Spete contestatie la executare comercial. Decizia 337/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 337
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de - GENERALE B și - GENERALE prin SUCURSALA N, împotriva sentinței civile nr. 8/6.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 31.03.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului declarat de - Generale și Generale prin Sucursala N, împotriva deciziei civile nr. 8/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, se rețin următoarele:
Prin decizia civilă nr. 8 din 06 octombrie 2008, Tribunalul neamț a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - Generale - Sucursala N, împotriva sentinței civile nr. 445/2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
S-a reținut de instanța de apel că prin sentința civilă nr. 445 din 25.01.2008 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a respins excepția tardivității, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații G, BRD Generale-SA Sucursala P N și BRD Generale-SA, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 1098/2003, s-au anulat actele de executare declanșate împotriva intimaților G și în dosarul de executare nr. 815/2007, s-a respins cererea privind anularea sau constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr. 927/2002. s-a respins cererea privind anularea executării silite declanșate în dosarul de executare nr. 815/2007 în temeiul contractului de credit nr. 3166/2002 și a contractului de ipotecă nr. 927/2002, s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect și au fost obligați intimații să plătească contestatoarei suma de 112 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimatele D Generale A Sucursala P N și D Generale-SA.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
La data constituirii ipotecii, respectiv 3.12.2003, imobilul teren n suprafață de 1909 era în proprietatea, conform contractului de donație autentificat sub nr. 1847/12.06.2007, care deținea nuda proprietate asupra acestuia. Asupra terenului respectiv, conform aceluiași contract de donație, G și, părinți reclamantei aveau un drept de uzufruct viager, deci drept real de folosință acestuia pe durata vieții.
Atât nuda proprietate în favoarea cît și dreptul ce uzufruct viager în favoarea G și asupn terenului au fost intabulate în Cartea Funciară 503/N cu nr. cadastral 57 conform încheierii 7836/12.06.2007 (anexată la dosar), deci dreptul real ce folosință a terenului (după cum am arătat) era al beneficiarilor dreptului de uzufruct pe timpul vieții acestora, drept devenit opozabil terților prin înscrierea in cartea funciară.
În ceea ce privește construcția edificată pe acest teren (aflat în folosința G și ) la data constituirii ipotecii era în proprietatea constituitorilor G și fiind intabulată în Cartea Funciară 586/N cu nr. cadastral 570, conform încheierii 19400/12.12.2002, în baza autorizației de construire nr. 90/9.12.2002, proces verbal de recepție parțială la terminarea lucrărilor 497/12.12.2002, certificat de urbanism 106/11.09.2002, documentației cadastrale 2/1294 din 11.12.2002 (pe care le-am anexat la dosar).
Prin încheierea 19400/12.12.2002, odată cu intabularea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea soților G și s-a intabulat și dreptul de superficie asupra terenului, motivat de faptul că, conform contractului de donație autentificat sub nr. 1847/12.06.2007, aceștia dețineau un drept de uzufruct viager, deci drept real de folosință a acestuia pe durata vieții.
În consecință, la data obținerii certificatului de urbanism și autorizației de construcție G și aveau drept real de folosință a terenului, în baza uzufructului constituit prin contractul de donație, deci situația juridică a terenului era reglementată.
Dacă în cazul contractului de ipotecă 927/16.12.2002 autentificat sub nr. 3575/17.12.2002 instanța a reținut corect că nu sunt incidente cauzele de nulitate invocate de contestatoare, în ceea ce privește anularea contractului de ipotecă 1098/3.12.2003 autentificat sub nr. 3561 din 4.12.2003, instanța a făcut o greșită aplicare a legii motivând soluția de inexistența unui drept a persoanelor care au edificat construcția asupra terenului pe care a fost amplasată.
Or, situația juridică a terenului era reglementată, în sensul că exista un drept real de folosință a acestuia prin uzufructul transmis prin contractul de donație autentificat sub nr. 1457/2002.
Conform prevederilor Codului civil art. 517 și următoarele, uzufructarul are dreptul de a se folosi de lucrul ce formează obiectul dreptului său, iar nudul proprietar are obligația de a nu tulbura pe uzufructar, în exercițiul dreptului său.
Or, în cazul în speță, G și, în baza uzufructului având dreptul real de folosință asupra terenului pe timpul vieții au solicitat și obținut autorizație de construcție pentru edificarea unei construcții.
In consecință, instanța (deși în motivarea sentinței recunoaște faptul că dreptul real de folosință - superficie - este o excepție de la principiul reglementat de art. 492 Cod civil) a făcut o greșită interpretare a actelor existente la dosar, motivând în mod eronat că nu este reglementat regimul juridic al terenului, făcînd abstracție de prevederile contractului de donație din care rezultă că în favoarea G și era instituit dreptul real de folosință.
*
Prin contractul de ipotecă 1098/3.12.2003 autentificat sub nr. 3561 din 4.12.2003, intabulat cu încheierea 19595/2003, anulat ilegal de instanță, s-a ipotecat în favoarea BRD numai construcția casă D-P-l-M înscrisă în CF 586 cu nr. cadastral 570 de către proprietarii acesteia G și pentru un credit acordat C
După cum se observă ipoteca nu s-a constituit și pe terenul pe care este situată construcția, în contractul de ipotecă făcându-se numai referire ca aceasta este amplasată pe terenul înscris în CF 503/
Aceasta întrucât poate fi ipotecată și construcția fără terenul aferent, fie că este vorba despre o construcție cu destinație de locuință, fie despre o construcție cu altă destinație (de exemplu: clădire de birouri, centru comercial, centru de agrement, locuință etc.). Prin construcție se înțelege înălțarea unei structuri, deschiderea unei mine sau începerea unei lucrări executate la suprafața sau în subteran.
Dacă titularii dreptului de proprietate asupra celor două bunuri imobile sunt diferiți, construcția poate fi ipotecată separat de terenul aferent acesteia i cum este și cazul în speță) or, indiferent de motiv, terenul nu poate fi ipotecat. Creditorul poate lua în garanție numai construcția dacă proprietarul construcției are un drept real asupra terenului (drept de superficie, drept real de folosință, de concesiune), înscris în mod corespunzător în cartea funciară.
În cazul în speță constituirii ipotecii asupra construcției G și aveau un drept real de folosință asupra terenului (conform uzufructului instituit prin contractul de donație) fiind intabulată în cartea funciară superficia-folosința acestuia.
În consecință, atâta timp cât situația juridică a terenului era reglementată în sensul că proprietarii construcției aveau un drept real de folosință asupra acestuia prin contractul de ipotecă 1098/3.12.2003 autentificat sub nr. 3561/4.12.2003 nu s-a mai constituit ipoteca și pe terenul proprietatea înscris în CF 503/N, deci nefiind necesară semnătura acesteia.
Conform art. 489 alin 2 Cod procedură civilă se pot urmări separat construcțiile ce formează o proprietate distinctă de sol.
Deși prin Sentința civilă nr. 358/26.01.2006, construcția a fost atribuită în proprietatea prin accesiune, drepturile reale - ipoteca -constituite anterior accesiunii au rămas valabile în baza art. 1746-1790 Cod civil.
De altfel, această sentință nici nu are autoritate de lucru judecat (opozabilitate) în ceea ce privește BRD, în calitate de creditor ipotecar, întrucît a avut ca părți în proces fiica și părinții G și. Față de terți, această hotărâre poate fi opusă cu valoarea unui fapt juridic, respectiv de prezumție relativă.
În cazul în care s-ar anula ipoteca constituită anterior, ar însemna să se desființeze regimul juridic al garanțiilor în România și contestatoarea în beneficiul căreia s-a constituit casa s-ar fi îmbogățit fără justă cauză, îmbogățirea fără justă cauză este determinată de faptul că, prin sentința susmenționată contestatoarea nu a fost obligată la plata valorii materialelor și manoperei, așa cum prevede art. 494 Cod civil.
Având în vedere faptul că, construcția s-a edificat de către părinți G și (care aveau un drept real de folosință asupra terenului) pe terenul fiicei, nu se poate invoca în nici un caz rea credință a acestora în edificarea construcției finalizate cu banii băncii în favoarea căreia a fost și garantată, ci mai degrabă rezultă rea credința atît din partea contestatoarei cât și a părinților care fără echivoc au urmărit și urmăresc sustragerea de la urmărire a unui bun de la executare pentru realizarea unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Deci, din situația de fapt prezentată și probele administrate rezultă fără echivoc faptul că prin această contestație la executare nu se urmărește altceva decât fraudarea cu rea credință a băncii și ducerea în eroare a instanței. Aceasta întrucât, ipoteca a fost constituită de proprietarii imobilului existent la acea dată și încearcă a se eluda prevederile art. 1746, 1790, 1791, 1792 Cod civil.
În ceea ce privește terenul nu este nici un dubiu, în sensul existenței dreptului real de folosință statuat prin contractul de donație, iar construcția chiar dacă prin accesiune a intrat în patrimoniul contestatoarei, asta nu înseamnă că prin transferul proprietății indiferent de formă se anulează drepturile reale constituite anterior transferului.
Conform art. 1746 cod civil ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de plata unei obligații. Ipoteca este de natura ei nedivizibilă și subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui și asupra fiecărei porțiuni din acele imobile. Dreptul de ipotecă se conservă asupra imobilelor în orice mână va trece.
De asemenea, conform art. 1790 Cod civil creditorii care au privilegiu sau ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl urmăresc în orice mână ar trece.
Dacă detentorul imobilului nu plătește ipoteca, conform art. 1792 și 1793 Cod civil, acesta este obligat să lase imobilul ipotecat fără nici o rezervă, creditorul ipotecar având dreptul să ceară vânzarea imobilului pentru creanța sa.
A solicitat apelanta admiterea apelului, casarea sentinței apelate și respectiv contestația la executare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției civile a Tribunalului Neamț la data de 27.03.2008, fiind scos de pe rolul acestei instanțe la data de 8.05.2008.
Pe rolul Secției comerciale dosarul a fost înregistrat la data de 22.05.2008 în recurs.
La data de 29.09.2008 s-a recalificat calea de atac în apel.
Apelul este nefondat.
Cum corect a reținut și instanța de fond, contractul de ipotecă nr. 1098/3.12.2003 autentificat sub nr. 3561/4.12.2003 de Biroul Notarului Public a fost încheiat în condițiile de nulitate absolută.
În condițiile în care prin Sentința civilă nr. 358/26.01.2006 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a constatat că (fiica intimaților G și ) este și proprietara construcției ipotecate în favoarea recurentelor și în condițiile în care situația juridică în baza căreia s-a pronunțat hotărîrea în constatare exista și la data încheierii contractului de ipotecă dreptul de dispoziție asupra terenului ipotecat nu aparținea intimaților. Astfel, calitatea de proprietar asupra terenului este de natură să confere intimatei și calitatea de proprietar asupra construcției în temeiul dispozițiilor art. 488 Cod civil.
Este adevărat că, așa cum au arătat apelantele, intimații G și au fost cei care au făcut demersurile pentru obținerea autorizației de construire, aceasta fiind emisă pe numele intimatului
Această autorizație de construire nu poate produce efecte în sensul recunoașterii calității de proprietar cu atât mai mult cu cât la data eliberării acesteia nu s-a emis o dispoziție de primar, în temeiul art. 129 și 130 Cod fiscal, pentru încuviințarea executării construcției pe terenul proprietatea minorei.
Pe de altă parte, în Dispoziția nr. 1047 din 11.12.2002 emisă de Primarul Municipiului PN( anterior încheierii contractului de ipotecă) se menționează faptul că minora este proprietara ambelor imobile, teren și construcție.
Or, în condițiile în care la data executării lucrărilor de construire intimații G și nu au încheiat nici o convenție cu proprietarul terenului, nu se poate recunoaște dreptul de superficie în favoarea acestora, așa cum au arătat apelantele, acest drept putând lua naștere numai în baza legii sau în baza convenției dintre proprietarul terenului și or.
Constatând că prin accesiunea imobiliară proprietarul construcției ipotecate în favoarea apelantelor pentru creditul acordat CLe ste o altă persoană decât cele avute în vedere la încheierea contractului de ipotecă și cum asupra respectivului bun nu puteau dispune alte persoane decât proprietarul, contractul de ipotecă este nul absolut.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel - Tribunalul Neamț au promovat recurs Generale și - Generale - Sucursala N, considerând-o nelegală, motivat de faptul că nu s-a făcut o analiză corectă și completă probatoriului cauzei, din care rezultă netemeinicia acțiunii formulată de reclamanta - intimată în justiție.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat actele de construire a casei, calitatea de proprietară a intimatei - contestatoare asupra terenului precum și calitatea acesteia de proprietară a imobilului - care, în baza sentinței civile nr. 358/26 ianuarie 2006, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț; actele administrative privind construirea casei, respectiv "certificatul de urbanism" și "autorizația de construcția" nu au fost anulate, iar contestatoarea - intimată a instituit un drept de uzufruct în favoarea părinților sau în vederea construirii acestui imobil.
De asemenea, sentința civilă nr. 358/2006 nu este opozabilă recurentei, procesul civil purtându-se doar între contestatoarea și părinții săi, intimații G și; ceea ce trebuie reținut este faptul că intimații G și au fost de acord cu acțiunea fiicei lor, după ce se încheiase contractele de credit bancar de 30.000 USD și 225.000 USD în favoarea acestora și tot ei fiind cei care au solicitat autorizație de construire a casei, fiind beneficiarii unui drept real asupra terenului, drept constituit așa cum s-a menționat chiar de contestatoare.
În contractul 596/04 noiembrie 2003 la fila 23 se menționează că împrumutul de 225.000 USD este garantat și cu "ipotecă" asupra imobilului și teren aferent proprietatea asociaților G și, însă în contractul de ipotecă nr. 1098 din 03 decembrie 2003 (fila 29 dosar fond)se stipulează în mod clar instituirea ipotecii doar pe casa aflată pe teren,precizându-se încă odată de către intimații - garanți că suntproprietarii imobilului,conform autorizației de construcție iar referirea la căile de donație (fila 14 dosar fond nr. 1547/2002), constituie încă o dovadă a dreptului de uzufruct pe care îl aveau și nu de proprietate.
Referitor la aplicarea art. 482 și 494 Cod civil instanța urmează a constata că prin accesiunea imobiliară s-a încălcat dreptul de uzufruct al intimaților G și și nici- parte, respectiv contestatoarea și părinții săi nu au solicitat anularea acestuia.
Față de cele mai sus menționate, rezultă că după încheierea contractelor de credit, intimații G și au încercat prin diferite acțiuni în justiție sustragerea de la achitarea sumelor de bani; așa cum s-a menționat intimații s-au considerat proprietarii casei, beneficiarii dreptului de uzufruct la data încheierii contractului de credit și partea; după care au arătat că nu mai sunt titularii acestora.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul; va modifica în tot decizia recurată și va admite apelul și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va schimba în tot sentința apelată respingând acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul comercial declarat de- GENERALE B și - GENERALEprinSUCURSALA, împotriva sentinței civile nr. 8/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu intimații-pârâți,și
Modifică în tot Decizia nr.8/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Admite apelul.
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din07.04.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | Pt. JUDECĂTOR, - --CO PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
GREFIER, - - |
Red.
Red. Cl.
Tehnored. 3 ex.
06 mai 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Lăcrămioara Moglan, Aurelia Saftiuc
