenței.
În aceste condiții, judecătorul - sindic a arătat recurenta, avea obligația să îndrepte eroarea esențială la întocmirea tabelului obligațiilor și să restabilească legalitatea masei credale.
În drept, dispozițiile articolului 304 punctul 9, articolului 3041Cod procedură civilă.
Intimata creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală () a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, prin sentința atacată instanța de fond reținând în mod legal și temeinic faptul că în speță nu ne aflăm în situația unei erori astfel cum a fost prevăzută de articolul 75 alineat 1 din Legea nr.85/2006.
A mai susținut intimata că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 176/5.02.2007 a Curții de Apel București ) și nu o creanță sub condiție în sensul articolului 64 alineat 4 din Legea nr.85/2006.
În fine, intimata a învederat că cererea formulată de recurentă, de reluare a procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva Notei nr. 243/18.02.2003 a fost respinsă de instanța de contencios administrativ ca neîntemeiată.
În susținerea recursului, recurenta a depus înscrisuri: adresa - de Combatere a Organizate B, Serviciul de Combatere a Marii Economico-Financiară, nr. 341.679/12.01.2008; adresa nr. 341.384/6.07.2007; adresa nr. 3055/8.07.2008 de depunere la. a unui număr semnificativ de acte ce probează obligațiile fiscale (refuzate la primire de către ), în scopul clarificării creanței; sentința civilă nr. 1828/17.06.2008 a Curții de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și fiscal.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 64 alin 4 din Legea nr.85/2006, "Creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de lege" (vor fi aprovizionate într-un cont bancar de consemnare și vor fi distribuite conform raportului final).
De asemenea, dispozițiile articolului 75 alineat 1 din Legea nr.85/2006 prevăd posibilitatea ca, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzute de articolul 73 alineat 2, și până la închiderea procedurii, orice parte interesată să poată face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În speță, lichidatorul judiciar al debitoarei, sesizând eroarea esențială care a determinat ca în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, creditorul bugetar (fost T) să fie înscris cu o creanță certă, lichidă și exigibilă la ordinea de preferință prevăzută de articolul 211punctul 4 din Legea nr. 31/1998, corespunzătoare celui prevăzut de articolul 123 punctul 4 din Legea nr.85/2006, în loc să figureze cu o creanță provizorie în sumă de 96.469.036 lei, astfel cum a fost stabilit prin hotărâre irevocabilă (decizia comercială nr. 176R/5.02.2007 a Curții de Apel București - Secția a Va Comercială).
Această înscriere eronată a creditoarei la o altă ordine de prioritate decât cea dispusă de către intimate și rezultate atât din propriile declarații ale creditoarei, cât și din probatoriile administrate în dovedirea caracterului provizoriu al creanței (înscrisuri dispuse de către creditoare odată cu declarațiile de creanță și precizările aduse acestora) este de natură să afecteze drepturile celorlalți creditori care sunt înscriși la masa credală în baza unor creanțe certe, lichide și exigibile, și care astfel își văd periclitate șansele de a-și realiza creanțele prin încălcarea ordinii de prioritate în favoarea creditorului bugetar, care deține doar o creanță sub condiție, neexigibilă.
Judecătorul - sindic a reținut în mod legal și temeinic acest aspect al naturii creanței deținute de către creditorul bugetar, respectiv caracterul de creanță provizorie aspect rezultat, după cum afirmă, "din toate probele aflate la dosarul cauzei, respectiv din cererile creditoarei, din notele de constatare invocat (nr.243 din 2003, 246/2003, 37484/2004) și chiar din susținerile debitoarei".
Netemeinicia contestației constatată de către Judecătorul - sindic nu se referă la faptul că intimata creditoare ar deține, contrar susținerilor recurentei, o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci, dimpotrivă, apreciind caracterul provizoriu al creanței deținute de către ca fiind cunoscut și recunoscut ca atare încă de la nepunerea declarației de creanță, fiind ulterior consfințit și prin hotărâri judecătorești irevocabile (decizia comercială nr. 176/5.02.2007 a Curții de Apel București ), judecătorul - sindic apreciază că, față de acest caracter provizoriu necontestat al creanței intimate, lichidatorul judiciar nu poate să justifice în ce a constat eroarea esențială în care s-a aflat aceasta atunci când, întocmind tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, a trecut creditoarea la o altă ordine de prioritate decât cea la care o îndreptățea caracterul și natura creanței sale (sub condiție suspensivă).
Judecătorul - sindic a apreciat că a fost greșeala lichidatorului judiciar înscrierea creditoarei la o altă ordine de prioritate decât cea cuvenită potrivit creanței deținute de către aceasta, și nu o eroare esențială, respectiv o situație de fapt de natură a-i crea lichidatorului judiciar convingerea, la data întocmirii tabelului definitiv, că intimata creditoare beneficiază de o altă ordine de prioritate decât cea cuvenită unei creanțe sub condiție, provizorie.
În aparentă, situația de fapt se prezintă așa cum a fost constatată de către judecătorul sindic
Textul articolului 75 alineat 1 din Legea nr.85/2006 nu definește însă sintagma "eroare esențială", după cum nu definește nici sintagma "Titluri hotărâtoare", deschizând, după cum s-a susținut în doctrină, "porțile hazardului interpretărilor de tot felul".
Trebuie să observăm însă, din interpretarea coroborată a textelor Legii nr. 85/2006, că, în virtutea dispozițiilor articolului 5 din lege, organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul - sindic, administratorul judiciar și lichidatorul (alineat 1), aceste organe având obligația legală să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de lege, precum și "realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni" (alineat 2).
Conținutul tezei finale a alineatului 2 consacră astfelobligația organelor care aplică procedura de a asigura protecția intereselor tuturor celorlalți participanți la procedură.
Această obligație incumbă atât administratorului/lichidatorului judiciar cât și judecătorului sindic, ca organe imparțiale, abilitate de legiuitor cu realizarea procedurii.
În acest sens, legea prevede că atribuțiile administratorului/lichidatorului judiciar sunt stabilite de către judecătorul - sindic o dată cu numirea acestuia, judecătorul - sindic fiind cel care confirmă toate actele săvârșite de către lichidatorul judiciar în îndeplinirea atribuțiilor ce i-au fost încredințate, sens în care judecătorul - sindic trebuie să manifeste maximă diligență și prudență, putând dispune chiar desființarea măsurilor luate de lichidatorul judiciar, pe motive de nelegalitate, în virtutea rolului activ al instanței.
Caracterul concursual, corelativ și egalitar al procedurilor reglementate de lege trebuie asigurat atât de către lichidator, dar, ai ales, de către judecătorul sindic, știut fiind că în concepția actuală a legii, lichidatorului îi revin atribuții privind managementul și gestionarea averii debitorului, iar judecătorul - sindic are atribuții preponderent jurisdicționale, ceea ce presupune exercitarea rolului activ, de control judecătoresc.
Așa fiind, în situația în care, judecătorul - sindic a sesizat, odată cu confirmarea măsurilor luate de către lichidator, inclusiv cea de întocmire și afișare a tabelului definitiv al creanțelor debitoarei, săvârșirea unei nelegalități cum este cea a încălcării ordinii de prioritate a creanțelor și trecerea unui creditor cu creanță provizorie, sub condiție, în poziția unui creditor cu creanță certă, lichidă și exigibilă, în detrimentul celorlalți creditori, încălcându-se astfel, caracterul corelativ, concursual și egalitar al procedurii, era obligat să sancționeze abaterea, sau eroarea constatată și să dispună refacerea tabelului cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la ordinea de prioritate.
Prin respingerea contestației debitoarei însă, deși a constatat temeinicia acesteia, în sensul că, intimata, deținătoare a unei creanțe sub condiție nu trebuie să figureze în tabelul definitiv al creanțelor la ordinea de prioritate prevăzută de articolul 211punctul 4 din Legea nr.83/1998 (articolul 123 punctul 4 Legea 85/2006), numai pentru "motivul" că nu s-ar fi dovedit "eroarea esențială" în care s-a aflat lichidatorul judiciar la data întocmirii tabelului, judecătorul - sindic a girat, practic, în mod voit, o nelegalitate, ceea ce a favorizat pe intimata creditoare în detrimentul celorlalți creditori și al imparțialității la care este obligat prin lege.
În mod greșit judecătorul - sindic a apreciat că lichidatorul judiciar trebuia să invoce și să dovedească faptul că ar fi existat o anumită situație de fapt la momentul întocmirii tabelului definitiv care i-a fost necunoscută și pe care dacă acesta ar fi cunoscut-o ar fi admis doar provizoriu creanța în litigiu, deoarece legea nu impune proba erorii - viciu de consimțământ (articolul 953 Cod civil), care afectează încheierea unui act civil.
Aceasta, deoarece, în alcătuirea eroii-viciu de consimțământ intră un singur element, de natură psihologică - fala reprezentare a realității -, care face foarte dificilă dovedirea sa, mai ales dacă trebuie dovedită în cazul unei terțe persoane, în speță în cazul lichidatorului, și nu al părții interesate care face contestația.
Așa fiind, în spiritul textului de lege invocat, articolul 75 alineat 1 din Legea nr.85/2006, "parte interesată"poate fi debitorul, ori care dintre creditorii concurenți, creditorul care deține creanța contestată, comitetul creditorilor, iar judecarea contestației se face, obligatoriu (alineat 2), cu citarea administratorului judiciar/lichidatorului și a oricărei "părți interesate".
Cum cel care întocmește tabelul definitiv este întotdeauna administratorul/lichidatorul judiciar, iar contestator poate fi orice "parte interesată",participantă la procedură,"eroarea esențială",care trebuienu "dovedită", cum greșit a apreciat instanța de fond, ci"descoperită", potrivit voinței legiuitorului exprimată în alineatul 1 al articolului 75 - "în cazul descopeririiexistenței unui fals,dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței -, se poate referi chiar la simplul fapt material săvârșit de către lichidatorul judiciar care poate afirma concis o eroare esențială atunci când a trecut creanța creditorului bugetar. la ordinea de prioritate prevăzută de articolul 211punctul 4 și nu la cea prevăzută pentru creanțele sub condiție, fapta sa fiind de natură să afecteze interesul celorlalte părți interesate, participante la procedură.
Dacă lichidatorul judiciar a procedat la trecerea creanței în litigiu la o altă ordine de preferință decât cea legală, aflându-se în eroare printr-o falsă reprezentare a situației de fapt, în sensul că, în speță, a apreciat că va finaliza inspecția fiscală, astfel încât creanța acesteia să dobândească un caracter cert, ieșind de sub condiția suspensivă ce o afectează, sau a fost, pur și simplu, într-o eroare sau greșeală, cum apreciază judecătorul sindic, interesează mai puțin partea interesată pentru care eroarea esențială descoperită constă tocmai în aprecierea greșită a naturii și caracterului creanței intimate creditoare, ca fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă și nu o creanță sub condiție, provizorie, aceasta determinând înscrierea ei în tabelul definitiv al creanțelor cu încălcarea ordinii de preferință prevăzută de lege, legiuitorul, prin articolul 75 alineat 1, punând la dispoziția "părților interesate" acest mijloc de contractare, de corectare, sub egida judecătorului sindic, "erorilor esențiale" sau "greșelilor decisive" la admiterea creanței și care au fost "descoperite" după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzută de articolul 73 alineat 2, și până la închiderea procedurii, tocmai pentru a asigura finalitatea legii, anume, desfășurarea procedurii în beneficiul tuturor creditorilor prin caracterul colectiv, concursual, egalitar al procedurii și, evident, fără abuzuri împotriva debitorului.
Pentru aceste Considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Lege anr.85/2006, articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, articolului 312 alineatele 1,2 Cod procedură civilă, admite recursul.
Modifică în tot sentința comercială nr. 871/26.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială în sensul că admite contestația formulată de debitoarea - bancă în faliment, prin lichidator Judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar și dispune trecerea creanței creditoarei intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală () în tabelul definitiv al creanțelor din rândul creanțelor certe, lichide și exigibile (articolul 211punctul 4, din Legea nr.83/1998) în rândul creanțelor sub condiție, provizorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta BANCA ROMÂNĂ - prin lichidator judiciar FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței comerciale nr.871/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința comercială atacată în sensul că admite contestația formulată de către debitoare prin lichidator judiciar și dispune trecerea creanței creditoarei - intimate în tabelul definitiv al creanțelor din rândul creanțelor certe, lichide și exigibile în rândul creanțelor provizorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
21.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
