Spete contestatie la executare comercial. Decizia 353/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2651/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 353
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare SOCIETATEA COMERCIALA LEASING SA împotriva sentinței comerciale nr.994/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta creditoare prin consilier juridic, care depune împuternicire la dosar, lipsind intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că intimata debitoare nu a depus la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Curtea ia act că intimata debitoare nu a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa, respectiv nu a depus la dosar extrasele de cont de la cele două bănci indicate, de la momentul deschiderii procedurii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite cerințele art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și dispunerea deschiderii procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a comunicat contestația formulată la fond. În ce privește precizarea solicitată de instanță, respectiv care a fost temeiul de drept potrivit Legii nr.85/2006 privind obligația judecătorului - sindic de a comunica contestația, arată că nu au fost respectate dispozițiile art.722 Cod procedură civilă și nu are temei-/2006. Societatea avea dreptul la un proces echitabil, nu a știut că s-a depus întâmpinare și nu a fost prezentă la termenul de soluționare a cauzei, întrucât a solicitat judecata în lipsă. Instanța de fond a reținut greșit că societatea nu a introdus în bancă biletele la ordin. Toate cele cinci bilete la ordin au fost introduse la plată, însă au fost refuzate de bancă pentru incapacitatea de plată a societății. În ce privește motivarea instanței de fond că societatea nu și-ar fi specificat debitul, acesta rezultă din contractul de leasing, respectiv debitul restant la care se adaugă daune interese. Debitul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 sub aspectul valorii - prag și are scadență în termen de 30 de zile. Nu s-a încercat achitarea debitului. Mai mult, s-a dat termen de păsuire pentru debitoare să achite debitul și nu a fost introdusă imediat cererea de deschidere a procedurii. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 994 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr-, judecătorul - sindic a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL și a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC LEASING SA.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul - sindic a reținut că în speță nu este îndeplinită una din cele două condiții prevăzute de articolul 1 din Legea nr.85/2006 pentru aplicarea procedurii generale, respectiv nu este îndeplinită condiția ca debitorul să se afle în stare de insolvență. Astfel, prezumția că debitoarea se află în stare de insolvență vădită deoarece nu a plătit ratele către creditoare de mai mult de 30 de zile este răsturnată prin probele administrate în cauză, din care nu rezultă că debitoarea nu ar avea fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor către creditoare.
Judecătorul - sindic a mai reținut că societatea creditoare nu a valorificat dispozițiile articolului 14.4. din contractul de leasing, neintroducând la banca debitoarei spre plată biletele la ordin corespunzătoare ratei de leasing neachitate, iar pe de altă parte facturile emise de aceasta nu fac dovada caracterului cert al creanțelor (ele nefiind acceptate de debitor și nerespectând procedura prevăzută de articolul 14.4. din contractul de leasing). Prin urmare, în baza articolului 33 alineat 4 din Legea nr.85/2006, judecătorul - sindic a admis contestația formulată de societatea debitoare și a insolvenței, având în vedere că nu s-a făcut dovada stării de insolvență a debitoarei și nici dovada caracterului cert al creanțelor.
Împotriva sentinței comerciale sus - menționate a declarat în termen legal recurs motivat creditoarea SC LEASING SA, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea recursului, legal timbrat, recurenta-creditoare a arătat că nu a fost citată pentru termenele din 14.09.2009, termen la care debitoarea a depus contestația, iar pentru termenul următor, din 19.10.2009, a fost citată doar cu mențiunea depunerii timbrului judiciar de 4,5 lei, fără a i se comunica o copie de pe contestație sau a i se pune în vedere să depună întâmpinare. În acest fel societatea recurentă a fost în imposibilitate de a se apăra și de a produce dovezi în favoarea sa, fiind astfel prejudiciată.
Recurenta - creditoare a mai precizat că debitoarea a încetat orice plată în cadrul contractului de leasing la data de 24.04.2009, iar la data de 21.05.2009, când acest contract a fost reziliat debitul restant era de 70.822,83 lei, debit compus din 5 rate lunare de leasing restante, penalități și asigurări neachitate. Prin urmare, starea de insolvență era neechivocă și vădită. De altfel, chiar societatea debitoare recunoaște acest lucru prin adresa nr. 175 din 21.05.2009. În ceea ce privește biletele la ordin aferente celor 5 rate de leasing restante, acestea au fost introduse la plată conform articolului 14.4 din contract, însă ele au fost refuzate de bancă pe motiv de lipsă disponibil.
S-a mai arătat în motivarea recursului că raportul juridic născut între părți are la bază contractul de leasing financiar, contract din care face parte integrantă și graficul de plăți pentru achitarea ratelor de leasing. Acest contract de leasing a fost însușit de intimata-debitoare prin semnare, astfel că nu mai era necesară și semnarea facturilor. În privința cuantumului debitului, recurenta-creditoare a menționat că la momentul rezilierii (21.05.2009) debitul restant era de 70.822,83 lei, însă după reziliere acesta a crescut ca urmare a daunelor interese datorate de debitoare (conform articolului 13 din contractul de leasing), daune interese stabilite prin convenția părților și al căror echivalent îl reprezintă ratele de leasing rămase de achitat până la finalul contractului.
Față de aceste motive, recurenta creditoare a solicitat admiterea recursului.
În drept, recurenta creditoare a invocat dispozițiile articolului 299 și următoarele. Cod procedură civilă, articolul 114 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului recurenta-creditoare a depus la dosar un set de înscrisuri.
Intimata - debitoare a formulat întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de motivele de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Primul motiv de recurs este întemeiat numai sub aspectul necomunicării contestației debitoarei.Se constată că intimata - debitoare a depus la dosarul cauzei contestație la cererea de deschidere a procedurii, înregistrată la 14 septembrie 2009 (filele 69-71 ale dosarului de fond). Contestația nu a fost comunicată recurentei - creditoare pentru termenul din 19 octombrie 2009, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare,aflată la fila 59 a aceluiași dosar.
Curtea constată că în aceste condiții, respectiv fără comunicarea contestației debitoarei, pricina a și fost soluționată la termenul din 19 octombrie 2009, judecătorul - sindic găsind întemeiate apărările intimatei-debitoare și admițând contestația acesteia, cu consecința respingerii cererii de deschidere a procedurii.
Procedând astfel, judecătorul - sindic a încălcat dispozițiile articolului 149 din legea nr.85/2006, care prevăd că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă. A încălcat dispozițiile articolului 7 alineat 1 din legea nr.85/2006, coroborate cu cele ale articolului 86 alineat 1 Cod procedură civilă, ambele dispoziții legale făcând referire lacomunicarea oricăror acte de procedură.
Au fost încălcate, în acest fel, și principiul contradictorialității, precum și principiul dreptului la apărare, care guvernează procesul civil, judecătorul - sindic statuând asupra temeiniciei contestației intimatei - debitoare fără ca, în prealabil, această contestație să fi fost comunicată recurentei - creditoare, pentru că aceasta să aibă posibilitatea de aod iscuta, de aoc ombate și de a se apăra în raport de conținutul acesteia.
De asemenea, Curtea apreciază că în acest fel au fost încălcate și dispozițiile articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, cu strictă referire la principiul egalității armelor.
Curtea evocă faptul că, prin deciziile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a subliniat faptul că dreptul la un proces echitabil presupune realizarea unui just echilibru între părțile litigante, astfel ca acestea să aibă posibilitatea de a-și susține punctul de vedere de așa manieră încât să nu fie puse în situația de net dezavantaj una față de cealaltă. Se cuvin evocate sub acest aspect hotărârile pronunțate în următoarele cauze:Bulut contra Austriei,Kress contra Franței, Borgers contra Belgiei,Vermeulen contra BelgieișiMachado contra Portugaliei.
De asemenea, se cuvine menționată și hotărârea pronunțată în cauzaKuopila contra Finlandei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că necomunicarea între părți a unor acte juridice creează un dezechilibru procesual între acestea, aceleași aspecte fiind reținute și în hotărârile pronunțate în cauzaMcMichael contra Marii Britaniiși în cauzaRuiz - Mateos contra Spaniei.
Apreciind că în cauză, prin nerespectarea articolului 6 paragraf 1 din, prin încălcarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, ca și prin nesocotirea dispozițiilor articolului 7 alineat 1 din legea nr.85/21006 și ale articolului 86 alineat 1 Cod procedură civilă, judecătorul - sindic a încălcat formele de procedură și i-a produs recurentei-debitoare o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin anularea hotărâri, Curtea va admite recursul în temeiul articolului 304 punctul 5 Cod procedură civilă și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe conform dispozițiilor articolului 312 alineat 5 Cod procedură civilă, pentru a nu răpi părților accesul la un grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul - sindic va lua în analiză și celelalte critici formulate în cadrul recursului, după cum va avea în vedere, la aprecierea stării de insolvență a intimatei - debitoare, existența fondurilor bănești ale acestei părți la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii, fonduri necesare acoperirii creanțelor, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 3 punctul 1 din legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare SOCIETATEA COMERCIALA LEASING SA împotriva sentinței comerciale nr.994/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Sorina Prepeliță, Carmen
