Spete contestatie la executare comercial. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V- A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.20
Ședința publică din 17.02.2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
Grefier - -
**************************
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea SC -, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 17.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra contestației la executare de față:
La 25 noiembrie 2008, SC -, cu sediul în Baf ormulat contestație împotriva somației de plată - comunicare titlu executoriu transmisă sub nr. 10753 din 7 noiembrie 2008 și a contractului de cesiune de creanță nr.2 din 28 iunie 2002, completat prin actul adițional nr. 16 din 23.10.2008, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI A susținut că somația de plată este lipsită de temei legal, iar contractul de cesiune de creanță este lovit de nulitate absolută.
Contestația la executare a fost înregistrată la numărul - pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, împotriva intimaților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
În motivare, contestatoarea a invocat în ce privește somația de plată în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu are obligația de a achita în solidar cu utilizatorul final SC - G suma totală de 69.570,23 lei, echivalent a 23.702.651,89 USD, astfel cum prevede somația de plată, întrucât nu există nici un document legal sau un înscris care să instituie această solidaritate. Sub acest aspect, a invocat prevederile articolelor 1041 și 1055 cod civil privitoare la lipsa prezumției de solidaritate în convenții și la necesitatea stipulării exprese a acesteia, susținând că obligația de plată a SC - SRL G are drept izvor un împrumut acordat acestuia de o bancă străină cu garanția statului, destinat realizării unei fabrici de containere.
A invocat și prevederile articolului 1656 Cod civil relative la fidejusiune, care prevăd că aceasta trebuie să fie expresă și contractată și că nu se poate extinde peste marginile a ce s-a contractat.
A invocat, de asemenea, că debitorul principal este beneficiarul, respectiv utilizatorul final SC - SRL G, societate cu personalitate juridică și gestiune proprie, că obligația acestei societăți este recunoscută și stabilită de către, conform articolului 18 din legea nr.91/1999 privind datoria publică și că societatea contestatoare, în afară de faptul că a obținut creditele acordate prin hotărâri de guvern și că a realizat importurile, tehnologia prevăzută de beneficiarii finali, s-a ocupat și a investit în vederea realizării unui local modern, predându-i beneficiarului fabrica "la cheie", acceptând această misiune ca societate de stat la momentul respectiv (deși nu avea nici un interes în aceste investiții) și pentru că atât statul, cât și dispozițiile legii nr. 91/1993 dădeau asigurări privind rambursarea împrumutului.
A invocat și excepția prescripției extinctive, susținând că din suma totală de 23.702.651,89 USD, Ministerul Finanțelor Publice a plătit 1.516.246,14 USD la 29 martie 2002 și 1.697.474,47 USD la 18 septembrie 2002, fiind îndeplinite condițiile de prescripție de șapte ani pentru sumele predate.
În ce privește contractul de cesiune de creanță nr. 2 din 28 iunie 2002, încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și, a susținut că este lovit de nulitate absolută întrucât este încheiat fără respectarea dispozițiilor articolului 2 alineat 1 și de articolul 4 din OG nr.29/2002. A arătat pe de o parte că în convenția nr. 4263 din 25 octombrie 1994, încheiată cu Ministerul Finanțelor Publice, nu se stabilește pentru garantat nici un debit cert, lichid și exigibil, ca atare această convenție nu constituie un titlu constatator al creanței. Pe de altă parte, a arătat că, în vederea constituirii unor titluri constatatoare de creanță, Ministerul Finanțelor Publice avea obligația de a încheia convenții și/sau acorduri de recuperare a creanțelor, conform prevederilor OG nr.92/2002, care puteau constitui de drept titluri executorii, dar că nu a inițiat nici o acțiune pentru încheierea acestor acorduri de recuperare și chiar a refuzat în mod sistematic să o facă, deși contestatoarea a avut propuneri în acest sens.
Pe cale de consecință, a susținut contestatoarea, în lipsa acestor acorduri, a preluat cu valoare de titlu de constatare a creanțelor și cu încălcarea prevederilor OG nr.29/2002 doar convenția de garantare nr.4263 din 25 octombrie 1994, dispozițiile OUG nr.51/1998 neavând nici un efect legal.
La 9 decembrie 2008, intimata a formulat întâmpinare, prin care a susținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei este invocată de către aceasta în mod ilogic, apărându-se în fapt și în drept față de motivele de contestație la executare, în principal prin referire la dispozițiile articolului 39 din OUG nr.51/1998, care conferă și convențiilor de garanție caracter de titluri executorii, ca și prin referirea la dispozițiile articolului 4 din OG nr.29/2002, care conferă convențiilor și/sau acordurilor de recuperare încheiate de Ministerul Economiei și Finanțelor și beneficiarii împrumuturilor caracter de titluri contestatoare ale creanțelor cesionate și de titluri executorii.
A solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
La solicitarea Curții, la termenul din 23 ianuarie 2009 contestatoarea a arătat expres că înțelege să se judece în contradictoriu cu
La februarie 2009, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinarea, prin care apreciat că a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cadrul executării silite începute prin comunicarea titlului executoriu și că nu a făcut dovada preluării vreunui acord de recuperare încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și beneficiarul de împrumut SC SRL G, așadar, nu a preluat titlurile constatatoare ale creanțelor conform dispozițiilor OG nr.29/2002.
Față de actele și lucrările de la dosarul cauzei, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază contestația la executare ca neîntemeiată și o va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se reține că societatea contestatoare a contestat executarea silită pornită de prin comunicarea titlului executoriu și a somației de plată cu adresa nr. 10753 din 7 noiembrie 2008 atât sub aspectul nulității titlului executoriu invocat, cât și sub aspectul legalității executării silite propriu-zise, motiv pentru care, pentru logica expunerii, vor fi analizate în primul rând motivele de nulitate a titlului executoriu însuși, respectiv a convenției de cesiune de creanță nr. 2 din 28 iunie 2006, modificată prin actul adițional nr. 16 din 23 octombrie 2008.
Motivul de nulitate absolută este neîntemeiat. Potrivit dispozițiilor articolului 39 din OUG nr. 51/1998, au caracter de titlu executoriu contractele sau convențiile de credit dintre bancă și debitorul cedat, alte titluri constatatoare ale creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru restituirea acestor creanțe cesionate.
În speță a preluat de la Ministerul Finanțelor Publice prin contractul de cesiune de creanță nr. 2 28 iunie 2002, modificată prin actul adițional nr. 16 din 23 octombrie 2008, creanța deținută de Ministerul Finanțelor Publice împotriva SC - în valoare de 2.915.247.330,597,64 lei, corespunzătoare sumei de 87.471.413,34 USD.
Privitor la acest contract de cesiune de creanță și la actul adițional nr. 16 societatea contestatoare nu a invocat niciodată că nu i-au fost notificate, în condițiile articolului 1393 alineat 1 Cod procedură civilă, Curtea reținând că cesiunea de creanță s-a făcut către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu respectarea dispozițiilor OG nr.29/2002 și ale nr.HG 303/2002, în vederea diminuării datoriei publice, ceea ce infirmă contestarea implicită făcută de SC - cu privire la dreptul de a prelua și de a urmări silit acest tip de creanțe.
În atare situație, Curtea apreciază că intimata a preluat și pus în executare silită creanța împotriva societății contestatoare cu respectarea dispozițiilor articolului 39 din OUG nr. 51/1998, și ale articolului 1 alineat 1 din OG nr.29/2002, întrucât convenția de cesiune de creanță are ca obiect convenția nr. 42631 din 25 octombrie 1994, încheiată între Ministerul Finanțelor Publice-pe de o parte - în calitate de garant și SC -. în calitate de împrumutat garantat - și SC -- în calitate de utilizator final-pe de o altă parte.
Or, potrivit dispozițiilor articolului 2 alineat 1 din OG nr.29/2002, are dreptul de a prelua prin cesiune de creanță creanțele rezultate din convențiile și/sau acordurile de recuperare încheiate de Ministerul Finanțelor Publice și de beneficiarii împrumuturilor. Curtea apreciază că dispozițiile legale precitate consacră dreptul de a prelua creanțele rezultatefiedin convenții,fiedin acordurile de recuperare, aceasta rezultând dinprevederea alternativăa conjuncțiilor coordonatoareși(conjunctivă) șisau(disjunctivă), alternativa fiind indicată ortografic în modalitateași/sau,ceea ce exclude interpretarea restrictivă prin raportare doar la conjuncția coordonatoare"și".
În speță, dispozițiile articolului 2 alineat 1 din OG nr.29/2002 sunt respectate, întrucât a preluat creanța izvorând din convenția dintre Ministerul Finanțelor Publice și societatea contestatoare, convenție ce are caracter de titlu constatator al creanței potrivit articolului 4 din OG nr.29/2002. iar contractul de cesiune de creanță are caracter de titlu executoriu conform articolului39 din OUG nr.51/1998,în convenția nr. 42631/1994 și în contractul de cesiune de creanță creanța fiind individualizată.
În ce privește nulitatea executării silite pentru lipsa calității procesuale pasive a societății contestatoare în cadrul executării silite, Curtea o apreciază ca neîntemeiată. În toate convențiile, protocoalele și actele adiționale, nedenunțate, SC - apare în calitate dedebitor garantatde Ministerul Finanțelor Publice și, deși la dosarul cauzei nu există convențiile de împrumut extern, societatea contestatoare nu contestă, ci dimpotrivă, confirmă că este parte în aceste convenții în conformitate cu abilitările conferite prin HG nr.409/1992. Că sumele obținute din aceste împrumuturi au ajuns, într-o manieră sau alta, la societăți care, conform propriilor susțineri, sunt subiecte de drept distincte, cu gestiune proprie, aceasta nu influențează cu nimic calitatea societății contestatoare de împrumutat și nici nu constituie, în lipsă de prevedere legală sau de stipulație contractuală contrară, un motiv de exonerare de la plata împrumutului, respectiv de la acoperirea prejudiciului contractual către garantul care a făcut plata în locul său și care este în drept aou rmări pe calea acțiunii în regres.
Curtea a înlăturat susținerea societății contestatoare întemeiată pe prevederile articolului 1656 Cod civil, întrucâtdin înscrisurile depuse la dosar nu reiese decât statutul societății contestatoare de obligat principalfață de împrumutător și față de garantul Ministerul Finanțelor Publice, nu statutul de fidejusor al SC SRL
Este neîntemeiată și a fost înlăturată și apărarea întemeiată de inexistența unei obligații solidare între societatea contestatoare și SC - SRL Pe de o parte, potrivit considerentelor ce preced, se reține că societatea contestatoare nu se află în poziția fidejusorului, ci a obligatului principal, inexistența fidejusiunii putând fi invocată, în cel mai bun caz de SC - SRL G, al cărei statut în contractul de împrumut și în contractul nr. 42631/1994 este incert, putând fi asimilat cel mult terțului beneficiar dintr-o stipulație pentru altul.
Pe de altă parte, Curtea reține că societatea contestatoare nu poate invoca drept cauză de exonerare de la plată nici dispozițiile articolului 18 din legea nr.91/1993, întrucât acestea nu stabilesc distincția pretinsă de contestatoareîn funcție de utilizatorul final, ci fac vorbire doar despre utilizator, care nu poate fi considerat altul decât împrumutatul din contractul de împrumut extern.
Și dacă s-ar admite, față de convenția nr. 42631 din 25 octombrie 1994, că Ministerul Finanțelor Publice a înțeles să garanteze creditul acordat societății contestatoare și utilizat în fapt de SC -, deci că împotriva acestor două societăți s-ar putea îndrepta cu acțiune în regres, apărarea întemeiată pe dispozițiile articolului 1041 și 1055 Cod civil încă este neîntemeiată, întrucît înmaterie comercialăcodebitorii sunt ținuți solidaricește, în afară de stipulație contrară, conform articolului 42 Cod comercial (aplicabil prioritar conform articolului 1 Cod comercial), ceea ce înseamnă căîn materie comercială,solidaritatea codebitoriloreste prezumată legal.
Critica referitoare la intervenirea prescripției extinctive este neîntemeiată. Conform contractului de cesiune de creanță, a preluat la 28 iunie 2002 o creanță, pentru recuperarea unor sume plătite -conform susținerilor contestatoarei însăși- de Ministerul Finanțelor Publice în cursul anului 2002 și pentru care dreptul la acțiune în regres s-a născut, așadar, în anul 2002. Ca atare, a preluat creanța pentru care dreptul la acțiune s-a născut în același an cu cesiunea de creanță, deci o creanță neprescrisă.
În speță se pune, problema, în cadrul executării silite, dreptului de a cere executarea silită, drept care, conform articolului 13 alineat 3 din OUG nr.51/1998, este de 7 ani pentru creanțele neprescrise, ca în speță. Acest termen începe să curgă de la data contractului de cesiune de creanță - 28 iunie 2002 și se împlinește la 28 iunie 2009, ca atare comunicarea titlului executoriu - care reprezintă primul act de executare silită - de la 12 noiembrie 2008 este făcută înăuntrul termenului prevăzut de articolul 13 alineat 5 din OUG nr.51/1998.
Considerentele ce preced au format convingerea Curții că executarea silită este pornită împotriva societății contestatoare în baza unui titlu valabil, în considerarea calității acestei societăți de debitor principal și înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, ca atare în privința acestei executări silite nu subzistă nici un motiv de nulitate,contestația la executare (la titlu și la executarea propriu-zisă) urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC -, cu sediul în B,- sector 1, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./23.03.2009
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
