Spete contestatie la executare comercial. Sentința 12/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2308/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 12
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
GREFIER - -
***********************
Pe rol pronunțarea asupra cauzei comerciale având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea garant în contradictoriu cu intimații creditori AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2010 și 28 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației la executare de față, a reținut și constatat că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- la 14.12.2006, petenta a formulat în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, contestație la executare în temeiul articolului 399 și următoarele din Codul d e procedură civilă, articolul 1 și urm. și articolul 13 din OUG nr.51/1998.
Primul capăt de cerere vizează suspendarea executării silite pornite de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de cesiune dec reanță nr. -/7.07.1999, până la soluționarea contestației la executare.
Asupra acestui capăt de cerere, contestatoarea a solicitat în ședința publică de la 22.03.2007 să se ia act de renunțare.
Prin cel de-al doilea capăt de cerere, contestatoarea solicită să se constate atât perimarea executării silite în temeiul articolului 389 Cod procedură civilă cît și prescripția dreptului de a cere executarea silită, prescripție care s-a împlinit la 7.07.2006, astfel că la 28.11.2006 data aplicării sechestrului este depășit termenul de 7 ani prevăzut de articolul 13(5) din OUG nr.51/1998.
Contestatoarea solicită și anularea formelor de executare silită, respectiv procesul - verbal de aplicare a sechestrului nr- încheiat de executorii, ca o consecință a prescripției dreptului de a cere, porni și efectua executarea silită.
În susținerea contestației la executare, contestatoarea, după prezentarea istoricului raporturilor juridice dintre și SC COM SA, susține că a garantat în 1994 cu bunuri imobile creditul, alături de soțul său, de care ulterior a divorțat dispunându-se partajarea bunurilor prin sentința civilă nr. 285/1998, în sensul că imobilele ipotecate în favoarea băncii i-au revenit în deplină proprietate și posesie. Arată contestatoarea că după restituirea creditului s-a încheiat la 11.03.1996 un addendum prin care s-a contractat un nou credit, addendum la care nu a achiesat.
În susținerea contestației astfel cum a fost formulată, contestatoarea învederează că la data de 29.06.2001 i-a fost comunicat titlul executoriu, iar de la această dată creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu a mai întreprins nici un act de executare, situație în care sunt aplicabile dispozițiile articolului 389 Cod procedură civilă,astfel încât aplicarea sechestrului la 28.11.2006 este făcută deși executarea silită era perimată.
Cât privește prescripția, contestatoarea susține că față de dispozițiile articolului 13 alineat 1 din OUG nr.51/1998 termenul de prescripție de 7 ani care a început să curgă la 7.07.1999, cînd a avut loc cesiunea de creanță, s-a împlinit la 7.07.2006, astfel că neexistând vreun caz de suspendare sau întrerupere a acesteia conform articolului 4051Cod procedură civilă respectiv articolul 4052Cod procedură civilă, nu poate continua executarea silită.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a depus întâmpinare invocând excepția prematurității formulării acțiunii față de articolul 46 din OUG nr.51/1998 și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză, cursul prescripției a fost întrerupt prin efectuarea de acte de executare împotriva debitoarei SC SA, iar executarea silită nu este perimată, întrucât la executarea silită se procedează după comunicarea titlului executor prevăzut la articolul 39 alineat 1 din OUG nr.51/1998, înștiințarea de plată nefiind act de executare.
Cu privire la valabilitatea garanțiilor ipotecare instituite pentru creditul acordat, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, susține că în speță există autoritate de lucru judecat prin Decizia nr.5927/9.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii recursului împotriva sentinței comerciale nr. 151/5.10.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială.
La dosarul cauzei s-au depus copii certificate după dosarul de executare al conform articolului 402(1) Cod procedură civilă și sentința comercială nr.151 din 5.10.2004 cu dovada rămânerii irevocabile conform Certificatului Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 29-36).
Asupra excepției prematurității, Curtea s-a pronunțat în ședința publică de la 22.03.2007.
Prin sentința comercială nr.75 din 22.03.2007, Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială a luat act de renunțarea contestatoarei la judecata cererii de suspendare, a admis excepția tardivității și în consecință a respins contestația la executare ca tardiv formulată.
Prin Decizia nr.111 din 21.01.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței comerciale nr. 75 din 22.03.2003, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că între petitele contestației la executare figurează și cel referitor la anularea formelor de executare, cu referire la procesul verbal de aplicare a sechestrului nr.4556/1/28.11.2006, pe care, instanța nu l-a avut în vedere, în mod distinct, datorită modului neclar și confuz în care a fost redactat, aspect ce se impunea a fi clarificat, întrucât față de data de 28.11.206 când contestatoarea a luat cunoștință de acest act și data înregistrării contestației, rezultă că cererea este formulată în termenul prevăzut de articolul 401 alineat 1 litera a Cod procedură civilă.
Urmare adresei Înaltei Curți de Casație și Justiție de înaintare a dosarului nr- înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la 30.03.2009, s-a fixat termen pentru judecata contestației la executare formulată de (fila 54).
În fond după casare, având în vedere întregul probatoriu administrat și cadrul procesual determinat de contractul de cesiune de creanță nr.080/23.06.2008 prin care creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bat ransmis drepturile principale de creanță și accesoriile acestora către SC SRL, instanța reține că este neîntemeiată contestația la executare, pentru motivele ce vor fi arătate.
Potrivit articolului 58 din OUG nr.51/1998 rep. "Executorul va începe executarea după comunicarea titlului prevăzut la articolul 39(1) cu mențiunea că neachitarea de bună voie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație".
Prin urmare, legea specială în materie (OUG nr.51/1998 rep.) aplicată în cauza de față, stabilește pe de o parte că executorul nu poate începe executarea decâtdupă comunicarea titlului executoriu,iar pe de altă parte, obligația ca adresa de comunicare a titlului executoriu să prevadămențiuneacăneachitarea creanțeiîn 5 ziledă dreptul creditoruluisă procedezela executarea silită fără nici o altă somație.
În aceste condiții, Curtea reține că adresa de comunicare a titlului executoriu, (nr.2940 din 29.06.2001) primită de contestatoare așa cum acesta susține în contestație (fila 2 ultim alineat), nu reprezintă decât o comunicare cu înștiințare de plată potrivit articolului 58 din OUG nr.51/1998 rep. nu o somație și cu atât mai puțin un act de executare.
Dispoziția legală precitată (articolul 58) este fără dubiu în ce privește acest aspect, adică al faptului că este vorba de o "adresă de comunicare a titlului executoriu"și că această adresă poartă mențiunea referitoare la termenul (5 zile lucrătoare) în care să se facă plata creanței de bună voie, în caz contrar creditorul având dreptul să pornească executarea silită fără somație.
Așa fiind, legea (OUG nr.51/1991) încuviințează executarea silită fără somație.
În acest context, Curtea reține că în cauză este aplicabilă dispoziția prevăzută de articolul 390 alineat 1 Cod procedură civilă, care stabilește că dispozițiile articolelor 387 și389nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație.
Faptul că Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare (în prezent ) a făcut un plus de diligență, în sensul că în adresa înaintată a folosit sintagma "somație", nu-i poate crea acesteia o situație nefavorabilă prin aplicarea dreptului comun (articolul 389 Cod procedură civilă) când legea specială spune clar că în caz de neplată în 5 zile se procedează la executarea silită fără somație (articolul 41, articolele 58-60 OUG nr.51/1998).
Fără a se aprecia drept motivare alternativă (raportat la considerentul din precedent) chiar dacă nu ar fi incident articolul 390(1) Cod procedură civilă și ar opera dispoziția invocată de contestatoare, respectiv perimarea prevăzută de articolul 389 Cod procedură civilă, Curtea reține că primele acte de executare au început împotriva societății debitoare SC COM SRL prin înființarea popririi asupra conturilor acesteia conform ordinelor de poprire nr. 1299/2.03.2006 și nr.1527/25.10.2006 iar primul act de executare pornit împotriva garanților debitorului cedat a fost procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 4556/1/28.11.2006 și nu adresa de comunicare a titlului executoriu nr. 2940/29.06.2001, astfel că perioada scursă de la această comunicare și până la înființarea sechestrului la 28.11.2006 nu prezintă relevanță sub aspectul perimării.
În ce privește susținerea prescripției dreptului de a cere executarea silită, Curtea apreciază că și aceasta este neîntemeiată, pentru următorul considerent:
Dreptul de a cere executarea silită a început să curgă de la data preluării creanței prin contractul de cesiune de creanță nr. -/7.07.1999, potrivit articolului 13(5) din OUG nr.51/1998 rep. (fila 101 și filele 105-106, fila 112 dosar nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială).
prescripției dreptului de a cere executarea silită începută la 7.07.1999 a fost întrerupt printr-un act începător de executare silită (articolul 4052(1) Cod procedură civilă), respectiv poprirea conturilor debitoarei SC COM SRL (filele 25-26), caz în care, potrivit articolului 4052(2) Cod procedură civilă începe să curgă un nou termen de prescripție de 7 ani.
În consecință, instanța apreciază că nu a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită în cauza de față, de vreme ce cursul prescripției de 7 ani început la 7.07.1999 s-a întrerupt prin actul începător de executare silită de la 2.03.2006.
Îndeplinirea unui act începător de executare nu are nici un efect cu privire la prescripția acestui drept dacă, ulterior, executarea pornită în baza actului începător a fost perimată, numai că, (așa cum s-a reținut în precedent) în ce privește executarea silită pornită în temeiul OUG nr. 51/1998 rep. nu se aplică articolul 389 Cod procedură civilă.
În plus, în cauza de față au continuat actele de executare silită (filele 27-28), caz în care nu se poate reține perimarea executării cu consecința prescrierii dreptului de a cere executarea silită și nici constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
În fine, susținerile contestatoarei cu privire la aspectele ce vizează titlul pus în executare, cu argumentul că nu a achiesat personal la addendum-ul la convenția de credit, addendum care a fost garantat și cu bunurile imobile care făcuseră obiectul contractelor de ipotecă, nu vor fi primite.
S-a constatat cu putere de lucru judecat cănu se poate reține că s-a stins obligația garantată,neputându-se ignora convenția nr. 10688/1995 și addendum-ulcât timp nu sunt desființate(filele 186-193).
În acest context, executarea silită prin aplicarea sechestrului conform procesului verbal nr. 4556/1/28.11.2006 s-a sprijinit pe obligații de plată bazate pe acte juridice nedesființate.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază contestația la executare neîntemeiată și urmează să o respingă ca atare, întrucât nu s-au găsit motive de anulare a executării.
Susținerea intimatei SC SRL privind rămânerea fără obiect a contestației la executare, este neîntemeiată având în vedere motivele contestației în raport de care nu se poate aprecia că aceasta a rămas fără obiect prin înfăptuirea executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de, domiciliată în B- sector 2, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul ales în B, la Cabinet de Avocat în B, nr.21,.5, 50, sector 3, ca neîntemeiată
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
1.03.2010
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur
