Spete contestatie la executare comercial. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 183
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC SRL, împotriva deciziei comerciale nr.776R/19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Apărătorul recurentei solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în dovedirea celor susținute prin contestația în anulare, respectiv raportul nr.10, cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la raportul nr.4 formulată în dosarul de faliment, încheierea din 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- din care rezultă că nu s-a efectuat compensarea.
Apărătorul intimatei arată că sunt acte care se află deja depuse la dosar, deci nu sunt acte noi care ar putea să vină în sprijinul motivelor contestației în anulare, de aceea solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de către contestatoare.
Curtea, deliberând, asupra probei cu înscrisuri solicitată de către contestatoare, încuviințează administrarea acestei probe în susținerea contestației.
Se administrează proba cu înscrisuri și se comunică și intimatei un exemplar al acestora.
Apărătorul intimatei solicită să se aibă în vedere faptul că precizările depuse la dosar de către contestatoare la termenul anterior trebuie primite doar sub rezerva precizării căii de atac, iar nu drept motive completatoare a motivelor inițial formulate, deoarece ar fi tardivă completarea.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii formulate de către intimată, precizând că cererea inițială a fost făcută de către contestatoare în lipsa unei apărări calificate, astfel încât nu a fost încadrată juridic, după care a angajat un apărător care i-a dat forma finală. Chiar dacă ar fi vorba despre o completare apreciază că aceasta a fost făcută în termen deoarece nu era completă procedura de citare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare și pe excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată de către intimată prin întâmpinare.
Apărătorul intimatei solicită admiterea excepției tardivității formulării contestației în anulare, având în vedere data pronunțării deciziei contestate și prezumția că contestatoarea a avut cunoștință de această hotărâre, culpa aparținând acesteia că nu a formulat contestația în termen de 15 zile.
Apărătorul contestatoarei solicită respingerea excepției tardivității formulării contestației în anulare, având în vedere faptul că contestatoarea a luat la cunoștință despre hotărâre la data de 25.09.2009, fiind vorba despre o hotărâre care nu se comunică.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de către intimată prin întâmpinare, Curtea o califică ca o apărare ce va fi analizată în decizia ce se va pronunța.
Pe contestația în anulare, apărătorul contestatoare solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere. S-a solicitat admiterea sumei totale de 40406,30 lei, sumă ce reprezintă cheltuieli de judecată și diferența de sumă a biletului la ordin rămasă de încasat. Precizează că suma de 11338,84 lei încasată în baza dosarului de executare silită nu a fost inclusă niciodată în tabelul creanțelor. Susține că a solicitat și angajarea răspunderii administratorului debitoarei, capăt de cerere pe care instanța nu s-a pronunțat. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Dispozițiile art. 318 și următoarele pr.civ. nu sunt incidente în cauză întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci s-a pronunțat pe legalitate hotărârii Tribunalului București. În speță, nu este vorba despre o greșeală materială, ci este vorba despre o eroare a contestatoarei care a formulat această contestație. Instanța de recurs a verificat fiecare motiv invocat de către contestatoare și a răspuns la toate motivele.
CURTEA:
Prin decizia comercială nr. 776 R pronunțată la data de 19.05.2009 în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția VI-a Comercială a respins, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea-recurentă SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5598/17.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL, prin lichidatorul SRL.
Pentru a pronunța această decizie comercială, instanța de recurs a reținut că prin sentința comercială nr.2287/16.11.2005 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SC INTERNAȚIONAL SRL, iar prin sentința comercială nr. 4784/12.12.2007, s-a dispus trecerea la procedura falimentului debitorului, respectiv creditoarea recurentă a solicitat, la 14.02.2008, înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor asupra debitoarei cu suma de 128.860,31 lei. La data de 17.03.2008, recurenta-creditoare a formulat contestație la tabelul preliminar suplimentar față de refuzul lichidatorului de a se înscrie creanța menționată. De asemenea, la 26.03.2006, recurenta-creditoare a formulat contestație atât la tabelul preliminar suplimentar cât și împotriva tabelului definitiv consolidat afișat la data de 20.03.2008, pentru neînscrierea aceleiași creanțe.
Prin sentința comercială nr. 1727/09.04.2008, judecătorul sindic a respins ca tardivă contestația la tabelul preliminar, formulată la 19.03.2008, cu mențiunea că acest tabel a fost afișat la 14.02.2006, depășindu-se deci termenul de 10 zile în raport cu art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Judecătorul sindic a respins, de asemenea, contestația recurentei-creditoare la tabelul definitiv ca inadmisibilă, având în vedere că această creditoare a fost înscrisă cu suma de 40.406,30 lei. Ulterior, prin sentința recurată în cauză, judecătorul sindic a respins contestația formulată de recurenta-creditoare la data de 26.03.2008.
În raport cu succesiunea actelor procedurale efectuate în cauză astfel cum au fost menționate, potrivit art. 107 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, după declanșarea procedurii nu mai pot fi solicitate creanțe care s-au născut anterior acestui moment, ci doar creanțele născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment. De altfel, în acest sens, creditoarea-recurentă a și motivat contestația formulată la 26.03.2008.
În același timp, în cuprinsul cererii de recurs, s-a arătat că s-a formulat cerere de admitere a creanței în cuantum de 40.406,30 lei, care a fost admisă de instanță și înscrisă deja în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Într-adevăr, în raportul nr. 12 al lichidatorului judiciar, se menționează că judecătorul sindic a respins cererea de compensare legală a creanțelor reciproce, formulată la 29.05.2008. Întrucât, prin sentința atacată judecătorul sindic a soluționat exclusiv contestația la tabelul preliminar suplimentar și împotriva tabelului definitiv consolidat, formulată la data de 26.03.2008, această cerere urmează a fi reiterată în fața instanței de fond. Aceleași motive se rețin și în ceea ce privește cererea de angajare a răspunderii administratorului societății debitoare, astfel încât aceasta poate fi reiterată până la închiderea procedurii, în fața instanței de fond.
Împotriva acestei decizii comerciale, prin cererea înregistrată la această instanță în data de 06.10.2009, astfel cum a fost precizată ulterior la termenul din 14.01.2010, creditoarea SC SRL a formulat contestație în anulare, timbrată legal, solicitând anularea deciziei atacate și respingerea recursului ca nefondat.
Prin contestația în anulare inițială s-a solicitat deopotrivă anularea, casarea sau revizuirea deciziei comerciale nr. 776 R din 19.05.2009.
În motivarea contestației în anulare inițiale s-a arătat, în esență, că soluția pronunțată prin decizia atacată a fost viciată ca urmare a unui înscris, cu conținut nereal, raportul de activitate periodică nr. 4 întocmit de administratorul judiciar cu data de 13.09.2006, ce nu a fost adus la cunoștință contestatoarei până la data de 19.05.2009 pentru a se apăra și a-l contesta.
Contrar acestui raport, suma de 40.406,30 lei cu care contestatoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv al obligațiilor debitorului, nu conține și suma poprită în dosarul de executare silită nr. 203/2003.
Prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat și casarea sentinței nr. 3367/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL a invocat în primul rând excepția tardivității promovării contestației în anulare, motivat de faptul că în raport cu art. 319 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, contestația a fost înregistrată la instanță la 06.10.2009, cu mult timp după împlinirea termenului legal de 15zile calculat de la data deciziei atacate, rămasă irevocabilă de la data pronunțării. În același sens, în raport cu prevederile art. 319 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, hotărârea contestată a fost redactată la 16.06.2009, astfel că și, în raport cu acest aspect, contestația în anulare a fost formulată tardiv. De asemenea, aceleași concluzii se impun și în raport cu sentința nr. 3367/19.09.2007. În cazul ambelor hotărâri contestate, nu se poate reține că nu s-ar fi luat la cunoștință despre acestea de către contestatoare într-o perioadă așa de mare de timp.
Intimata-debitoare a invocat și excepția inadmisibilității contestație în anulare, motivat de faptul că se invocă "apariția unui document mincinos" ce nu i-a fost adus la cunoștință pentru a se apăra și a-l contesta. Or, acest motiv nu se încadrează între cele prevăzute expres și limitativ de art. 317 sau art. 318 Cod procedură civilă. Documentul în discuție constă într-un raport lunar de activitate al administratorului judiciar, care se depune la dosar, nu se comunică și putea fi contestat în termen de 5 zile de la depunere. În plus, nu se poate reține nici faptul că instanța de recurs nu ar fi cercetat toate motivele de casare.
Pe fondul cauzei, intimata-debitoare a arătat că se impune respingerea contestație în anulare.
Prin Încheierea de la 10.12.2009, Curtea a pus în vedere contestatoarei, să precizeze calea de atac extraordinară promovată, temeiul juridic și obiectul cererii.
Prin cererea formulată în cauză la 14.01.2010, contestatoarea a precizat că a înțeles să formuleze contestație în anulare doar împotriva deciziei comerciale nr. 776 R din 19.05.2009, solicitând anularea acesteia și a formulat totodată răspuns la întâmpinarea intimatei. S-a arătat de către contestatoare că dezlegarea dată cauzei prin decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale determinată de raportul de activitate nr. 4 întocmit de administratorul judiciar cu data de 13.09.2006. Contrar mențiunii exprese din cuprinsul acestuia, în tabelul obligațiilor debitorului, contestatoarea a fost înscrisă cu suma de 40.406,30 lei din care 5.700 lei cheltuieli de judecată și 34.706,30 lei, diferența de sumă din biletul la rodin rămasă de încasat după scăderea sumei de 11.338,84 lei, în legătură cu care a intervenit compensarea legală și care nu a fost menționată niciodată în tabelele menționate.
S-a mai arătat de către contestatoare că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze toate motivele de recurs. Astfel, în contestațiile la tabelul de creanțe, s-a solicitat înscrierea creanțelor în tabele, actualizarea sumei în raport cu inflația, compensarea legală a creanțelor reciproce până la suma de 13.388,84 lei - considerată întemeiată de lichidator prin raportul de activitate nr. 10 din 25.06.2008, precum și angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare. Referitor la ultimele două capete de cerere, instanța de recurs nu s-a pronunțat.
De asemenea, contestatoarea a susținut respingerea excepției tardivității și excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiate.
Curtea a încuviințat contestatoarei proba cu înscrisuri, care a fost administrată, iar în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, a calificat-o drept apărare de fond.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației în anulare, astfel cum a fost invocată prin întâmpinare, intimata susține, în primul rând, că înregistrarea contestației în anulare la 06.10.2009 a intervenit în mod tardiv, după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, calculat de la data pronunțării deciziei atacate, dată de la care aceasta a rămas irevocabilă.
Susținerile respective se bazează pe o greșită interpretare a dispozițiilor art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă. Cum decizia comercială contestată constituie o hotărâre care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația putea fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoștință despre aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În cauză, nu s-a făcut dovada datei la care contestatoarea ar fi luat cunoștință despre decizia atacată, dar, oricum, contestația în anulare a fost formulată la 06.10.2009 la mai puțin de un an calculat de la data pronunțării deciziei respective, 19.05.2009, la care aceasta a rămas irevocabilă, deci înăuntrul termenului legal. Termenele de 15 zile, respectiv de un an nu curg de la data redactării deciziei contestate, pentru că legea nu prevede astfel, ci după cum s-a arătat anterior. Susținerile privind tardivitatea contestației în anulare nu se mai justifică în ceea ce privește sentința nr. 3367/19.09.2007, în condițiile în care, prin cererea precizatoare formulată la 14.01.2010, contestatoarea a precizat că formularea contestației nu privește și această hotărâre. Prin urmare, excepția tardivității formulării contestației se impune a fi apreciată drept neîntemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, calificată de instanță drept apărare de fond, intimata a susținut că motivul invocat de contestatoare în sensul " apariției unui document mincinos", nu se încadrează între motivele prevăzute expres și limitativ prin art. 317 sau art. 318 Cod procedură civilă. Or, astfel cum a reiterat contestatoarea și prin cererea precizatoare formulată la 14.01.2010 ca urmare a dispoziției instanței din încheierea de la 10.12.2009, motivul de contestare nu se referă doar la apariția unui înscris ci la eroarea materială determinată de acesta, iar greșeala materială se regăsește între motivele de contestare prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, astfel că nu se poate reține inadmisibilitatea contestației în anulare.
În ceea ce privește contestația în anulare propriu-zisă, prin aceasta s-a invocat, în primul rând, în raport cu art. 318 teza 1 Cod procedură civilă, că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale determinată de situația greșit reținută în ceea ce privește creanța prin raportul de activitate nr. 4 întocmit la 13.09.2006 de către administratorul judiciar. Or, înscrisul menționat, având valoare probatorie, constituie un raport lunar al administratorului judiciar care a fost depus la dosar și, nefiind supus comunicării, putea fi contestat în termen de 5 zile de la depunere. În înțelesul art. 318 Cod procedură civilă, prin greșeala materială se are în vedere o eroare materială de ordin formal procedural, evidentă. Or, ceea ce s-a invocat de către contestator, implică aprecierea unei probe de către instanța de recurs, iar în baza art. 318 Cod procedură civilă, nu se poate remedia o greșeală în aprecierea probelor, deoarece aceasta constituie o greșeală de fond, de judecată, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare, legea neurmărind să deschidă prin aceasta părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul că s-ar fi reținut greșit situația de fapt.
Contestatoarea a mai invocat, în baza art. 318 teza II Cod procedură civilă, că instanța a omis, din greșeală, să cerceteze două dintre motivele de recurs, referitoare la compensarea legală a creanțelor reciproce și la angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare. O, în considerente deciziei atacate, s-a menționat că prin sentința recurată, judecătorul sindic a soluționat exclusiv contestația la tabelul preliminar și la tabelul definitiv consolidat, astfel că cererea privind compensarea legală, precum și cererea de atragere a răspunderii administratorului, pot fi reiterate la prima instanță. Prin urmare, nici acest motiv al contestației nu este fondat.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea va respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare, ca neîntemeiată și va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL, împotriva deciziei comerciale nr. 776 R din 19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC INTERNAȚIONAL SRL, prin lichidator SRL, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I -
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.:2
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
