Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1262/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1262R
Ședința publică de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3126/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a înaintat la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada privind timbrarea în original și a indicat prin adresă sediul pentru citare în cauză, în B, - Business,-,.4, sector 6 la & Asociații, iar intimata a depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține că s-a modificat pragul minim pentru a se putea solicita deschiderea procedurii și nu s-a dovedit nici un prejudiciu. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 22.04.2009 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, creditoarea - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei - România SRL, invocând față de aceasta o creanță în sumă de 25.368,27 lei.
Debitoarea - România SRL a formulat contestație solicitând respingerea cererii introductive, ca neîntemeiată, deoarece nu se află în stare de insolvență.
Prin sentința comercială nr.3126 pronunțată la 02.06.2009 în dosarul nr.16859/- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis contestația debitoarei și a respins cererea introductivă formulată de creditoare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că deși - SRL are o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 26.382,95 lei, față de debitoare, aceasta din urmă nu se află în stare de insolvență. Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006 procedura insolvenței se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, stare caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Or, debitoarea în cauză face în continuare plăți către furnizori și către bugetul de stat iar suma din conturile societății poate acoperi datoriile exigibile. Prin urmare, prin probele administrate debitoarea a înlăturat prezumția de insolvență prevăzută de art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, în raport cu creanța pretinsă de creditor.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditoarea - România SRL a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive formulată de creditoare, respingându-se contestația debitoarei.
În motivarea recursului s-a arătat, în raport cu prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că deși în practicaua hotărârii atacate s-a menționat că la dosarul cauzei nu se află dovada plății taxei de timbru aferentă contestației debitorului, tribunalul a rămas în pronunțare nu cu privire la excepția netimbrării contestației ci pe fondul acesteia și al cererii introductive. Mai mult decât atât, după rămânerea în pronunțare după cum s-a menționat în hotărârea atacată, s-a prezentat apărătorul debitoarei care a depus dovada taxei de timbru și înscrisuri în dovedirea contestației formulate. Or, dispozițiile Codului d e procedură civilă nu permit depunerea de înscrisuri fără ca acestea să fie comunicate părții adverse, iar creditoarea nu are cunoștință despre înscrisurile respective.
S-au încălcat astfel principiul opozabilității și contradictorialității în proces, cu consecința încălcării dreptului creditorului la apărare.
Tribunalul a reținut că - SRL are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 26.382,95 lei față de debitoare, care însă nu se află în stare de insolvență, ceea ce rezultă din înscrisurile depuse după rămânerea în pronunțare. Creanța este însă exigibilă de mai mult de doi ani iar nu doar de 30 de zile și este recunoscută de către debitoare. Prin urmare considerentele reținute de prima instanță sunt eronate iar neachitarea debitului în condițiile în care debitoarea dețin e fonduri suficiente pentru acoperirea creanței este o dovadă de rea-credință din partea debitoarei.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei-creditoare, în practicaua hotărârii atacate nu s-a menționat nicidecum, în contextul referatului grefierului de ședință, că la dosarul cauzei nu s-ar afla dovada plății taxei de timbru aferentă contestației formulată de debitor.
Este adevărat că în practicaua hotărârii s-a menționat că după ce tribunalul a rămas în pronunțare în cauză s-a prezentat apărătorul debitorului care a depus dovada achitării taxei de timbru, dar, aceasta în condițiile în care debitorul făcuse deja dovada plății taxei de timbru la o dată anterioară, potrivit înscrisului aflat la fila 59 din dosarul primei instanțe, depus la dosar încă de la 29.05.2009, astfel că a doua timbrare nu mai prezintă relevanță.
În mod similar, apărătorul debitoarei a depus la dosar, după rămânerea în pronunțare, înscrisuri constând în extrase de cont în completarea, sub aspect cronologic, al extraselor de cont deja depuse la dosar de către debitoare încă de la data de 29.05.2009 și prin care se făcuse dovada că debitoarea are disponibilități bănești în cont în sumă mai mare decât cuantumul creanței pretinse împotriva sa. În aceste condiții, la care se adaugă faptul că creditorul a solicitat judecarea în lipsă a cererii introductive iar în procedura insolvenței comunicarea actelor se realizează în limita dispozițiilor legii speciale în materia insolvenței, tribunalul a reținut în mod corect fără să fi încălcat dreptul la apărare al creditoarei, că deși creanța pretinsă de către creditor îndeplinește condițiile legale, debitorul a făcut dovada contrară prezumției relative prevăzută de art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 în sensul că dispune de disponibilități bănești în sumă mai mare decât creanța invocată împotriva sa. Aceasta înseamnă că o altă condiție legală pentru deschiderea procedurii, privind insuficiența disponibilităților bănești, nu este îndeplinită, debitorul neaflându-se deci, în stare de insolvență.
Nici reaua-credință a debitorului, astfel cum este susținută de creditorul-recurent nu poate fi reținută, deoarece legea privind procedura insolvenței, în forma aplicabilă în prezent, nu mai reglementează refuzul de plată, în raport cu care, anterior, se putea reține buna sau reaua credință.
Oricum, recursul în cauză nu poate fi apreciat decât nefondat și în raport cu faptul că, dacă la data pronunțării hotărârii atacate Legea nr.85/2006 prevedea, potrivit dispozițiilor art.3 pct.12, o valoare prag a creanței în sumă de 10.000 lei, sub care cererea introductivă a creditorului era inadmisibilă, în urma modificării dispozițiilor menționate prin intrarea în vigoare ulterior a Legii nr.277 privind aprobarea OUG nr.173/2008, în sensul că valoarea prag este de 30.000 lei, admiterea recursului în sensul admiterii cererii introductive, cu deschiderea procedurii de către instanța de recurs nu mai este posibilă, în raport cu dovedirea de către creditor a unei creanțe sub cuantumul legal, dat fiind intrarea în vigoare imediată a dispozițiilor procedurale din legea nouă.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - SRL cu sediul procesual ales la - & Asociații SRL în B, - Business,-,.4, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.3126/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - ROMANIA SRL cu sediul B, Calea, nr.256,.13, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
