Constatarea perimării executării silite față de momentul emiterii titlului executoriu și momentul punerii acestuia în executare, anularea formelor de executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1581/2009)
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 162
Ședința publică de la 6 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR Șl DEZVOLTĂRII RURALE - AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, în baza art.137 alin. 1. proc.civilă raportat la art. 401 alin. 1. proc.civilă, văzând și dispozițiile nr. 51/1998 și principiul general de drept civil: specialia generalibus derogant, respinge excepția tardivității contestației la executare ca nefondată, având în vedere că prin legea specială se stabilește un termen special de 6 luni.
Totodată în baza art.137 alin. 1. proc.civilă raportat la art.82 alin. 2 din nr. 51/1998, republicată, admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite începută de, respingând o atare cerere ca inadmisibilă, față de dispozițiile legale menționate care prevăd că executarea silită începută de stat continuă și pe parcursul judecării eventualelor contestații la executare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 20.02.2009, contestatoarea SC SA a formulat contestație la executarea silită începută de pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând constatarea perimării executării silite față de momentul emiterii titlului executoriu și momentul punerii acestuia în executare, anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației la executare formulată, contestatoarea a arătat că prin titlul executoriu nr.61292/17.09.2007 a fost obligată la plata sumei de 632.867,19 RON către intimata-pârâtă. În data de 25.11.2008, pârâta i-a comunicat contestatoarei notificarea nr.34377, iar în data de 30.01.2009, procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr.11/26.01.2009 asupra unor terenuri ce nu sunt proprietatea contestatoarei.
Contestatoarea a arătat că întrucât creditoarea a lăsat să treacă peste 6 luni de la îndeplinirea primului act de executare, fără a fi urmat de un alt act de executare, executarea silită începută de Agenția Domeniilor Statului este perimată, conform art.389 Cod procedură civilă raportat la art.248-254 Cod procedură civilă. Sub acest aspect, contestatoarea a învederat că de la data punerii în executare a titlului executoriu nr.61292 - 17.09.2007 și până la următorul act de executare - respectiv, notificarea nr.34377/25.11.2008, creditoarea a lăsat să treacă o perioadă de 1 an și 3 luni aproximativ, fiind împlinit termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Contestatoarea a arătat că datorită împlinirii termenului de perimare de 6 luni, se impune desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în cauză, atât cele încheiate anterior expirării termenului, cât și cele ulterioare.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a arătat că debitoarea nu mai figurează ca proprietar titular al imobilelor asupra cărora a fost înființat sechestrul asigurator de către intimată, astfel cum reiese din extrasele de carte funciară anexate la dosarul cauzei.
Intimata a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, excepția tardivității contestației conform art.401 alin.1 Cod procedură civilă și excepția inadmisibilității cererii de suspendare provizorie a executării silite conform art.82 din OUG nr.51/1998, republicată.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, întrucât în cauză au fost emise și alte acte de executare, după notificarea nr.61292/17.09.2007 și până la somația nr.34377/25.11.2008, respectiv adresa nr.27162/05.06.2008 și nr.2716/05.06.2008, prin care au fost comunicate notificarea de plată și notificarea prealabilă de reziliere, precum și adresa nr.28625/14.07.2008 prin care i s-a notificat contestatoarei rezilierea contractului.
Totodată, intimata a arătat că toate aceste somații emise de Agenția Domeniilor Statului, nu se încadrează în dispozițiile art.389 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind acte de executare, ci doar acte de începere a executării.
Prin sentința nr.1973/07.04.2009, Judecătoria Buftea - județul Iaa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă la data de 18.05.2009.
Prin încheierea din 24.06.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Secției Comerciale a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială cauza a fost înregistrată la data de 02.07.2009.
La data de 13.10.2009, intimata a depus la dosarul cauzei precizări învederând că, în prezenta cauză, față de dispozițiile Legii nr.190/2004, titlul executoriu este reprezentat de contractul de concesiune, iar nu de actele emise în baza acestuia, respectiv, somația nr.61292/17.09.2007. Totodată, intimata a arătat că împotriva acestei somații de executare s-a mai formulat contestație la executare de către contestatoare, contestație ce a fost respinsă irevocabil. Pe fondul cauzei, intimata a arătat că este nefondată contestația formulată, întrucât anularea actului de executare pentru că s-a înființat pe bunurile altei persoane, se poate cere doar în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, dovedindu-se vătămarea produsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în susținerea contestației la executare și a apărărilor formulate de intimată în întâmpinarea depusă, Curtea reține că este întemeiată contestația la executare formulată, pentru următoarele considerente:
Conform art.389 Cod procedură civilă: "Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. -"; iar conform art.41 din OUG nr.1998, republicată, act normativ aplicabil în speță: " Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate".
Analizând probele administrate în prezenta cauză, Curtea reține că în cauză, comunicarea titlului executoriu, conform art.41 din OUG nr.51/1998, republicată, a avut loc la data de 17.09.2007, cu adresa nr.61292 (filele 94-95 din dosarul Judecătoriei Buftea - I) act ce reprezintă actul începător de executare silită, potrivit dispozițiilor speciale ale textului de lege precitat.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că dispozițiile speciale ale OUG nr.51/1998, republicată, în speță, art.41 alin.1, prevăd că executarea silită în această materie începe cu momentul comunicării titlului executoriu și, implicit, al adresării somației de plată către debitor.
Se mai reține că, după comunicarea titlului executoriu de către intimată la data de 17.09.2007, următoarea notificare a creditoarei a fost făcută abia la data de 05.06.2008 (adresa nr.27162/05.06.2008, fila 70 din dosarul Judecătoriei Buftea - I) aspect învederat, de altfel, chiar de către intimată în întâmpinarea depusă în dosarul Judecătoriei Buftea - I (fila 34).
Ca atare, Curtea apreciază că, de la data comunicării titlului executoriu către debitoare - 17.09.2007 și până la următoarea notificare de plată - 05.06.2008, creditoarea a lăsat să treacă mai mult de 6 luni, împlinindu-se astfel termenul de perimare prevăzut de art.389 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea nu poate reține apărările intimatei în sensul că în speță, termenul de perimare a fost întrerupt prin contestația la executare silită formulată de debitoarea, întrucât conform art.82 alin.2 din OUG nr.51/1998, republicată: "- Executarea silită începută de prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".
Din coroborarea acestui text de lege care stabilește inadmisibilitatea cererilor de suspendare a executării silite începută de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului / Agenția Domeniilor Statului, cu dispozițiile art.389 alin.2 Cod procedură civilă "În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării", Curtea reține ca nefondată apărarea intimatei din întâmpinarea depusă și din precizările scrise depuse în fața Curții, în sensul că formularea contestației la executare de către debitoare ar fi întrerupt termenul de perimare a executării silite începută de creditoare.
Curtea apreciază ca superfluă susținerea intimatei în sensul că, în speță, titlul executoriu nu este reprezentat de somația de plată nr.61292/17.09.2007, ci, conform Legii nr.190/2004, chiar de contractul de concesiune nr.58/2002, întrucât intimata confundă titlul executoriu cu actul începător de executare, respectiv, somația de plată, de la care se calculează termenul de perimare prevăzut de art.389 alin.1 Cod procedură civilă.
Cât privește susținerea intimatei din precizările la întâmpinare depuse în fața Curții, în sensul că SC SA a mai formulat contestație la executare împotriva somației nr.61292/17.09.2007, contestație respinsă ca nefondată, în mod irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 27.11.2008, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanță într-o contestație la executarea silită se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, în sensul că aceasta operează doar dacă s-a admis contestația la executare. În caz contrar, debitoarea poate reitera contestația la executare pe tot parcursul termenului de prescripție a executării silite. Totodată, Curtea reține că, în prezenta contestație la executare, contestatoarea-debitoare invocă alte motive, insistând asupra excepției perimării, decât motivele invocate în contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr.1590/-, soluționată prin sentința comercială nr.56/15.04.2008.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.389 Cod procedură civilă raportat la art.41 și art.82 alin.2 din OUG nr.51/1998, republicată, Curtea va admite contestația la executare formulată și va constata perimarea executării silite începută de Agenția Domeniilor Statului și, pe cale de consecință, va desființa toate formele de executare ale creditoarei.
Cât privește cel de-al doilea motiv invocat de contestatoare, relativ la aspectul că sechestrul asigurator s-a înființat pe bunurile ce nu mai sunt proprietatea debitoarei, Curtea apreciază că acesta vizează aspecte de fond, aspecte ce nu mai pot fi cercetate de prezenta instanță, ca urmare a reținerii excepției peremptorii de perimare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SC SA cu sediul ales în B, Libere, nr.1, sector 1, în contradictoriu cu intimata MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - Agenția Domeniilor Statului cu sediul în B,-, sector 1.
Constată perimată executarea silită începută de Agenția Domeniilor Statului, intimată în prezenta cauză și desființează toate formele de executare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
Președinte,
Dr. I
Grefier,
Red.Jud. - 10.11.2009
Tehnored. - 12.11.2009
Nr.ex.: 4
Președinte:Iulia Manuela Cîrnu
Judecători:Iulia Manuela Cîrnu
