Spete contestatie la executare comercial. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 407
Ședința publică din 6 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, cu sediul în- împotriva sentinței civile nr. 23 din 9 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2.767/2006 al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu debitoarea intimată, cu sediul în A,-, prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în A, str. -, nr. 5.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 23 din 9 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2767/2006 al Tribunalului Arads -a respins contestația formulată de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva măsurilor luate de EXPERT A, în calitate de lichidator judiciar al împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar de respinge a înscrierii sale în tabelul creditorilor societății și cu suma de 1.551 lei, reprezentând diferențe calculate, stabilind că în speță nu există eroare esențială, că textul art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007 nu se referă la creanțe născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, ci la creanțe născute anterior intrării în vigoare a OG nr. 47/2007 și că dacă legiuitorul ar fi dorit a se calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 ar fi făcut mențiuni exprese în acest sens în conținutul ordonanței, că însă potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii, afară de situația când s‑ar fi propus un plan de reorganizare, ceea ce nu este cazul și că de altfel și potrivit art. 1221Cod procedură fiscală, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței, nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii,
Având în vedere că creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, declarând recurs cu invocarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, a solicitat casarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală și admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată, în motivarea arătând că:
S-a respins înscrierea în tabelul creditorilor societății debitoare a sumei de 1.551 lei, reprezentând diferențe calculate ca urmare a unei erori esențiale și care au fost calculate în temeiul art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007, ca diferențe de majorări, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, anume până la 20.07.2006;
Dacă formularea art. II pct. 6 dă posibilitatea la interpretări, (atât lichidatorul judiciar cât și judecătorul sindic au apreciat și interpretat această formulare a articolului menționat, în sensul lipsirii lui de eficiență) trebuie avut în vedere efectul pe care a vrut legiuitorul să îl producă acest articol și anume că se calculează majorări de întârziere până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, 20.07.2006 (nu până la intrarea în vigoare a nr.OG 47/2007, așa cum greșit au interpretat lichidatorii judiciari), lucru fiind legiferat și prin Ordinul nr. 1.186/11.07. 2006, în prezent abrogat;
În temeiul rolului activ al judecătorului sindic, instanța trebuie să constate că cererea prin care s‑a solicitat completarea declarației de creanță nu este o cerere nouă, pentru că a fost depusă în termen și admisă în baza art. 64(3) din Legea nr. 85/2006, ceea ce s‑a cerut fiind o completare a declarației de creanțe întemeiată pe prevederile art. 75(1) din Legea nr. 85/2006.
Văzând că în cauză nu s‑a formulat întâmpinare,
Reținând că, potrivit susținerilor recurentei, pretențiile acesteia vizează înscrierea în tabelul creditorilor societății debitoare a unei sume ce reprezintă diferențe de majorări calculate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, contrar opiniei potrivit căreia asemenea majorări ar fi datorate până la intrarea în vigoare a nr.OG 47/2007,
Că de asemenea, cererea nu este o cerere nouă, ci reprezintă a "completare" a declarației de creanță, formulată de către creditoare în baza art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, împrejurarea calculării majorărilor până la până data intrării în vigoare a nr.OG 47/2007 și nu până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, fiind apreciată de către recurentă a se încadra în noțiunea de "eroare esențială" la care face referire acest text,
Reținând că potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 din lege și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute,
Considerând că, fără a fi necesar să se analizeze în prezenta cauză admisibilitatea în fond a calculării majorărilor de întârziere până la data pretinsă de către recurentă, solicitarea, în completarea declarației de creanță a unei sume care inițial nu a fost cerută, rezultată din calcularea majorărilor de întârziere și pe perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenței și data intrării în vigoarea a Legii nr. 85/2006, nu se încadrează în dispozițiile textului de lege menționat, neconstituind rezultatul unei erori esențiale, eroare care ar fi trebuit să determine, potrivit cerințelor legii, admiterea unei creanțe sau a unui drept de preferință, ceea ce evident nu este cazul în speță,
Că prin urmare, hotărârea primei instanțe prin care contestația formulată de recurentă a fost în mod justificat respinsă este temeinică și legală, astfel că recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, cu sediul în- împotriva sentinței civile nr. 23 din 9 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2.767/2006 al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu debitoarea intimată, cu sediul în A,-, prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în A, str. -, nr. 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 6 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./5.06.2008
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
