Spete contestatie la executare comercial. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 67/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 43
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
Grefier - -
*******************
Pe rol pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU I în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2009 și 02 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra contestației la executare de față.
La 8 ianuarie 2009, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru I, cu sediul în comuna, jud. Iaf ormulat contestație la executare împotriva Ordinului nr. 35574 din 10 februarie 2008, emis de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, ordin prin care s-a dispus blocarea contului deschis de contestatoare la Banca - Filiala În temeiul articolului 403 alineat 1 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivare, s-a arătat în primul rând că ordinul contestat este emis în privința contestatoarei cu încălcarea normelor imperative prevăzute de articolul 41 alin1 din OUG nr. 51/1990 și de articolul 379 Cod procedură civilă, în sensul că blocarea conturilor se poate face numai după comunicarea titlului executoriu. În lipsa unei astfel de comunicări, contestatoarea a susținut că suma de 60.053,95 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
A doua critică vizează fondul raporturilor juridice dintre părți, contestatoarea susținând că suma ar putea reprezenta redevență calculată conform contractului de cesionare nr. 93 din 22 octombrie 2002, dar că, în lipsa titlului executoriu și a documentelor justificative și bazându-se pe evidența proprie, această sumă nu apare ca datorată. Sub acest aspect, a arătat că intimata i-a comunicat la 24 septembrie 2007 factura nr. - din 3 septembrie 2007, pentru redevența aferentă suprafeței de 174,56 ha pentru perioada 1 iulie - 31 august 2007, dar că această factură a fost returnată intimatei cu adresa nr. 2006 din 9 octombrie 2007, cu specificația că ultima suprafață de teren, de 157,4093 ha a fost predată comisiei comunale de fond funciar la 20 decembrie 2006, astfel că nu se mai datorează redevență pentru anul 2007 pentru nici o suprafață de teren.
Contestatoarea a invocat corespondența ulterioară cu intimata, în cadrul căreia i-a fost comunicată hotărârea de stornare a facturii nr. - din 3 septembrie 2007, dar și factura nr. - din 29 octombrie 2007, pentru suma de 5.563,19 lei aferentă perioadei 1 ianuarie -7 martie 2007, cu comunicarea că la 22 octombrie 2007 debitul societății contestatoare este de 19.0995,82 lei.
De asemenea, contestatoarea a arătat că returnat ultima factură emisă de intimată și că i-a comunicat acesteia că a achitat suma de 19.001,21 lei cu OP nr. 38 din 8 februarie 2007, dar că intimata nu i-a mai prezentat un alt punct de vedere sau vreun document justificativ, iar în raport de această situație apreciază că suma de 60.053,95 lei, cu care figurează în anexa la ordinul contestat, nu are o bază legală, nefiind datorată.
La 4 februarie 2009, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. A invocat contractul de concesiune încheiat de părți sub nr. 93 din 2 octombrie 2002, având ca obiect exploatarea suprafeței de 911 ha de teren cu destinație publică din domeniul public al statului, situat în perimetrul localităților, și I, precum și a suprafeței de 190 ha teren cu destinație agricolă, din domeniul privat al statului, situat în perimetrul acelorași localități, în schimbul redevenței de echivalent în lei a cantității de 390 kg stat la ha anual pentru terenul arabil și a cantității de 360 kg stat la ha anual pentru pășuni și finețe.
A apreciat ca neîntemeiată susținerea contestatoarei despre necomunicarea titlului executoriu, în raport de adresa nr. 39149 din 8 septembrie 2005 și de adresa nr. 63207 din 2 noiembrie 2007, prin care i s-a notificat datoria de 60.053,95 lei, care reprezintă actualizarea debitului de 98.272,72 lei, arătat în ordinul de poprire nr. 7742 din 12 octombrie 2005.
A susținut că, în raport de dispozițiile OUG nr. 64/2005 și de dispozițiile legii nr. 190/2004, care conferă contractului de concesiune caracter de titlu executoriu, comunicarea titlului executoriu era un fapt inutil și că suma poprită prin ordinul contestat în cauza de fașă este defalcată astfel:pentru anul 2005- redevență de 2.327,66 lei și penalități de 9,227,93 lei, pentruanul 2006-redevență de 30.895,13 lei și penalități de 10.699,31 lei penalități, iar pentruanul 2007- redevență de 5.563,19 lei și penalități de 1.340,73 lei.
A făcut aprecieri în legătură cu condițiile generale și speciale în care se poate proceda la executarea silită și a apreciat că, în raport de dispozițiile articolului 399 Cod procedură civilă, contestația la executare de față nu se situează în nici una din cele trei ipoteze pe care legiuitorul le-a prevăzut, întrucât nu poate viza decât vicii și nelegalități ale actelor de executare ulterioare hotărârii care se execută, în speță actele de executare fiind în concordanță cu dispozițiile OUG nr.64/2005 și ale OUG nr.51/1998.
La 5 februarie 2009, contestatoarea a depus precizări, în care a arătat că, din propria evidență contabilă, a reieșit o plată în plus către intimată în sumă de 11.431,11 lei, nicidecum o datorie.
La 26 februarie 2009, contestatoarea a răspuns la întâmpinare, invocând puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. 5845/2005 al Curții de Apel București și al dosarului nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la adresa nr. 39.149 lei din 8 septembrie 2005 cu care intimata pretinde că i-a comunicat titlul executoriu.
A arătat, de asemenea, că este ilogic să pretinzi că în septembrie 2005 ai comunicat un titlu executoriu pentru debite aferente anilor 2006 și 2007 și că în speță creanța este incertă, așa cum rezultă din cele 12 facturi datate 6 februarie 2009, comunicate de la 16 februarie 2009, dintre care 6 facturi stornează debite aferente anilor 2004, 2005, 2006 și 2007.
La termenul din 26 februarie 2009, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea formulată de contestatoare pentru suspendarea executării silite, în raport de dispozițiile articolului 82 alineat 2 din OUG nr.51/1998.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază contestația la executare ca întemeiată și o va admite pentru considerentele ce se vor arăta:
Este neîntemeiată și a fost înlăturară apărarea intimatei - pârâte fundamentată pe susținerea că prezenta contestație la executare nu se încadrează în cazurile prevăzute de articolul 399 Cod procedură civilă, atâta vreme cât se contestă legalitatea executării silite efectuate prin poprirea în raport de neîndeplinirea unei cerințe legale, anume cea a comunicării titlului executoriu, în condițiile articolului 42 din OUG nr.51/1998.
Se constată că prin ordinul nr. 35574 din 10 decembrie 2008, emis de intimata, a fost înființată poprire asupra conturilor pe care contestatoarea le deține pentru suma de 60.053,95 lei, astfel cum reiese din Anexa la Ordin - poz. 112.Pentru această sumănu s-a făcut dovada comunicării titlului executoriu către contestatoare, deși formalitatea comunicării nu reprezenta un "fapt inutil", cum a apreciat intimata în întâmpinare, ci un fapt necesar, impus de articolul 42 din OUG nr.51/1998, care nu poate fi suplinit de caracterul de titlu executoriu al contractului de concesiune, conferit de legea nr.190/2004.
Așa cum a arătat în întâmpinare intimata însăși, suma de 60.059,95 lei pentru care a ordonat înființarea popririi reprezintă redevență și penalități aferente anilor 2005, 2006 și 2007.
Ca atare, în raport de această precizare este pe deplin întemeiată susținerea contestatoarei despre lipsa de substanță și de logică a apărării intimatei bazată pe comunicarea titlului executoriu făcută prin adresa nr.39.149 din 8 septembrie 2005,dată la care nici redevența pe întregul an 2005 nu era scadentă și determinabilăîn raport de prevederile articolului 4.2. și ale articolului 5.10 din contractul de concesiune.
Mai mult, în raport de sentința comercială nr. 52 din 2 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel București - Secția a a Comercială, irevocabilă (aspect necontestat de intimată) (filele 71-73 ale dosarului), Curtea reține că s-a statuat cu putere de lucru judecat că nici măcar creanța aferentă anului 2005 nu este lichidă, iar comunicarea titlului executoriu, făcută prin adresa nr. 39.149 din 8 septembrie 2005 privește creanța anului 2005 (fila 83, raportat la fila 93 dosarului).
În atare condiții, când executarea silită a creanței aferente a anului 2005 s-a amânat pentru lipsa caracterului lichid al creanței și în condițiile în care intimata purcede la executarea silită și a unor creanțe ulterioare comunicării făcute sub nr. 39.149 din 8 septembrie 2005, la trei ani de la această comunicare, este indiscutabil că intimata avea obligația comunicării titlului executoriu și a tuturor documentelor justificative pentru creanța de 60.053,95 lei, pentru a oferi contestatoarei garanția unei executări corecte și posibilitatea de a face propriile verificări în contabilitate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din corespondența părților litigante, inclusiv cea purtată ulterior introducerii contestației la executare de față, reiese poziția oscilantă a intimatei, care a emis factura de stornare pentru redevența aferentă anului 2007, iar apoi a emis o altă factură pentru o altă perioadă a aceluiași an (filele 7-10), pentru ca la 6 februarie 2009 să emită un număr de 6 facturi de stornare parțială a unei facturi pentru redevențele anilor 2004-2007 (filele 85-90), toate acestea creând un dubiu evident cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței ce se execută.
Curtea apreciază și că, pentru înlăturarea acestui dubiu și pentru ca instituția contestatoare să aibă posibilitatea de a verifica la rândul său caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și, în consecință, legalitatea executării silite pornită împotriva sa, intimata avea obligația de comunicare a titlului executoriu, însoțit de documente justificative, obligație stabilită de articolul42 alineat 1 din OUG nr.51/1998 și de OUG nr.64/2005.
Cum aceste prevederi legale au caracter imperativ, nerespectarea lor atrage nulitatea absolută a executării silite întreprinse, în conformitate cu prevederile articolului 399 alineat 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile articolului 399 Cod procedură civilă Curtea va admite contestația la executare și va anula în parte Ordinul nr. 35574 din 10 decembrie 2008, anume doar în privința poziției nr. 112 din Anexă, referitoare la contestație.
În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe intimată să plătească cheltuielile de judecată către contestatoare, cheltuieli constând în taxă de timbru și timbru judiciar, bilete de călătorie și diurnă, conform opisului și documentelor justificative aflate la filele 123-125 ale dosarului.
În conformitate cu dispozițiile articolului 7231alineat 3 Cod procedură civilă, reținând că la termenul din 26 februarie 2009 fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, așadar intimata nu se află în situația de a putea cere despăgubiri, la solicitarea contestatoarei Curtea va restitui acestei părți cauțiunea în sumă de 6.005 lei consemnată pe seama și la dispoziția Curții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU, cu sediul în,., nr. 175, Județ I, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,- sector 1.
Anulează în parte Ordinul 35574 din 10.12.2008 emis de ADS, anume doar în privința poziției nr.112 din Anexa la Ordin referitoare la contestatoarea Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pt.
Obligă pe intimata ADS să plătească suma de 911,50 lei contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Restituie contestatoarei cauțiunea în sumă de 6005 lei depusă cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 23 februarie 2009, emisă de CEC Bank SA- Sucursala
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./5.05.2009
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
