Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1411/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1411
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC SRL, împotriva deciziei comerciale nr.1013R din 25.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC ELECTRIC GRUP SRL prin administrator judiciar SC LICHIDATOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, contestatoarea, reprezentată de avocați, prin și și, cu împuterniciri avocațiale la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul intimatei arată că nu mai susține toate apărările formulate prin întâmpinare întrucât apelanta și-a achitat întreaga creanță către intimată, pe cale amiabilă.
Apărătorul contestatoarei face precizarea că nu mai insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării silite a deciziei contestate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestație.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță. Susține că la dosarul de fond au fost depuse extrase de cont care conțin dovada disponibilului bănesc în conturile debitoarei, într-un cuantum superior creanței dar care, din eroare nu au fost reținute de către instanța de control judiciar. În speță, consideră că situația corespunde ipotezei prevăzută de art.318 alin.1 pr.civ. soluția pronunțată de instanța de control judiciar fiind în mod clar rezultatul unei greșeli materiale cu caracter determinat. Dovada de netăgăduit a faptului că societatea nu se află în stare de insolvență o constituie plata nu numai a sumei constatate de către instanța de recurs ca fiind certă, lichidă și exigibilă, ci a întregului debit care deși nedatorat a fost pretins prin acțiunea creditorului.
Apărătorul intimatei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță. Arată că nu mai susține excepțiile și apărările invocate prin întâmpinare și consideră că cererea întrunește condițiile de admisibilitate. În urma plății integrale a creanței arată că nu mai insistă în declanșarea procedurii insolvenței și nu se consideră în nici un fel prejudiciată printr-o eventuală admitere a contestației în anulare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introductivă formulată în data de 24.03.2008 la Tribunalul Giurgiu, creditorul SC Electric Grup SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei SC SRL, invocând față de aceasta o creanță în cuantum de 6.969.927,04 lei, din care: 3.374.148,13 lei, rest de plată la factura nr.361/20.09.2007, 1.920.200,56 lei, rest de plată la factura nr.368/17.10.2007 și 1.675.578,35 lei penalități pentru plata cu întârziere a facturilor nr.342/14.08.2007, nr.361/20.09.2007 și nr.368/17.10.2007.
Prin cererea înregistrată în cauză la 09.04.2008 debitoarea a formulat contestație, completată ulterior, solicitând respingerea cererii introductive a creditorului.
Prin sentința comercială nr.417 pronunțată la 04.11.2008 în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu, prin judecătorul sindic, a admis contestația debitoarei și a respins cererea introductivă a creditorului, cu cheltuieli de judecată în suma de 43.395,73 lei.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul SC Electric Grup SRL a formulat recurs solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației, admiterii cererii și deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Prin decizia comercială nr.1013R pronunțată la 25.06.2009 în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a admis recursul și a modificat în tot sentința atacată în sensul respingerii contestației debitoarei ca neîntemeiată, admiterii cererii creditoarei, deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei și trimiterii dosarului primei instanțe în vederea luării primelor măsuri.
Pentru a pronunța această decizie comercială Curtea a reținut, în esență, că sub aspectul existenței stării de insolvență în care se afla debitoarea, creditorul a dovedit prin înscrisurile administrate cerința legală referitoare la invocarea unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de cel puțin 10.000 lei. în acest sens este adresa nr.9432/10.12.2007 înaintată creditoarei, din care rezultă că debitorul acceptă la plată suma de 1.246.169,29 lei din valoarea facturii nr.342/2007 și suma de 6.293.765,87 lei din valoarea facturii nr.361/2007. Or, în raport fie și numai cu această din urmă sumă acceptată la plată, din care însă creditorul a pretins prin cererea introductivă, cu titlu de creanță, doar suma de 3.374.148,13 lei, debitorul nu a fost în măsură să facă dovada fie a inexistenței creanței, fie a plății acesteia.
. este și cealaltă cerință legală referitoare la insuficiența disponibilităților bănești în patrimoniul debitorului. Sub acest aspect, extrasele de cont și celelalte înscrisuri depuse de debitoare nu dovedesc deținerea de către debitoare a unor sume de bani suficiente pentru plata creanței, îndeosebi în perioada de timp aferentă formulării cererii creditoarei și pronunțării hotărârii recurate.
Plățile efectuate de debitor către terțe persoane nu sunt în măsură să înlăture îndeplinirea cerinței insuficienței disponibilităților bănești, ca și aprecierea bonității debitoarei din partea unor terțe persoane. De asemenea, intervenirea stării de insolvență în timpul executării contractului părților nu are relevanță referitor la deschiderea procedurii, în raport cu art.49, 86 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei decizii comerciale debitorul SC SRL a formulat contestație în anulare, timbrând și în termen legal, solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului în sensul respingerii acestuia, cu menținerea sentinței recurate, precum și suspendarea executării hotărârii respective până la soluționarea contestației în anulare.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat în esență, în raport cu dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, în primul rând că instanța de recurs a omis din eroare să cerceteze extrasele de cont (eliberate de Bank SA), depuse la dosar la filele 48 și următoarele și 52 și următoarele, din care, în realitate, rezultă suficiența fondurilor bănești deținute de contestatoare. Astfel, instanța de recurs a reținut îndeplinită cerința certitudinii creanței numai cu privire la suma de 3.374.149,13 lei. Extrasul de cont din 03.04.2009 dovedește un rulaj de credit în acea zi de 10.026.000 lei. În mod similar extrasul de cont din 08.02.2009, care menționează un rulaj de credit de 6.240.000 lei iar la sfârșitul zilei soldul final era de 3.532.574,27 lei.
Instanța de recurs a analizat doar extrasele de cont și celelalte măsuri depuse în fața primei instanțe, nu și cele depuse în recurs, neobservându-le și pe acelea de la filele 48-54, 51-54 din dosarul de recurs. Oricum, pe lângă acestea, mai puteau fi analizate și alte disponibilități existente în conturile debitoarei la alte instituții financiare.
Eroarea materială săvârșită de către instanța de recurs nu constituie o eroare de judecată, dar a avut un caracter determinant la pronunțarea soluției contestate.
Instanța de recurs nu a luat în considerare nici alte înscrisuri din care rezultă bonitatea debitoarei. Astfel, înscrisul depus la filele 218-219 din dosarul de recurs face dovada primirii de către debitoare a unui credit de aproximativ 150.000.000 EURO, care ar fi asigurat în mod cert acoperirea creanței pretinse.
Din moment ce debitorul deține disponibilități bănești în cuantum mai mare decât creanța invocată împotriva sa, chiar dacă cerința legală referitoare la creanță este îndeplinită, nu este îndeplinită și condiția insuficienței disponibilităților bănești și, în consecință, nu se poate reține că debitorul s-ar afla în stare de insolvență, ceea ce impune respingerea cererii de deschidere a procedurii.
Intimata-creditoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă sau, în subsidiar, ca nefondată.
Prin notele scrise depuse la dosar în data de 29.10.2009 intimata-creditoare a solicitat însă, admiterea contestației în anulare, în urma plății integrale a creanței în cuantum de 6.969.927,04 lei ce face obiectul cererii introductive, cu mențiunea că nu mai susține excepțiile și apărările invocate prin întâmpinarea formulată în cauză.
De asemenea, la termenul de judecată de la 29.10.2009 contestatoarea a precizat că nu mai insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării silite a deciziei contestate.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea consideră nefondată contestația în anulare, având în vedere următoarele motive:
În raport cu dispozițiile Legii nr.85/2006, procedura insolvenței se deschide împotriva debitorului dacă acesta se află în stare de insolvență sau insolvența este iminentă.
În conformitate cu dispozițiile art.3 pct.1 și 12 din legea specială, existența insolvenței se reține în cazul îndeplinirii cerinței legale referitoare la invocarea împotriva debitorului a unei creanțe certe, lichide și exigibile și a cerinței insuficienței disponibilităților bănești ale debitorului pentru acoperirea creanțelor. Prin decizia comercială contestată în cauză instanța de recurs a apreciat că sunt îndeplinite ambele cerințe legale menționate, astfel că debitorul se află în stare de insolvență, justificându-se, prin urmare, deschiderea procedurii insolvenței. Considerentele în acest sens au fost reținute avându-se în vedere (toate) înscrisurile administrate ca probatorii în dosar, astfel cum rezultă expres din cuprinsul hotărârii atacate. Contestația în anulare în cauză a fost formulată în temeiul art.318 alin.1 Cod procedură civilă, pe motivul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale a instanței de recurs. În acest sens contestatoarea a invocat faptul că instanța de recurs a omis din eroare să cerceteze anume înscrisuri în primul rând extrasele de cont depuse la filele 48 și următoarele, 52 și următoarele din dosar. O astfel de susținere este, în primul rând, în condițiile în care nu este determinată pe baza unor probe și este contrazisă de mențiunile exprese din considerentele deciziei contestate referitoare la analiza tuturor înscrisurilor la dosar, îndeosebi a situațiilor de lucrări și facturilor acceptate și primite de debitor, a adresei nr.9432/10.12.2007, respectiv, extrasul de cont și celelalte înscrisuri la dosar și de neadministrare a probei contrare de către recurentul-debitor.
În al doilea rând, greșeala materială în înțelesul art.318 alin.1 Cod procedură civilă nu înseamnă și o greșită apreciere a probelor, care echivalează cu o greșeală de judecată, de fond ci doar o greșeală gravă de fapt, evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului. În speță, din moment ce instanța de recurs a făcut aprecieri, fie și de ordin general, cu privire la toate înscrisurile depuse la dosar, nu se poate reține o greșeală materială ci, eventual, o greșeală de judecată.
Oricum, nu sunt fondate nici susținerile contestatoarei în sensul că din anume înscrisuri rezultă că debitorul deținea suficiente disponibilități bănești pentru acoperirea creanței invocate împotriva sa sau referitoare la cuantumul cert al creanței. Astfel, în considerentele deciziei contestate, față de formularea acestora, suma de 3.374.148,13 lei nu este reținută decât exemplificativ cu titlu de creanță certă, cu același titlu fiind menționată de către instanța de recurs în mod expres cel puțin și suma de 1.246.169,29 lei, contrar înțelesului pe care contestatoarea îl dă considerentelor respective. Contestatoarea a pretins în mod greșit că din extrasele de cont emise de Bank SA pentru zilele de 03.04.2009 și respectiv, 08.04.2009 rezultă că debitorul deținea disponibilități bănești mai mari decât creanța. Or, contestatorul s-a raportat în mod greșit doar la suma de 3.374.148,13 lei deși instanța de recurs a avut în vedere în mod expres, cu titlu de creanță certă nu numai această sumă, ci și suma de 1.246.169,29 lei. De asemenea, sub aspectul valorii probatorii a extraselor de cont, trebuie reținut că în raport cu conținutul acestora pot fi considerate disponibilități bănești, în sens propriu, doar sumele menționate în soldul final al creditului, la sfârșitul zilei respective iar nu și rulajul bănesc evidențiat prin operațiunile din cursul zilei sau sumele înregistrate la credit în cursul zilei, pentru că ceea ce nu se mai regăsește în soldul creditor final al zilei înseamnă că a fost înstrăinat, sub forma plăților (debit) și, în consecință nu mai constituie nicidecum disponibilități bănești. Or, nici unul dintre extrasele de cont invocate de contestatoare nu evidențiază la soldul creditor final al zilei o sumă mai mare decât aceea minimală reținută de instanța de recurs în mod expres ca având caracter cert.
De asemenea, contestatoarea nu a fost în măsură să indice în concret și alte disponibilități existente în contul debitoarei la alte instituții financiare care ar fi putut fi analizate, probabil, pentru a nu deveni chiar pregnant ca prin motivele invocate urmărește reexaminarea pe fond a soluției contestate, în condițiile în care nici în raport cu dispozițiile art.318 Cod procedură civilă legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
De asemenea, în același context, considerentele reținute de instanța de recurs în ceea ce privește creditul pretins a-i fi fost acordat debitoarei contestatoarei rămân perfect valabile.
Debitoarea nu a fost în măsură să probeze schimbarea situației privind insuficiența disponibilităților bănești nici pentru perioada cuprinsă între pronunțarea hotărârii recurate și soluționarea recursului, iar pretinsa plată a debitului ulterior deciziei instanței de recurs nu a fost dovedită în concret și, oricum, nu este de natură să prezinte relevanță asupra soluționării contestației în anulare.
Față de aceste considerente Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL cu sediul în comuna, județul G, și punct de lucru în B,-, sector 1, împotriva deciziei comerciale nr.1013R din 25.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC ELECTRIC GRUP SRL cu sediul în B, șos. B-T, nr.41, -.B, parter,.3, județul, I, prin administrator judiciar Societatea LICHIDATOR cu sediul în B,-,. corp 90,.1,.58, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 6
Fond: Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială
Președinte: I
Judecător:
Judecător:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
