Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1112/
Ședința publică din 12 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de --ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P N- bis, jud. N, și - SRL cu sediul în P N-, jud. N, împotriva Deciziei nr. 1/A/07.07.2009 a Tribunalului Comercial Mureș și a Încheierii din data de 29.09.2009 a Tribunalului Neamț.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată faptul că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 5 2009 concluzii scrise din partea recurentei.
dezbaterilor și susținerile asupra recursurilor declarate sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 5 2009, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, 12 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin decizia nr.1/07.07.2009, Tribunalul Comercial Mureșa admis apelul declarat de apelanta - SRL împotriva sentinței nr.4330/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.4810/2007 și în consecință, a desființat hotărârea atacată trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Tg.
Această instanță a apreciat că a fost investită cu soluționarea apelului prin efectul Încheierii nr.667/03.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de strămutare de la Tribunalul Neamț la Tribunalul Comercial Mureș cu păstrarea actelor îndeplinite în dosar de Tribunalul Neamț.
Deși inițial împotriva sentinței civile nr.4330/2007 s-a exercitat calea de atac a recursului, prin încheierea din 29.09.2008 instanța de control judiciar în temeiul art.401 alin.2 Cod procedură civilă, a recalificat calea de atac împotriva hotărârii din recurs în apel. Prin Încheierea interlocutorie din 23.02.2009 instanța de apel a soluționat excepția vizând necompetența materială în sensul respingerii, motivat pe dispozițiile Deciziei XV/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că în situațiile în care contestațiile la executare vizează un titlu emis în materie comercială și în calea de atac se păstrează natura comercială a litigiului având ca obiect contestația la executare.
Instanța a avut în vedere faptul că prin contestația la executare înregistrată la 13.08.2007 la Judecătoria Piatra Neamț contestatoarea - SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata PNa nularea formelor de executare silită declanșată în vederea recuperării creanțelor, executarea silită fiind finalizată, bunurile scoase la licitație și adjudecate intervenientului în interes propriu - SRL.
Prin sentința civilă nr.4330/06.11.2007, Judecătoria Piatra Neamța admis excepția de tardivitate a contestației la executare, prin urmare a respins-o ca tardiv introdusă.
Instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod greșit faptul că în speță operează sancțiunea decăderii din termenul de a formula contestație la executare, motiv pentru care a desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Tg.M pentru cercetarea fondului.
Împotriva deciziei nr.1/07.07.2009 a declarat recurs P solicitând modificarea în tot în sensul menținerii sentinței civile nr.4330/06.11.2007.
Recurenta a criticat modul în care instanța a analizat și soluționat excepția tardivității, dar a și precizat că recalificarea căii de atac din recurs în apel este nelegală, deoarece contestatoarea are calitate de dobânditor al bunului ipotecat urmărit și nicidecum calitatea prevăzută de art.401 alin.2 Cod procedură civilă și anume aceea de terț care pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului.
Printr-o motivare detaliată, recurenta a susținut că au fost respectate dispozițiile procedurale privind formalitățile de organizare a licitației începând cu comunicarea și afișarea anunțului de vânzare.
Împotriva deciziei nr.1/07.07.2009 a declarat recurs și - SRL P N, care, punctual a invocat textele art.304 pct.3 Cod procedură penală și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivând că, speța este de competența secției civile a Tribunalului, invocând în sprijinul acestei susțineri și Decizia XIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că, în cazul contestațiilor la executarea silită a creanțelor fiscale, nu se poate considera că legiuitorul ar fi reglementat executarea și soluționarea ei în alte condiții decât cele specifice dreptului comun referitor la contestația la executare în materia civilă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prev. art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt fondate, dar pe aspecte legate de aspectele de ordin procedural și de respectarea normelor de competență în soluționarea căii de atac.
Pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, s-a înregistrat o contestație la executare formulată de - SRL P N, în contradictoriu cu P N, având ca obiect anularea formelor de executare începute de creditoare în vederea recuperării creanțelor datorate de debitoarea - SA P
Instanța a respins ca tardivă contestația la executare, apreciind că a fost depășit termenul legal imperativ prevăzut de disp. art.169 Cod procedură civilă modificat.
Hotărârea nr.4330/06.11.2007 s-a dat cu calea de atac a recursului.
Contestatoarea a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.4330/06.11.2007 formându-se dosarul nr- al Tribunalului Neamț - secția civilă iar această instanță, prin încheierea din 11.03.2008 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Neamț, motivând că titlul executoriu contestat este emis de P N în scopul executării unei creanțe bugetare, prin urmare avea natură comercială invocând decizia nr.15/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț, formându-se dosarul nr-. În acel dosar, contestatoarea a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel, pe considerentul că ar fi terț ce pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunurilor urmărite, astfel că hotărârea dată în astfel de situație ar fi supusă apelului. Cererea de recalificare a căii de atac a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, P N, opunându-se acestei solicitări, deoarece contestatorul recurent are calitatea de dobânditor al bunului ipotecat urmărit și nu cel prevăzut de art.401 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța investită cu judecarea recursului prin Încheierea din 29.09.2008 (197 dosar nr- a Tribunalului Neamț ) a constatat că sunt incidente prev. art.401 alin.2 Cod procedură civilă și a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel.
În același dosar nr- al Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin încheierea din 23.02.2009, instanța a respins excepția necompetenței materiale invocată de - SRL, invocându-se decizia nr.15/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Prin urmare, anterior soluționării cereri de strămutare formulată de intimata - SRL, instanța a stabilit că se impune recalificarea căii de atac și că este competentă din punct de vedere material să judece apelul.
Este adevărat că prin Încheierea nr.667 din 03.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare și pe adresa de la fila 242 se face mențiunea că se păstrează actele îndeplinite, dar aceasta nu înseamnă că în calea de atac a recursului instanța de control judiciar nu mai poate verifica și legalitatea recalificării căii de atac și respectarea competenței materiale a instanței care a pronunțat hotărârea supusă recursului.
Trebuie avut în vedere faptul că - SRL a contestat vânzarea la licitație a unui imobil aflat în proprietatea sa, pentru datoriile unei societăți debitoare aflată în patrimoniul - SA P După cum rezultă și din extrasul de CF aflat la dosarul nr- al Judecătoriei Piatra Neamț, imobilul cu privire la care contestatoarea are constituit și înscris în CF dreptul de proprietate era deja grevat de sarcini, fiind înscris ipotecar în favoarea și P N, chiar și interdicție în favoarea P Dreptul de ipotecă a fost înscris anterior înscrierii dreptului de proprietate în favoarea - SRL, iar potrivit legii, creditorul ipotecar are drept de urmărire a imobilului în mâna oricui s-ar afla, inclusiv în mâna noului dobânditor, în cazul în speță, contestatoarea recurentă. Contestatoarea din litigiul dedus judecății nu se încadrează în situația reglementată de art.401 alin.2 Cod procedură civilă. Procedura de executare silită a fost derulară în condițiile în care se știa clar obiectul licitației și proprietarul bunului, acest drept rezultând și din anunțul de licitație publicat în publicațiile naționale și locale (28 și 29 dosar nr- a Tribunalului Neamț ), astfel că, în calitatea sa de dobânditor al unui bun ipotecat și urmărit în vederea recuperării creanțelor, contestatorul nu poate pretinde că este un terț care pretinde că are un drept de proprietate, în sensul conferit de art.401 alin.2 Cod procedură civilă. Aceasta fie și pentru faptul că obiectul contestației nu este legat de faptul că - SRL pretinde că este titular al dreptului de proprietate, deoarece acest aspect a fost calificat inclusiv prin hotărârea judecătorească anterioară, ci că s-a procedat la executarea silită asupra bunului ipotecat, contestatoarea, dobânditor ulterior al bunului, invocând faptul că, odată deschisă procedura falimentului împotriva - SA nu mai exista posibilitatea ca bunurile să fie valorificate direct de creditoare.
În contextul celor arătate, în mod corect contestatoarea a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, chiar dacă ulterior a solicitat recalificarea în apel, situație care, în condițiile în care soluția s-a dat în complet de apel urmare a unei greșite recalificări, se invocă existența motivului de casare prev. de art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă. În consecință instanța va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș - Secția Comercială ca instanță de recurs. Aceasta, urmează ca în complet legal constituit de 3 judecători să pună în discuție și competența materială în raport de obiectul cauzei dedus judecății, ținând cont și de cadrul juridic în care s-a desfășurat procedura execuțională contestată, de reglementările legale care guvernează respectiva procedură de executare silită, excepție invocată de recurenta - SRL și care se impune a fi soluționată de instanță în calea de atac a recursului, nu a apelului.
3
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de --ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P N- bis, județul N și de SRL, cu sediul în P N,-, județul N, împotriva Deciziei nr.1 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalului Comercial Mureș în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Mureș ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.RM
Tehnored.BI/4 ex
Jd.fd.
Jd.tr.com.,
-8.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
