Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1066/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1645/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1066
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta & - împotriva sentinței comerciale nr. 145 din data de 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata prin ADMINISTRATOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin reprezentant â administrator, cu delegație la dosar, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din data de 08.10.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Recurenta prin reprezentant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță și timbrul judiciar aferent.
Curtea, în temeiul art.96 proc.civilă comunică recurentei un exemplar al întâmpinării.
Recurenta prin reprezentant depune la dosar în completare motive de recurs, comunicând și intimatei un exemplar.
Examinând cererea de completare a motivelor de recurs, Curtea reține că nu se invocă motive noi de recurs, ci se dezvoltă motivele de recurs formulate prin cererea de declarare a căii de atac.
Curtea, acordă părților cuvântul pe probe.
Recurenta prin reprezentant solicită proba cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei adrese către Direcția Agricolă T pentru a comunica factura fiscală seria - nr.-/02 din data de 09.10.2007 ce reprezintă contravaloare lucrări efectuate - factură însușită de debitoare, iar la termenul scadent din contract, această factură nefiind achitată. Totodată se mai arată că societatea a mai beneficiat de despăgubiri pentru culturile calamitate, conform prevederilor din Legea nr. 381/2002.
Intimata prin avocat solicită proba cu înscrisuri din care să reiasă că societatea nu se mai află în incapacitate de plată.
Intimata prin avocat depune la dosar un set de înscrisuri, comunicând și recurentei un exemplar.
Recurenta prin reprezentant arată că nu se opune la proba solicitată de către intimată.
Intimata prin avocat arată că se opune la proba solicitată de către recurentă, respectiv efectuarea unei adrese către Direcția Agricolă T, motivat de faptul că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.
Curtea, deliberând, asupra probelor solicitate de către părți, le admite în parte, respectiv încuviințează intimatei proba cu înscrisuri, în baza art.305 proc.civilă raportat la art.161 proc.civilă, iar în baza art.305 proc.civilă respinge recurentei proba cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei adrese către Directia Agricolă T, ca nefiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, având în vedere motivele sentinței de fond și faza în care se află procedura de insolvență.
Recurenta prin reprezentant arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin reprezentant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea contestației formulată de către debitoare.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat nefiind vorba în cauză de o creanța certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, depunând chitanța în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția judecător sindic, la data de 11.03.2008, creditoarea " & Co a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, pentru neachitarea creanței în valoare de 45.220 lei.
Debitoarea a formulat contestație solicitând respingerea cererii formulate întrucât creditoarea nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, atâta timp cât prin sentința nr.32/2008 s-a respins cererea creditoarei de emitere a somației de plată.
Prin sentința comercială nr.145/19.05.2008, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis contestația formulată de debitoare și, în consecință, a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că faptul că între părți s-a încheiat un contract de efectuare lucrări agricole, iar debitoarea a semnat de primirea facturii, nu-i conferă creanței invocate caracter cert. Instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care între părți nu s-a încheiat un proces-verbal de recepție, iar debitoarea contestă calitatea lucrărilor și respectarea termenului de executare a acestora, sunt necesare verificări ce presupun analizarea fondului raporturilor dintre părțile în litigiu, pe calea contestației fiind invocate apărări de fond ce nu pot fi analizate în procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, creditoarea, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 21.08.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta-creditoare a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în speță, creditoarea a emis factura fiscală în valoare de 45.220 lei, factură pe care debitoarea și-a însușit-o, dar nu a achitat-o la termenul scadent.
Recurenta a arătat că a solicitat Direcției pentru Agricultură eliberarea copiilor din dosarul prin care debitoarei i-au fost acordate despăgubiri pentru calamități, spre a dovedi caracterul cert al creanței însă cererea i-a fost respinsă. Mai mult, părțile contractante nu au condiționat plata facturii fiscale de întocmirea unui proces-verbal de recepție a lucrărilor.
Recurenta a învederat că sentința atacată este și nelegală, întrucât Legea nr.85/2006, îi conferă oricărui creditor ce are o creanță certă, lichidă și exigibilă, neachitată în 30 de zile de la scadență, dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, în speță, recurenta-creditoare făcând dovada că se încadrează în dispozițiile legii. Recurenta a arătat că ordonanța privind emiterea somației de plată, nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți nefiind o probă a faptului că suma solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, republicată: "-prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că suma solicitată cu titlu de creanță nu întrunește aceste condiții, debitoarea contestând modul de executare a contractului dintre părți, de către creditoare, prin invocarea excepției de neexecutare a acestuia.
Curtea reține că, pe calea contestație formulate, debitoarea invocă apărări de fond, relative la respectarea termenelor contractuale și la calitatea lucrărilor executate, aspecte care nu pot fi cercetate de către judecătorul sindic în procedura insolvenței, astfel încât se impune, în speță, obținerea unui titlu executoriu prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța de drept comun, competentă să analizeze susținerile și apărările părților cu privire la executarea contractului încheiat.
Susținerea recurentei-creditoare în sensul că, actele obținute de la Direcția pentru Agricultură erau esențiale pentru a dovedi caracterul cert al creanței, nu poate fi primită de instanța de recurs, o atare probă putând fi administrată doar în fața unei instanțe de drept comun, întrucât vizează temeinicia pretențiilor invocate.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, republicată, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea ba obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta & -, împotriva sentinței comerciale nr.145 din data de 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata prin ADMINISTRATOR, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 14.10.2008
Tehnored. - 16.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Teleorman - Secția Civilă
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
