Spete contestatie la executare comercial. Sentința 132/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1599/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 132
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
***********
Pe rol soluționarea cauzei comerciale de față, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorii debitori și împotriva actelor de executare constând în adresele de comunicare a titlurilor executorii nr.4754/03.03.2009 și nr.4754/03.03.2009 și a Procesului-verbal de sechestru nr.4754/1 din 17.06.2009, în contradictoriu cu intimata creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile în contestație au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 27.10.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate contestatorilor să depună concluzii sau note scrise în raport de actele depuse în ședință publică, la solicitarea avocatului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03.11.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei comerciale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2009, contestatorii și în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI au solicitat constatarea faptului că dreptul de a cere executarea silită este prescris, anularea actelor de executare constând în adresele de comunicare a titlurilor executorii nr.4754/3.03.2009 și a procesului verbal de sechestru nr.4754/1 din data de 17.06.2009, anularea executării silite începută de, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat în esență că, la data de 01.03.1995, contestatorii au încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.8473/01.03.1995 prin care s-a instituit, în favoarea SA, ipoteca asupra apartamentului situat în C,-, -. 14, Județul C pentru garantarea creditului contractat de SC J & T SRL, în temeiul contractului de credit nr.1016/23.02.1995 încheiat cu SA.
Contractul a fost preluat prin cesiune de către intimată, iar aceasta, prin adresele din 3.03.2009 a comunicat contestatorilor titlurile executorii. Urmare a faptului că nu s-a efectuat plata sumelor indicate în somațiile și adresele de comunicare a titlurilor executorii, a început urmărirea silită, încheind la 17.06.2009 un proces verbal de sechestru privind indisponibilizarea apartamentului aflat în proprietatea contestatorilor.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, contestatorii au învederat că termenul s-a împlinit în anul 2002, ca urmare a scurgerii perioadei de 7 ani de la data la care au fost emise titlurile executorii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că datoria invocată de nu este certă, aceasta fiind lichidată prin plată de către debitorul principal. Astfel, la data de 23.05.1996 societatea a achitat suma de 342.722,97 USD, așa cum rezultă din extrasul de cont atașat acțiunii.
Lipsa caracterului cert al creanței rezultă și din faptul că împotriva SC J & T SRL a fost deschisă procedura insolvenței, iar la masa credală s-a înscris și intimata în calitate de creditor al creanțelor preluate de la SC SA. Conform articolul 41 alin. 2 din Legea nr.85/2006 creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv la valoarea garanțiilor evaluate conform articolul 39 alin. 1 lit. Conform articolul 121 din Legea nr. 85/2006 fondurile obținute din vânzarea bunurilor debitorului vor acoperi creanțele creditorilor garantați cuprinzând tot capitalul, dobânzile majorările și penalitățile. Rezultă față de aceste dispoziții că avea dreptul să-și valorifice pretențiile în procedura insolvenței.
S-a mai învederat că titlul executoriu nu a fost comunicat către, ci numai către contestatoarea, astfel că actele de executare silită sunt viciate întrucât executorul va începe executarea numai după comunicarea titlului executoriu prevăzut de articolul 39 alin. 1 din OUG nr. 51/1998, cu mențiunea că neachitarea creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze a executarea silită fără nici o altă somație.
Față de aceste aspecte, contestatorii au considerat că necomunicarea titlului executoriu atrage anularea actelor subsecvente.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr. 51/1998 republicată.
În dovedirea contestației au fost depuse înscrisuri și dovada achitării taxei de timbru.
Prin întâmpinare intimatul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat respingerea contestației arătând că, la data preluării creanței, SC J & T SRL se aflat în procedura de reorganizare judiciară și faliment prevăzută de Legea nr. 64/1995, procedură care a fost închisă prin sentința civilă nr.253/4.02.2008 de Tribunalul Constanța.
Potrivit articolul 35 și 36 din Legea nr. 64/1995, ulterior Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii s-au suspendat de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Rezultă că, în perioada în care societatea debitoare s-a aflat în procedura falimentului, termenul de prescripție a fost suspendat.
Totodată, potrivit dispozițiilor articolul 137 din Legea nr. 85/2006, descărcarea de obligații a debitorului nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau a codebitorului principal, iar contestatorii sunt garanți ai obligației de plată.
Soluția adoptată chiar de lege se justifică prin aceea că, fiind vorba de un raport juridic unic, el nu poate fi suspus simultan la două reglementări diferite, iar articolul 945 din Codul comercial prevede că acțiunile derivând din acte care sunt comerciale chiar numai pentru una dintre părți se prescriu pentru toate părțile contractante în conformitate cu dispozițiile legii comerciale.
Din moment ce pentru datoria principală prescripția s-a întrerupt este evident că și pentru garanție prescripția a fost întreruptă.
S-au invocat și dispozițiilor articolelor 1872 și 1873 Cod civil.
Pe fond s-a arătat că extrasul decont anexat la contestație reprezintă de fapt înregistrarea în contul de credit restant sumei de 342.722,97 USD datorată băncii în contul ratei scadente la 23.05.1996 și nu plata acesteia către bancă.
Încheierea cu banca a unui addendum la contractul de credit prin care, la cererea SC J & T SRL s-a reglementat achitarea restanței la plată înregistrată la data de 3.12.1996 reprezintă o dovadă incontestabilă a faptului că acest credit nu a fost stins prin plată și orice plată efectuată anterior reprezenta doar o plată parțială efectuată de societatea în cauză în temeiul angajamentelor asumate față de bancă. Această concluzie este susținută și de documentele de urmărire a creditului întocmite de SA.
În ceea ce privește afirmația contestatorilor în sensul că nu a primit titlul executoriu, această susținere este față de confirmarea de primire care a însoțit plicul prin intermediul căruia a fost transmis titlul executoriu.
Intimata a depus la dosarul cauze înscrisuri.
Prin completările la contestație, contestatorii au arătat că prin addendumul nr. 2 la convenția de credit, urmare a suplimentării creditului cu 300.000 USD, s-a instituit în favoarea SA garanție suplimentară, iar conform articolul 482 Cod comercial în caz de neplată a datoriei creditorul poate proceda la vânzarea obiectelor aflate în gaj. În addendumul nr. 2 la convenția de credit a fost stipulată în mod expres solidaritatea debitorilor, SA dobândind calitatea de codebitor solidar și indivizibil.
Rezultă că pentru acoperirea datoriei creditoarea se putea îndrepta împotriva oricăruia dintre debitorii solidari dar nu și împotriva contestatorilor întrucât aceștia nu au deținut și calitatea de codebitori personali și indivizibili în contractele de credit nr.1016/23.02.1995 și 42189/18.11.1996.
Astfel, conform articolul 1041 Cod civil, obligația solidară nu se prezumă, iar prin addendumul nr. la convenția de credit s-a instituit o garanție suplimentară și s-a creat solidaritatea cu SA, această solidaritate a debitorilor fiind menționată expres în act. Prin addendumul nr. 3 la convenția de credit, deși se menționează că are calitatea de codebitor, această prevedere nu este expresă în cuprinsul înscrisului menționat, făcându-se doar precizarea instituirii ipotecii asupra apartamentului proprietatea contestatorului. Fiind o garanței reală ipoteca nu presupune și dobândirea calității de codebitor.
Contestatoarea a arătat că a încheiat contractul de garanție imobiliară numai pentru garantarea creditului nr. 1016/1995, garanția instituită fiind una reală care nu presupune și solidaritatea debitorului principal. În cauză nu se pune problema unei garanții personale astfel încât să devină incidente dispozițiilor articolului 42 alin. 3 Cod comercial.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate în contestația la executare, Curtea reține următoarele aspecte:
Conform convenției de credit nr. 1016/23.02.1995, Banca Română de Comerț a acordat SC CO SRL un credit în valoare de 100.000 USD care urma a fi rambursat în două rate egale la datele de 23.08.1995 și 23.02.1996. Restituirea creditului a fost garantată printr-o ipotecă de I, constituită de garantul în calitate de codebitor solidar și indivizibil asupra apartamentului situat în C,-. a renunțat la beneficiul de diviziune și de discuțiune.
Potrivit contractului de garanție imobiliară autentificat de notariatul de Stat la data de 1.03.1995 creditul a fost garantat prin ipotecă și de garantul, aceasta renunțând la beneficiul de discuțiune și de diviziune.
Prin addendum - ul nr. 1/3.03.1995 la convenția de credit a fost suplimentat creditul cu suma de 200.000 USD, iar prin addendm-ul nr. 2 din 29.06.1995 s-a suplimentat creditul anterior cu suma de 450.000 USD, fiind suplimentată și garantarea creditului prin instituirea unei noi garanții imobiliare prin angajamentul SA.
La data de 23.12.1996 părțile au convenit reeșalonarea creditului, păstrându-se garanțiile anterioare, convenția fiind semnată de contestatorul atât în calitate de director general al societății debitoare, cât și de codebitor.
Între aceleași părți s-a încheiat și o convenție angajament, angajamentul fiind semnat și de fidejusorul.
În raport de modul în care s-au derulat raporturile între banca finanțatoare și debitor, curtea constată următoarele:
- este codebitor solidar și indivizibil pentru soldul obligației de plată izvorâte din convenția de credit și addendumurile ulterioare și fidejusor pentru obligația de plată aferentă convenției angajament;
- este garant ipotecar solidar și indivizibil pentru soldul obligației de plată izvorâte din convenția de credit nr. 1016 din 23.02.1995.
Susținerile contestatorilor în sensul achitării integrale a creditului la data de 23.05.1996 sunt contrazise de adresa debitoarei aflată la fila 76 dosar, prin care, la data de 28.05.1996, a solicitat eșalonarea plății ratei scadente la 23.05.1996, de 350.000 USD pentru o perioadă de 6 luni.
În ceea ce privește lipsa caracterului cert al creanței invocată de contestatori, din înscrisurile depuse la dosar de către intimată rezultă modul în care a fost defalcată suma între cei doi debitori și temeiul obligației de plată pentru fiecare dintre aceștia, astfel că nici aceste susțineri ale contestatorilor nu pot fi primite.
De asemenea, în cauză, intimata AVAS a făcut dovada comunicării titlurilor executorii către fiecare dintre contestatori (filele 46 și 49 dosar)
Referitor la problema prescripției dreptului de a cere executarea silită, curtea constată că, la data preluării creanței de către AVAS, societatea debitoare se afla în procedura reorganizării judiciare, procedură care a fost închisă abia la data de 4.02.2008 de către Tribunalul Constanța, împrejurare necontestată de către contestatori.
Conform art. 35 și 36 din Legea nr. 64/1995, preluate apoi de Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Intimata a invocat faptul că, întrucât contestatorul este codebitor solidar și indivizibil al obligației, rezultă că o întrerupere a cursului prescripției contra unui debitor are ca efect întreruperea prescripției și față de ceilalți codebitori potrivit dispozițiilor art. 1872 Cod civil. De asemenea, potrivit art. 1873 din același act normativ, întreruperea civilă a prescripției făcută în contra debitorului principal are efecte și in ceea ce privește cauțiunea, astfel că întreruperea cursului prescripției a produs efecte și în ceea ce o privește pe contestatoarea.
În cauză, deși părțile au formulat apărări care se referă la întreruperea cursului prescripției, curte apreciază că instituția întreruperii cursului prescripției nu este incidentă, față de dispozițiile speciale ale Legilor 64/1995 și 85/2006.
Astfel, art. 35 și 36 din Legea nr. 64/1995 se referă la suspendarea cursului prescripției, iar art. 36 din Legea nr. 85/2006 reia aceste dispoziții legale și le întărește prin art. 40 care stipulează că deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 36.
Curtea, din examinarea dispozițiilor legale evocate, observă că suspendarea operează numai cu privire la acțiunile pornite împotriva debitorului sau bunurilor sale, iar dispozițiile Codului civil și ale Decretului nr. 167/1958 referitoare la suspendarea cursului prescripției nu cuprind nici o referire la efectul pe care suspendarea prescripției debitului principal îl produce asupra garanților.
În consecință, față de împrejurarea că intimata a făcut dovada că la data preluării creanței împotriva debitoarei era deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, iar curtea apreciază că suspendarea cursului prescripției operează numai față de debitorul principal, nu și față de garanți, se va reține că la data demarării executării silite se împlinise termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de OUG nr. 51/1998 în cuprinsul art. 13 alin. 5.
Față de toate considerentele expuse mai sus, Curtea va admite contestația la executare, va constata prescris dreptul de a cere executarea silită și va anula executarea silită începută de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorii debitori domiciliat în C,-, Județ C și domiciliat în C,-, Județ C, împotriva executării silite începută de, în contradictoriu cu intimata creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B--11 sector 1.
Constată prescris dreptul de a cere executarea silită.
Anulează executarea silită începută de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
4.11.2009
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase
