Spete contestatie la executare comercial. Sentința 139/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.139
Ședința Publică de la 15.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea contestației la executare silită, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 8.09.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.09.2008.
CURTEA:
Constată că prin cererea primită la data de 19.03.2008 și înregistrată cu nr- la Curtea de Apel Constanța contestatorul a formulat contestație împotriva actelor de executare făcute de către, solicitând să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită a creanțelor cedate prin împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 13 din nr.OUG 51/1998 republicată și anularea actelor de executare constând în adresa nr. 2022/2008 prin care i s-a comunicat titlul executoriu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că la data de 27.01.1998 contestatorul a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 307/27.01.1998 prin care a garantat, în calitate de fidejusor, creditul contractat de către de la prin instituirea ipotecii asupra imobilului (apartament) proprietatea sa situat în M,-, -. A,.1,. 29, jud. Urmare a faptului că între, în calitate de cedent, și, în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. -/21.07.1999, creanța datorată de către a fost declarată neperformantă și preluată de în condițiile nr.OUG 51/1998 modificată. Prin adresa nr. 2022/28.02.2008 i s-au comunicat de către titlurile executorii ale creanței preluate de această instituție de la, titluri reprezentate de convenția angajament nr. 1223/04.03.1998 încheiată de și și contractul de garanție imobiliară nr. 307/27.01.1998 încheiat de contestator cu
Contestatorul a arătat că termenul de prescripție extinctivă de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. 7 din nr.OUG 51/1998 nu este derogator de la prevederile dreptului comun în ceea ce privește începutul curgerii termenului, ceea ce înseamnă că acesta s-a împlinit în anul 2005. Pe fondul cererii, contestatorul a precizat că împotriva s-a deschis în dosarul nr. 2141/com/1999 procedura insolvenței și că la masa credală s-a înscris, în calitate de creditor, și La data de 31.03.2006, s-a organizat, la sediul lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței, licitația publică cu strigare în urma căreia s-a valorificat bunul cu care contestatorul a garantat plata creanței debitorului
Prin sentința civilă nr. 6/Com/12.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțaa fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată cauza în favoarea Curții de Apel București. S-a reținut că, potrivit art. 38 și art. 45 din nr.OUG 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, iar sediul pârâtei se află în raza Curții de Apel București.
Prin întâmpinarea depusă la Curtea de Apel București la data de 04.07.2008, intimata a arătat că, prin adresa nr. 2023/28.02.2008 a comunicat garanților ipotecari și titlurile executorii ale creanței, urmând ca, în cazul neachitării de bună voie a soldului creanței în cuantum de 203.289,94, aceasta să procedeze la executarea silită.
În privința prescripției dreptului de a cere executarea silită, intimata a susținut că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, a arătat că, prin sentința civilă nr. 2757/com731.10.2001, judecătorul sindic a dispus trecerea în procedura de faliment a, iar la data de 07.02.2008, prin sentința civilă nr. 298, Tribunalul Constanțaa dispus închiderea procedurii falimentului societății debitoare menționate. Față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale", intimata a precizat că, pe perioada în care societatea debitoare s-a aflat în procedura falimentului termenul de prescripție a fost suspendat. De la data deschiderii procedurii începe să curgă un nou termen de prescripție de 7 ani. De vreme ce pentru datoria principală prescripția s-a întrerupt potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995, respectiv art. 36 din Legea nr. 85/2006, este evident că, și pentru garanție, ca accesoriu, prescripția a fost întreruptă, invocându-se solidaritatea codebitorilor și dispozițiile art. 1036, 1045, 1872 și 1873.civ.
Analizând contestația la executare prin prisma probei cu înscrisuri administrată în cauză și susținerilor contestatorului, se constată următoarele:
Prin adresa nr. 2023/28.02.2008 a comunicat contestatorului și soției acestuia, titlurile executorii ce constată creanța în valoare de 203.289,94 D: preluată de de la și de la. Titlurile executorii constatatoare ale creanței sunt: convenția angajament nr. 1223/04.03.1998 încheiată între debitor și codebitori cu și contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 308 în data de 27.01.1998 de și înscris la Judecătoria Medgidia sub nr. 664/02.02.1998, încheiat între, și
Potrivit contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 308/27.01.1998 de, și au constituit în favoarea Băncii Române de Comerț - o ipotecă asupra imobilului proprietatea acestora situat în M,-, -. II,. 29, ca accesoriu la creditul acordat și pentru garantarea biletelor la ordin emise în favoarea Băncii conform Convenției angajament nr. 1223/1998 în vederea acoperirii creditului în sumă de 450.000, a dobânzilor și costurilor aferente acestuia, credit acordat.
Prin Convenția angajament nr. 1223/04.03.1998 s-a stipulat că Banca va avaliza cinci bilete la ordin emise de în favoarea firmei Leasing Germania, pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor de plată a cinci rate de credit ce revin clientului conform contractului de leasing nr. 020/17.11.1997 pentru import de mijloace fixe. Banca și-a asumat obligația contractuală de a efectua plata angajamentului către firma Leasing la prima cerere scrisă că firma nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar, în calitate de client, s-a obligat să constituie în conturile sale la disponibilități bănești în valuta dolari americani convenite, cu 7 zile înaintea plăților, cu autorizarea Băncii de a se regresa direct, fără acceptul clientului, asupra contului de disponibilități în valută și asupra altor conturi ale acestuia.
La data de 21.07.1999 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. - între Banca de Comerț și Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, contract prin care s-a cesionat de către cedentul și s-a preluat de către cesionarul creanța față de debitorul cedat în valoare nominală totală de 473.144.213,32 lei (ROL) la data de 20.07.1999.
De asemenea, prin contractul de cesiune de creanță nr. 52300/13.12.1999 Banca Comercială Română a cesionat către creanța la valoarea nominală de 963.678.943,46 lei.
Contractele de cesiune de creanță au mai fost completate cu actele adiționale din datele de 31.03.2000, 28.09.2000, 25.04.2001.
Din înscrisurile depuse mai rezultă că prin sentința civilă nr. 2757/31.10.2001 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială s-a dispus, în temeiul art. 79 din Legea nr. 64/1995, ridicarea dreptului debitorului de a-și conduce activitatea și intrarea acestuia în faliment. Conform sentinței civile nr. 298/COM/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului și radierea acestuia din registrul comerțului.
Intimata a invocat, prin întâmpinare, suspendarea cursului prescripției extinctive a dreptului la executarea silită a garanției imobiliare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995, respectiv a art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la executarea silită invocată de contestator, potrivit art. 9 din nr.OUG 51/1998 devenit ulterior, în urma modificărilor, art. 13 din nr.OUG 51/1998, "termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris".
Creanța rezultată din Convenția angajament nr. 1223/04.03.1998 a fost cesionată către potrivit contractului de cesiune de creanță nr. 52300/1483/13.12.2008 și actului adițional la contractele de cesiune de creanță încheiat la data de 28.09.2000, așa cum reiese din anexa la acestea.
Calculându-se termenul de prescripție de 7 ani de la data cesionării creanțelor, respectiv de la data de 13.12. 1999 și 28.09.2000, reiese că, cel mai târziu, termenul de prescripție a executării silite se împlinește la data de 28.09.2007.
Nu poate fi reținută susținerea intimatei în sensul că aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995, respectiv a art. 36 din Legea 85/2006 are ca efect suspendarea cursului prescripției extinctive a executării silite.
Potrivit acestui text de lege, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Intimata a precizat că suspendarea acțiunilor pentru realizarea creanței principale are efect și în ceea ce privește executarea silită a garanțiilor imobiliare care sunt un accesoriu al creanței principale, invocând și solidaritatea codebitorilor și a fidejusorului cu debitorul.
Art. 44 din nr.OUG 51/1998 republicată cu modificări dispune că "litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care este parte, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului d e procedură civilă".
Reiese că, întrucât legea specială nu dispune cu privire la aspectele referitoare la suspendarea sau întreruperea cursului prescripției extinctive reglementate de dispozițiile art. 13 din nr.OUG 51/1998, prevederile acesteia se completează cu dispozițiile legii generale în materia executării silite care este Codul d e procedură civilă.
Astfel, art. 4051.pr.civ. dispune la alin. 1: "cursul prescripției se suspendă: - în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune", iar art. 4052.pr.civ. prevede: "cursul prescripției se întrerupe: - pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent".
Cu privire la susținerile intimatei, se reține, în primul rând, că principiul "accesoriul urmează soarta juridică a principalului" se aplică în ceea ce privește accesoriile creanței principale, cum ar fi dobânzi, penalități și care sunt supuse aceluiași regim juridic ca și principala creanță.
Contractul de ipotecă fiind accesoriu contractului de credit, în cauză convenției angajament nr. 1223/1998, urmează soarta juridică a acestuia în sensul că încetarea efectelor convenției principale are drept consecință încetarea și a efectelor garanției.
Însă prevederile art. 35 din Legea nr. 64/1995, respectiv a art. 36 din Legea 85/2006 se referă numai la acțiunile pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Fiind inclus în cadrul unei legi speciale, cum este legea insolvenței, el este de strictă interpretare. Nu poate fi interpretat prin analogie în sensul că se referă și la acțiunile pentru realizarea creanțelor asupra bunurilor altor persoane decât debitorul din cadrul procedurii falimentului, adică împotriva unor terți, cum sunt garanții ipotecari.
Ca urmare, nu se poate reține că suspendarea de drept dispusă de acest articol de referă și la executarea creanței prin valorificarea bunului ipotecat și care aparține unui terț.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1036.civ. care prevede că "actul care întrerupe prescripția în privința unuia din creditorii solidari profită la toți creditorii", și nici ale art. 1045.civ. care dispune că "acțiunea intentată contra unui din debitori întrerupe prescripția în contra tuturor debitorilor".
Art. 1872.civ. prevede că "întreruperea civilă a prescripției, făcută contra unuia dintre debitorii solidari, are efect în contra tuturor celorlalți codebitori ai săi", iar art. 1873.civ. dispune că "întreruperea civilă a prescripției, făcută în contra debitorului principal, are efecte și în contra cauțiunii".
Contractul de ipotecă din cauză garantează executarea unui contract comercial, respectiv a convenției angajament nr. 1223/1998. El reprezintă o faptă de comerț unilaterală sau mixtă, în sensul că este faptă de comerț numai pentru, iar pentru proprietarul bunului ipotecat este act juridic civil.
Art. 56.com. dispune că, "dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Reiese că în ceea ce privește contractul de ipotecă sunt aplicabile dispozițiile legii comerciale, adică și cele prevăzute de art. 42.com.
Conform art. 42 alin. 1.com. "în obligațiile comerciale codebitorii sunt ținuți solidar, afară de stipulație contrarie", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "aceeași prezumție există și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligație comercială".
Aceste texte de lege instituie în materie comercială prezumția de solidaritate atât în ceea ce îi privește pe codebitori cât și pe fidejusor și debitorul principal.
Deoarece ipoteca este o garanție reală care poartă asupra unui bun imobil, garantul ipotecar nu are calitatea de fidejusor al debitorului principal. Ca urmare, nu se aplică prevederile art. 42 alin. 2.com. și cele ale art. 1873.civ. referitoare la efectele întreruperii prescripției executării contra debitorului în ceea ce privește prescripția executării contra fidejusorului.
Totodată, alin. 3 al art. 42 dispune că prezumția de solidaritate prevăzută de alin. 1 al articolului "nu se aplică la necomercianți pentru operațiuni care, încât îi privește, nu sunt fapte de comerț".
Întrucât contestatorul nu este comerciant, iar prin încheierea contractului de garanție imobiliară nu a făcut o faptă de comerț, pentru el actul juridic având caracter civil, se deduce că nu i se aplică prezumția de solidaritate prevăzută de dispozițiile art. 42 alin. 1.com.
Neexistând solidaritate între garantul ipotecar și debitoarea, cu privire la achitarea debitului datorat de debitoare, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1036, art. 1045 și art. 1872.civ. care privesc efectele întreruperii prescripției executării contra debitorului principal asupra prescripției executării contra codebitorilor.
Față de aceste considerente, se apreciază că, deoarece termenul de prescripție a executării silite prin valorificarea bunului ipotecat aparținând contestatorului, s-a împlinit la data de 28.09.2007, iar adresa de comunicare a titlurilor executorii nr. 2023/28.02.2008 s-a trimis contestatorului la data de 07.03.2008, precum și întrucât nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui caz de suspendare sau întrerupere a prescripției dreptului la executare silită prin valorificarea bunului obiect al garanției imobiliare, este prescris dreptul la executarea silită împotriva contestatorului.
Referitor la susținerea contestatorului din cadrul contestației în sensul că în cadrul procedurii insolvenței s-ar fi valorificat bunul care formează obiectul garanției imobiliare, se reține că la dosar nu s-au administrat nici un fel de probe din care se reiasă temeinicia acestei susțineri și care ar lăsa fără obiect prezenta contestație. Mai mult, nu s-ar mai fi justificat nici pornirea de către a executării silite în temeiul dispozițiilor nr.OUG 51/1998 asupra bunului obiect al garanției imobiliare.
Având în vedere cele arătate, în baza art. 44 și următoarele din nr.OUG 51/1998, va fi admisă contestația la executare și vor fi anulate formele de executare silită pornită în baza titlurilor executorii constând în convenție angajament nr. 1223/04.03.1998 și contract de garanție imobiliară autentificat sub nr. 308/27.01.1998.
În temeiul art. 274.pr.civ. va fi obligată intimata să plătească suma de 1695,3 lei către contestator cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C D E:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Constată prescris dreptul la executarea silită împotriva contestatorului.
Anulează formele de executare silită pornită în baza titlurilor executorii constând în convenție angajament nr. 1223/04.03.1998 și contract de garanție imobiliară autentificat sub nr. 308/27.01.1998.
Obligă pe intimată să plătească suma de 1695,3 lei către contestator cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.09.2008.
PREȘEDINTE,
- GREFIER,
REd. / 4 ex. / 15.10.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa
