Spete contestatie la executare comercial. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2161/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 24
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
Grefier - -
*****************
Pe rol pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea SC - SRL împotriva pârâtei AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2009 și 26 februarie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față a reținut și constatat că:
Prin cererea înregistrată la 1.08.2007 sub nr- pe rolul Judecătoriei Tulcea, SC " - SRL Taf ormulat contestație la executare împotriva executării silite pornită de prin comunicarea adresei nr. 59281/19.07.2007, a titlului executor și a somației, cu precizarea că această contestație este la titlu și vizează întinderea lui, solicitându-se anularea titlului executor pentru suma nedatorată și obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea contestației, s-a arătat în esență, că titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea este Contractul de concesiune nr. 98 bis/22.12.2000, iar motivele contestației constau în aceea că titlul executor și somația comunicată cuprind o creanță mai mare decât cea reală, fiind calculată prin încălcarea clauzei de la CAP.IV punctul 4.3 prin care s-a convenit recalcularea cuantumului redevenței în cazul în care există cereri de revendicare a terenului agricol ce face obiectul concesiunii, formulate în baza Legii nr.1/2000, Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997.
În acest sens, contestatoarea a precizat că suprafața concesionată de 300 ha vie s-a diminuat cu 22,5 ha vie potrivit titlurilor de proprietate nr. 71674/5.12.2000, nr. 72202/5.01.2001, nr. 94975/19.09.2005, nr.95032/19.10.2005 și Procesul verbal nr. 717/14.02.2007.
Cu toate că prin adresele 471/7.05.2007 și nr. 515 din 15.05.2007 a solicitat să scoată de la plată redevența aferentă suprafeței retrocedate acesteia, în calcul anexat somației a folosit tot suprafața de 300 ha vie, situație în care contestatoarea consideră că somația nu vizează o creanță certă, lichidă și exigibilă încălcându-se articolul 379 Cod procedură civilă motiv pentru care se solicită anularea titlului pentru suma nedatorată și implicit desființarea celorlalte acte de executare efectuate. Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile articolului 379, 3791, 399 punctul 3, 400 și 404 Cod procedură civilă.
În sprijinul contestației s-au depus înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în acțiune (filele 4-24).
Intimata a formulat întâmpinare în combaterea contestației invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tulcea și excepția inadmisibilității contestației în raport de dispozițiile OUG nr. 64/2005 și OUG nr.51/1998 și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2203 din 29.08.2007, Judecătoria Tulceaa admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI în temeiul articolului 45 din OUG nr.51/1998.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială s-a format dosarul nr-.
În ședința publică de la 15.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială a respins motivat excepția inadmisibilității contestației întemeiată pe articolul 46 din OUG nr.51/1998 ca nefondată.
În ședința publică de la 13.03.2008, contestatoarea a solicitat amânarea cauzei pentru a încheia act adițional cu intimata S (fila 158).
În ședința publică de la12.06.2008, contestatoarea a depus precizări prin care a adus la cunoștința instanței că prin contestația la executare formulată se vizează anularea parțială a contractului de concesiune nr.98bis/22.12.2000 proporțional cu suprafața de teren care a fostretrocedată, vândută, defrișatășianularea actelor de executare subsecventeefectuate în baza contractului,respectiv a somațiilor comunicate contestatoarei(fila 215).
Prin registratura Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială,la 24.09.2008,contestatoarea precizează că valoarea pentru care se solicită anularea titlului executor este reprezentată de redevența aferentă suprafețelor deteren defrișateșia suprafețelor de teren vândute acționarilor, calculată pentru suprafața de 151,449 ha(fila 218).
În ședința publică de la 27.11.2008 (fila 1 vol.II), s-au pus în discuția părților precizările contestatoarei (fila 215 și fila 218 vol.I) în raport de opoziția intimatei întemeiată pe articolul 132 Cod procedură civilă, exprimată în scris prin notele de ședință depuse în ședința publică de la 25.09.2008 (fila 224 vol.II) sub forma excepției tardivității modificării cererii introductive de instanță (fila 1 dosar Judecătoria Tulcea ).
S-a apreciat de C că precizarea acțiunii depusă la 12.06.2008și respectiv 24.09.2008 (filele 215 și 218 vol.I) reprezintă o modificare a contestației la executare astfelcum a fost formulată la 1.08.2007 (fila 1 dosar Judecătoria Tulcea ) și prin urmare, constatându-se opoziția pârâtei privind modificarea cererii în ceea ce privește suprafața de teren concesionată în raport de care se solicită anularea titlului executoriu, de la 22,5 ha suprafațăretrocedată(fila 2 dosar T) la 151.449 ha suprafațădefrișată, vândută, retrocedată(fila 215 și fila 218 vol.I) raportat la articolul 132(1) Cod procedură civilă coroborat cu articolul 103 Cod procedură civilă și articolul 134 Cod procedură civilă, a decăzut-o pe contestatoare din dreptul de a-și modifica cererea introductivă.
Părțile în litigiu au administrat proba cu înscrisuri, au răspuns dispozițiilor instanței cu privire la situația juridică și localizarea terenului în litigiu (suprafață retrocedată în raport de care s-a cerut anularea parțială a titlului executoriu) și au depus concluzii scrise.
Examinând contestația la executare în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea reține că între părțile în litigiu a intervenit contractul de concesiune nr. 98bis/22.12.2000, contract în baza căruia i-a fost concesionată contestatoarei suprafața de300 havieîn schimbul plății unei redevențe a căreivaloarea fost convenită de părțile contractanteprin raportare la suprafața concesionată, aspect ce rezultă din interpretarea sistematică a clauzelor inserate în articolul 4.1. și 4.2. din contract.
Se reține și că, prin clauza 4.3 din contract, s-a convenit ca în cazul în care există cereri de revendicare a terenului agricol care fac obiectul prezentului contract, cuantumul redevenței se recalcula proporțional cu suprafața rămasă în urma revendicării.
În acest context, reclamanta/contestatoare susține că suprafața de 300 ha s-a diminuat cu 22,5 ha vie retrocedată potrivit titlurilor de proprietate nr. 71674/5.12.2000, nr. 72202/5.01.2001, nr-94975/19.09.2005, nr. 95032/19.10.2005 și Procesului verbal nr.717/14.02.2007, iar concedenta nu le-a scăzut din cuantumul redevenței potrivit clauzei 4.3. din contract.
În sprijinul acestei susțineri s-au depus înscrisurile de la filele 8-.24 dosar Judecătoria Tulcea.
Examinând susținerile contestatoarei sub aspectul respectării clauzei 4.3 de către intimată, prin raportare la probele administrate de părți și apărările intimatei, se rețin următoarele:
Dincolo de faptul că titlul de proprietate eliberat pe numele a fost eliberat la 5.12.2000, anterior încheierii contractului nr. 98 bis/22.12.2000, caz în care nu se încadrează în clauza 4.3. din contract ce vizează cereri de revendicare ulterioare încheierii contractului, dar din conținutul titlului de proprietate (fila 22 verso dosar Judecătoria Tulcea ) rezultă că suprafața primită în proprietate de această persoană reprezintă categoria de folosință teren "arabil" și nu categoria de folosință "vii", categorie ce face obiectul contractului de concesiune.
Trecând și peste aceste aspecte și peste lipsa dovezii, că în ce privește titlurile de proprietate invocate de contestatoare, s-ar fi predat suprafața retrocedată către posesorii titlurilor de proprietate, Curtea apreciază întemeiată apărarea intimatei cu privire la neîndeplinirea nici a condițiilor prevăzute de articolul 5 litera c din HG nr.860/2005 și articolul 3(3) din Legea nr.268/2001, în lipsa dovezii (ce cădea în sarcina reclamantei conform articolului 1169 Cod civil) că s-ar fi formulat către vreo cerere de Comisia județeană de aplicarea legii fondului funciar, pentru predarea acestor terenuri la Comisia Locală.
În același context, se reține apărarea sprijinită pe probe din care rezultă că pentru suprafețele de teren cu privire la care contestatoarea a solicitat diminuarea obiectului contractului de concesiune pe motivul retrocedării și prin urmare căzute sub incidența clauzei 4.3 din contract, persoanele (ce au intrat în posesia titlului de proprietate), au devenit acționari cărora li s-a restituit terenul potrivit Legii nr.1/2000, iar suprafața atribuită acestora nu a fost prevăzută în contractul de concesiune în cele 300 ha.
Că este așa, o dovedește faptul că pe de o parte contestatoarea a confirmat că aceste persoane au calitatea de acționari (fila 15 vol.II), iar pe de altă parte rezultă din protocolul încheiat între părți la 19.01.2001, că S-a procedat la predarea-primirea suprafeței de teren agricol de341,40 hacategoria de folosință vii,în anexa căruia sunt menționate suprafețele preluate de concesiona pentru acționari incluzând tarlaua 23 parcelată (filele 258-259 și fila 260-261 față/verso vol.I).
De altfel, în concluziile scrise (fila 14 vol.II) contestatoarea recunoaște că a primit prin protocol o suprafață mai mare decât cea pentru care a încheiat contractul și pe care nu a folosit-o, conchizând prin aceea că nu contează cât a preluat prin protocol, ci suprafața prevăzută în contract ( 300 ha) exact de cât avea nevoie pentru exploatarea viei care a cumpărat-o ulterior prin contractul nr. 398/28.12.2001.
Așa fiind, coroborând mențiunile din anexa la protocol privind tarlaua 23 cu parcelele aferente, cu titlurile de proprietate pe verso-ul cărora este prevăzută tarlaua 23 și parcelele aferente și cu calitatea de acționari ai titularilor titlurilor de proprietate depuse la dosar, rezultă fără putere de tăgadă că suprafețele de teren aferente titlurilor de proprietate emise nu fac parte din cele 300 ha concesionate, ci din suprafața predată în plus prin Protocol.
Prin urmare, câtă vreme din notele de calcul aferente anului 2006 și 2007pentru redevența și penalitățile datorate și care au stat la baza emiterii somației prin comunicarea nr. 59281/19.07.2007 contestată în prezenta acțiune (filele,14,6,7 dosar Judecătoria Tulcea ) rezultă că s-a avut în vedere suprafața de 300 ha și nu cea predată în plus prin protocol și destinată acționarilor ce au dobândit titluri de proprietate, apare ca neîntemeiată contestația la executare în raport de articolul 3711(3)Cod procedură civilă, articol aplicabil în speță conform articolului 44 din OUG nr.51/1998.
Pentru aceleași considerente, alegațiile contestatoarei bazate pe silogisme (în raport de contractul nr.398/28.12.2001 și anexa acestuia nedepuse la dosarul cauzei pentru a-și proba susținerile conform articolului 1169 Cod civil) nu vor fi primite întrucât silogismele nu pot fi asimilate nici chiar prezumțiilor simple pentru a fi incluse în sfera mijloacelor de probă recunoscute de lege.
Faptul că a fost achiziționată (cultura ca atare) aflată pe tarlaua 23, potrivit susținerilor contestatoarei cu trimitere la anexa contractului nr. 398/28.12.2001, nu este de natură a proba că tarlaua 23 făcut parte din cele 300 ha concesionate prin contractul nr. 98bis/20.12.2000.
În fine, nu va fi primită nici susținerea contestatoarei (fila 15 ultim alineat vol.II), în sensul că protocolul nu vizează contractul nr.98 bis ci contractul 98 și că în condițiile în care prima filă nu este semnată și ștampilată de SC SRL, nu-i recunoaște veridicitatea.
Sub acest aspect, Curtea reține pe de o parte, poziția contradictorie a contestatoarei care inițial a recunoscut încheierea acestui protocol de predare - primire făcând aprecieri asupra conținutului (fila 14) pentru ca până la sfârșitul concluziilor scrise să susțină lipsa veridicității acestuia, iar pe de altă parte se reține că nu s-a făcut dovada existenței unui al doilea contract de concesiune semnat de același părți și pentru care s-ar fi întocmit același protocol cu anexa depusă în prezenta cauza, și nu în ultimul rând se constată că intimata a certificat pentru conformitate copiile depuse.
În ce privește suprafața de teren de 300 ha ce constituie obiectul contractului de concesiune, redevența aferentă și celelalte obligații corespunzătoare, Curtea a constatat că AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a respectat contractul dintre părți și a procedat la diminuarea cu 39,9 ha corespunzător suprafețelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare plantație vie: cu suprafața de 11 ha teren de sub vie, de la data de 4.07.2007, în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 597/04.07.2007; cu suprafața de 4 ha teren de sub vie de la data de 09.08.2007, in urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 677/09.08.2007; cu suprafața de 6 ha teren de sub vie de la data de 30.08.2007 în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 697/30.08.2007; cu suprafața de 1,9 ha teren de sub vie de la data de 08.10.2007 in urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 792/08.10.2007; cu suprafața de 17 ha teren de sub vie de la data de 23.10.2007 în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 834/23.10.2007 (contracte aflate la filele 122-126 vol.I) chiar dacă acestea au fost încheiate în timpul procesului.
Contestatoarea nu a înțeles să se prezinte la. pentru încheierea actului adițional (filele 148-155, 157, 158) dar pe de altă parte a procedat la înregistrarea la Primăria Municipiului T -la 8.04.2008a declarației nr.13929 privind diminuarea suprafeței de 300 ha cu suprafața de65,54 ha(fila 164 și fila 165 dosar vol.I) solicitând o adeverință în acest sens (fila 165 vol.II) și a depus precizări în fața instanței, în sensul diminuării suprafeței concesionate cu151,449 havie(fila 218 vol.I - modificare cerere).
În ce privește suprafața de 56 ha cu care contestatoarea susține că ar trebui diminuat obiectul contractului având în vedere că de pe această suprafață a fost defrișată plantația de de vie, Curtea reține următoarele:
-Suprafețele de teren defrișate de cultura de de vie nu intră sub incidența articolului 4.3 din contractul nr. 98 bis/20.12.2000, astfel încât cuantumul redevenței să se recalculeze proporțional cu suprafața rămasă în urma defrișării;
-Potrivit articolului 2.1.1. obiectul contractului îl constituie exploatarea terenului agricol în suprafațăde 300 ha vie, iarîn raport de această categorie de folosințăa terenului și de caracteristicile lui prevăzute în contract a fost stabilită și redevența - 450 kg STAS 813/68/ha anualpentru vie(articolul 4.1. și articolul 4.2.);
-Potrivit articolului 7.7. și articolului 7.8 din contract (fila 11 dosar Judecătoria Tulcea ) " are obligația de a exploata suprafața concesionată potrivit destinației acesteia" și " nu poate efectua lucrări de schimbare a categoriei de folosință decât cu acordul scris al concedentului".
Prin urmare, chiar dacă contestatoarea a obținut autorizație să defrișeze de la Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, în anul 2004 (pe o perioadă de 1 an - fila 112 bis) cu precizarea că "folosința care se dă terenului propus pentru defrișare este",aceasta avea obligația, conform clauzelor contractualesă mențină categoria de folosințăa suprafeței de 56 ha vie, prin replantarea viței de vie pe suprafețele defrișate și să ceară acordul scris al concedentului pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului, potrivit convenției părților supusă dispozițiilor articolului 969 cod civil (articolul 7.8 contract).
În acest sens, se reține că însăși contestatoarea, prin declarația făcută la Primăria Municipiului T, în cursul procesului, respectiv la 8.04.2008 (filele 164 și 165 dosar vol.I) a precizat la poziția " - 56 ha,schimbarea categoriei de folosință".
Prin urmare, susținerea contestatoarei în sensul că nu a schimbat destinația terenului (fila 16 ultimele alineate vol.II) nu are suport față de cele reținute în precedent.
În aceste condiții, diminuarea redevenței corespunzător suprafeței de vie defrișată nu poate fi primită în raport de articolul 4.1. 4.2. 7.7 și 7.8 din contract.
În concluzie, cum suprafața pentru care s-au emis titluri de proprietate a fost atribuită acționarilor și nu a fost cuprinsă în cele 300 ha din contract în raport de care s-a calculat redevența, cum s-a făcut dovada de către intimată că suprafața de teren ce constituie obiectul contractului de concesiune, respectiv redevența aferentă acestei suprafețe ( 39,9 ha) a fost diminuată de la data de 4.07.2007 pentru 11 ha, de la data de 9.08.2007 pentru 4 ha, de la data de 30.08.2007 pentru 6 ha, de la data de 8.10.2007 pentru 1,9 ha și de la data de 23.10.2007 pentru 17 ha, în urma încheierii contractelor de vânzare - cumpărare plantație vie (chiar dacă contestatoarea a ignorat invitația pentru încheierea actului adițional) și cum pentru suprafața de teren vie defrișată ( 56 ha) contestatoarea nu a făcut dovada respectării convenției părților, Curtea apreciază contestația la executare neîntemeiată față de 3711Cod procedură civilă raportat la îndeplinirea condițiilor prevăzute de articolul 379 Cod procedură civilă (creanță certă, lichidă și exigibilă) de vreme ce existența creanței rezultă din titlu executor (contractul de concesiune nr. 98 bis/20.12.2000) și din actele recunoscute de contestatoare (filele 122-136), este lichidă deoarece câtimea creanței este determinabilă cu ajutorul titlului executoriu (contract concesiune - articolului 4.1. 4.2.) fiind cunoscute toate elementele de calcul și exigibilă dat fiind existența termenelor scadente prevăzute contractual (filele 6-7 dosar Judecătoria Tulcea ).
Totodată, Curtea apreciază că este neîntemeiată contestația și pentru că o asemenea cerere vizează practic, intervenția instanței în acordul de voință al părților, materializat în contractul nr.98 bis/20.12.2000. Sub acest aspect, Curtea reține că în articolul 7.20, articolul 11.1 și articolul 11.3 din contract părțile au prevăzut soluții în cazul imposibilității realizării obiectului contractului (concesionarul va înștiința de îndată concedentul în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuității activității - vezi cazul defrișării) și în cazul reducerii suprafeței concesionate (vezi cazul vânzării suprafeței de 39,9 ha vie), soluția fiind încheierea unui act adițional pentru modificarea clauzelor contractuale - articolul 11.3 (în cauza de față contestatoarea refuzând încheierea actului adițional).
Pentru toate considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC - SRL T, cu sediul în T, extravilan cu str. -, Județ T și în B,-,. 118,. 1,. 3 sector 4, împotriva pârâtei AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,- sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
26.03.2009
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur
