Spete contestatie la executare comercial. Sentința 102/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 841/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 102
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe contestatoarea SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE M SA în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de13 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 20 iunie 2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.7754/2006 Societatea de Investiții Financiare M SA a formulat, în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR BANCARE, contestație la executare împotriva executării silite inițiată prin somația de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de către SC SRL B, în favoarea SC SA, în valoare de 220.000 USD, bilet la ordin emis în data de 8.05.1996 la și scadent în data de 8.05.1996 și pe care apare în mod total ilizibil o mențiune reflectoare la acordarea unui aval de către II
Contestatoarea invocă următoarele apărări pe care le numește excepții:
1.Excepția privind lipsa unui titlu executor valabil aflat în posesia S și care să justifice cererea de efectuare a plății sumei menționate în respectivul bilet la ordin.
În opinia contestatoarei intimata nu face dovada clară a existenței biletului la ordin în original.
2.Excepția privind lipsa dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin de către S și care să justifice executarea silită începută. În cazul în care posesorul nu poate să-și justifice posesia biletului la ordin, nu poate să solicite însă plata deoarece nu poate să-și justifice dreptul său de a încasa respectiva sumă.
3.Excepția nulității actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare. Intimata S, în calitate de posesor al biletului la ordin, trebuie să facă dovada că a efectuat această prezentare la plată în locul și la termenul de scadență a biletului la ordin și că plata nu s-a efectuat. De asemenea trebuie să facă dovada că, în calitatea sa de posesor al biletului la ordin, a notificat despre eventuala neacceptare la plată a biletului la ordin pe toți participanții la nextul cambial în termen de 3 zile lucrătoare de la momentul scadenței în cazul în care plata biletului la ordin a fost refuzată.
4.Excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data scadenței.
5.Excepția inexistenței unei obligații valabile în sarcina contestatoarei decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului II M și din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica avalizat.
Contestatoarea arată faptul că persoanele care au semnat din partea II M nu au nici o împuternicire legală din partea societății, astfel încât societatea nu este obligată față de terți.
Întrucât la rubrica avalizat nu apare semnătura reprezentantului legal al societății, obligația cambială nu are nici o valoare deoarece nu exprimă intenția contestatoarei de a se obliga cambial.
6.Excepția privind nulitatea operațiunii de transfer a obligației de plată.
În opinia contestatoarei transformarea Fondului Proprietății Private II M în societate de Investiții Financiare prin Legea nr.133/1996 nu poate să transfere obligațiile asumate de către un organ al statului în obligații ale unei societăți private. Ca urmare, obligațiile de plată a sumelor decurgând din biletele la ordin sunt obligații ale statului român și nu ale unei societăți comerciale private.
7.Excepția privind reaua credință a și ulterior S care au reținut cu știință în paguba debitorului, aspecte ce rezultă din lipsa unui raport fundamental valabil și din încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării operațiunii care a stat la baza emiterii biletului la ordin.
Față de cele menționate mai sus, se solicită a se dispune anularea formelor de executare precum și exonerarea noastră de obligația de plată în baza excepțiilor menționate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.10872/6.XI.2006 Judecătoria Bacău admite excepția necompetenței materiale și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, sentință rămasă irevocabilă.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că este nefondată contestația la executare pentru următoarele considerente:
La data de 8.05.2006 se emite un bilet la ordin de către SC SRL B în favoarea SC SA, în valoare de 650.000 USD, avalizat de către II M, având scadență la data de 30.10.1997.
Prin convenția de scontare încheiată la data de 10.05.1996 SC SRL transferă orice drepturi și titluri decurgând din biletul la ordin amintit.
Prin contractul de cesiune de creanță nr.-/24.06.1999 S, în calitate de cesionar, preia de la creditorul cedent SC SA creanța asupra debitorului cedat SC SRL. Prin acest contract de cesiune a fost preluat și biletul la ordin ce formează obiectul litigiului de față.
devine titularul dreptului de creanță incorporat în biletul la ordin prin gir, iar ca urmare a neachitării creanței pornește la executarea silită împotriva avalistului M, comunicându- titlurile executorii prin adresa nr.4259/7.06.2006, anexând titlurile executorii, constatatoare ale creanței, respectiv biletul la ordin și convenția de scontare.
Împotriva executării silite avalistul M (fost II M) formulează prezenta contestație la executare.
Contestatorul își întemeiază întreg demersul procedural pe ideea că sunt aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin cu toate consecințele juridice rezultate din aplicarea acestora, respectiv instanță competentă, valabilitatea biletului la ordin, prescripția obligației de plată a biletului la ordin.
Deși invocă dispozițiile Legii nr.58/1934, lege care reglementează mijloace specifice de apărare, excepții ce pot fi opuse de avalistul urmărit pentru plata biletului la ordin, FMf ormulează contestație la executare împotriva executării silite pornite de către posesorul titlului - S, contestație nereglementată de Legea nr.58/1934.
Preluarea creanței de către S s-a făcut în temeiul G nr.51/1998, act normativ cu dispoziții speciale atât sub raportul dreptului material, cât și sub raportul dreptului procesual aplicabil în ceea ce privește activele statului preluate în vederea valorificării:
G nr.51/1998 stabilește reguli speciale privind soluționarea litigiilor, privind executarea silită, precum și termenul special de prescripție.
a pornit la executarea silită a creanței preluată în baza unei legi speciale, iar atâta vreme cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această lege specială, are la îndemână toate instrumentele juridice reglementate de acele norme speciale.
Pe cale de consecință, debitorul, odată pornită executarea silită în temeiul G nr.51/1998, nu se poate apăra decât cu mijloacele procedurale puse la dispoziție de același act normativ special.
Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin are aplicabilitate în ceea ce privește reglementarea raporturilor juridice dintre persoanele participante, cuprinde dispoziții cu privire la condițiile de formă pe care trebuia să le îndeplinească titlul de credit, cu privire la transmiterea, garantarea și plata acestor titluri, reglementează excepțiile ce pot fi opuse de debitor în procesele cambiale fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Faptul că Sad evenit titularul biletului la ordin, faptul că dreptul încorporat în acest bilet reprezintă o creanță neperformantă preluată de la o bancă cu capital parțial de stat, în speță, iar biletul la ordin are calitatea de titlu executoriu în accepțiunea G nr.51/1998, determină ca legea aplicabilă în materia executării silite să fie G nr.51/1998.
Având în vedere că prin contestația formulată se invocă o serie de excepții întemeiate pe dispozițiile Legii nr.58/1934 specifice opoziției la executare, Curtea va analiza strict apărările întemeiate pe legea aplicabilă în speță, respectiv G nr.51/1998, precum și în raport de disp. art.399 și următoarele Cod pr.civilă.
Referitor la excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin, în cauză este aplicabil termenul de 7 ani prev. de art.13 alin.5 din G nr.51/1998, termen care curge de la data preluării creanței S asupra debitorului cedat - SC SRL prin contractul de cesiune de creanță nr.-/24.06.1999, dată la care termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită nu se împlinise.
Contestatorul invocă reaua credință a și ulterior a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului care, în opinia acestuia, au acționat cu știință în paguba debitorului, considerând că aceste instituții trebuie să justifice ce reprezintă suma din biletul la ordin, susțineri ce nu pot fi reținute neavând nici un suport legal, neexistând nici o obligație legală în acest sens.
Față de cele reținute mai sus, Curtea urmează să respingă contestația la executare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul M SA cu sediul în B,- C, Jud.B în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.06.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia
