Spete contestatie la executare comercial. Decizia 469/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2472/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.469R
Ședința publică de la 15.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-debitoare TF & MANAGEMENT & COMERȚ, împotriva sentinței comerciale nr.3420/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.3420/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă contestația debitoarei and Management and Comerț ca neîntemeiată. De asemenea, s-a admis cererea formulată de reclamanta creditoare & C împotriva debitoarei and Management and Comerț B și în baza art.33 alin.4 raportat la art.26 alin.1 și art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a deschis procedura generală a reorganizării judiciare dispunându-se măsurile legale corespunzătoare prevăzute în Secțiunea a 3-a, Cap.III din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța astfel tribunalul prin judecătorul sindic a reținut în esență că, prin decizia comercială nr.204/2004 creditoarea a fost obligată la plata sumei de 167.434,0531 lei și prin decizia comercială nr.253/COM/2004 pronunțată în dosarul nr.271/COM/2004 intimata Britania a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 2.920 lei. Altfel, creditoarea și-a precizat cererea introductivă în sensul micșorării cuantumului creanței la valoarea de 144.505 lei.
În privința compensației legale potrivit prevederilor art.1143-1146 cod civil s-a reținut că, aceasta a operat doar cu privire la suma de 1.674.340.531 lei care este certă, lichidă și exigibilă, recunoscută de creditoare și în raport de care și-a micșorat câtimea creanței la 144.500 RON.
Întrucât suma de 4.417.115.960 lei nu este certă, lichidă și exigibilă cum prevede art.1144 Cod civil, nu poate fi cerută compensarea.
Altfel, probele între care și sentința comercială nr.31/COM/2005 relevă că reclamanta creditoare are o creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit cu prevederile art.31 din Legea nr.85/2006. Tot astfel debitoarea nu a răsturnat prezumția de încetare a plăților cu probe concludente ceea ce înseamnă că este în stare de insolvență prezumată, situație de fapt recunoscută de debitoare prin contestație când a arătat că neplata creditorilor s-a datorat fuziunii cu Britania, respectiv a declanșării procedurii insolvenței prin sentința comercială nr.794/2005.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs debitoarea solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației. S-a solicitat și suspendarea executării hotărârii recurate până la soluționarea recursului de față.
Recurenta invocă ca motiv pe cel prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ca și pe cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal. Se solicită reexaminarea cauzei sub toate aspectele în temeiul art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta invocă ca probleme de drept calificarea contestației din procedura de insolvență ca acțiune de sine stătătoare similară contestației la executare și analizarea contestației sub aspectul datorării de drept, ca urmare a neachitării în termen a obligației de plată a dividendelor, a dobânzilor aferente acestora.
De asemenea, recurenta prezintă succint situația de fapt arătând că nu se află în încetare de plăți și în stare de insolvență și că, creanța pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este stinsă prin compensație.
În dezvoltarea situației de fapt recurenta susține în esență că în cauză operează art.1144 Cod civil întrucât atât recurenta debitoare cât și intimata creditoare au avut creanțe reciproce care s-au stins prin compensare legală până la cotitatea celei mai mari dintre ele. Cererea de deschidere a procedurii insolvenței s-a depus la mai puțin de 30 de zile de la momentul în care o procedură similară a fost închisă ca efect al admiterii contestației recurentei împotriva presupusei insolvabilități.
Se arată că la 27.10.2005 împotriva antecesoarei sale Britania s-a depus o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, continuate ulterior împotriva sa și că la aceeași dată recurenta a fuzionat prin absorbție cu Britania Prin sentința comercială nr.794/03.04.2006 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei în calitate de succesor în drepturi a Britania Această sentință a fost modificată în tot de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia comercială nr.203/2007 urmare admiterii recursului promovat de recurentă și a respingerii cererii de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006. Deci, de la momentul absorbției, care este și data dobândirii calității de debitor, și până la data de 31.01.2007, recurenta nu a avut drept de administrare a propriului patrimoniu și nici posibilitatea de a executa plăți. De la 31.01.2007 și până la cererea introductivă de instanță de față, respectiv, 12.02.2007, s-au scurs mai puțin de 30 de zile.
Probele nu confirmă incapacitatea recurentei de a onora obligațiile scadente, neefectuarea plăților datorându-se exclusiv procedurilor de insolvență succesive declanșate în mod abuziv de creditori ale căror creanțe nu întrunesc condițiile legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată în esență situația de mai jos.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă recurenta susține că hotărârea recurată nu este motivată potrivit prevederilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă sub aspectul nearătării condițiilor compensației legale prevăzute de art.1144 Cod civil ce nu sunt îndeplinite, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Altfel instanța de fond a confundat sumele invocate de debitoare, recurenta arătând că a solicitat compensarea debitului de 144.500 RON rezultat prin micșorarea creanței cu valoarea dobânzilor aferente dividendelor acordate de instanță potrivit calculului depus ca anexă la contestație în sumă de 196.021,87.
Recurenta susține că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă întrucât, instanța de fond a tratat motivele prezentate în contestația sa ca simple argumente incluse într-o întâmpinare ce pot primi soluționare implicită prin admiterea acțiunii principale și nu ca pe o cerere de sine stătătoare supusă taxei de timbru ce impune analiza sa sub toate aspectele.
Practic instanța de fond trebuia să analizeze măsura în care debitul constând în dobânzi este datorat de către creditorul recurentei și în caz afirmativ să fi aplicat regulile compensării.
Or instanța de fond a refuzat să analizeze caracterul datorat al dobânzii dar și verificarea separată a îndeplinirii condițiilor certitudinii, lichidității și exigibilității.
În fine, tribunalul nu a aplicat dispozițiile legale privind compensarea creanțelor reciproce.
Se susține că, cele două creanțe sunt reciproce, au ca obiect plata unor sume de bani care sunt certe, lichide și exigibile și ca atare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1144 Cod civil pentru ca debitul creditoarei față de recurentă în cuantum de 196.021,87 lei să poată fi compensat cu suma de 144.505 lei înscrisă în titlul deținut de creditoare împotriva sa.
Recurenta explică că, creanța sa constă în dividende neachitate compus din debitul principal recunoscut prin titlul executoriu și debitul accesoriu datorat conform dispozițiilor OG nr.9/2000 constând în dobânda legală.
Ca temei legal se invocă și dispozițiile art.1088 Cod civil coroborat cu art.43 Cod comercial.
În concluzie, recurenta susține că intimata creditoare nu deține o creanță actuală împotriva sa deoarece creanța constatată prin decizia comercială nr.31/COM/2005 s-a stins prin compensare cu creanța deținută de recurentă împotriva creditoarei sale constând în 167.434 lei dividende neachitate și 196.021 lei dobânda legală.
Recurenta în temeiul art.300 alin.3 Cod procedură civilă a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate susținând în esență că, activitatea societății debitoare și viața societară îi sunt grav afectate de interdicția de a-și gera afacerile deși creanța pentru care s-a dispus deschiderea procedurii este stinsă prin compensație.
Deci, recurenta nu a achitat debitul solicitat de intimată nu pentru că ar fi în încetare de plăți sau în stare de insolvență iminentă ci pentru că această creanță nu este datorată fiind stinsă prin compensație legală.
Cererea a fost timbrată cu suma de 30 RON taxă judiciară de timbru și cu 1,15 RON timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care invocă apărări pe cale de excepție și pe fond.
Ca excepție intimata a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant pentru semnatarii cererii de recurs, în temeiul art.68 (1) Cod procedură civilă coroborat cu prevederile Legii nr.51/1995, art.133 și art.161 Cod procedură civilă. Se susține lipsa semnături administratorului special atât pe cererea de recurs cât și pe împuternicirea avocațială.
Pe fond, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se arată în esență că a operat compensarea legală a creanțelor reciproce datorate și tocmai de aceea și-a micșorat câtimea creanței de la 313.598 lei la 144.505 lei.
Celelalte susțineri ale recurentei exced tuturor normelor de drept în materie.
Altfel recurenta se află în încetare de plăți de la data întreruperii efectiv a activității comerciale, respectiv 31.07.2005, data fuziunii dintre recurentă și Britania, singurele operațiuni în patrimoniul societății fiind cele de înstrăinare de active.
Se mai susține că recurenta este de rea-credință pentru că probele relevă faptul că aceasta a înstrăinat bunuri fără încuviințarea judecătorului sindic.
Cu privire la dobânda legală intimata invocă prescripția întrucât raportat la anul financiar 2000 termenul prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 a expirat.
Contestația a fost analizată de instanța de fond iar debitoarea nu a răsturnat prezumția de încetare a plăților și nici nu a făcut dovada eventualelor disponibilități bancare și/sau a desfășurării unei activități comerciale.
În privința cererii de suspendare se arată că există o cerere asemănătoare formulată pe cale separată solicitând conexarea cauzelor.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Prin încheierea de ședință de la 15.01.2008 s-a stabilit cadrul procesual față de împrejurarea că lichidatorul judiciar al recurentei-debitoare nu are calitate de intimată în cauză. Ca urmare, orice demers al lichidatorului judiciar nu va fi analizat, pentru că este de prisos.
De asemenea, prin aceeași încheiere s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Recurenta a depus dovada confirmării mandatului de avocat de către administratorul special, împrejurare față de care intimata nu a mai susținut excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Tot prin aceeași încheiere s-a soluționat problema cauțiunii depuse de recurentă ca și cererea de suspendare a executării sentinței recurate și excepția inadmisibilității acestei cereri în sensul respingerii atât a excepției de inadmisibilitate, cât și a cererii de suspendare pentru motivele înserate în această încheiere.
În cauză s-a solicitat de către intimată proba cu înscrisuri, probă încuviințată și administrată.
În cauză asociatul recurentei a formulat cerere de subrogare în drepturile creditorului intimat.
Se arată că acesta a creditat societatea în insolvență cu suma de 191.637,82 lei, sumă admisă parțial de către administrator și anume, pentru suma de 173.132,75 lei fiind trecută în rândul creanțelor subordonate.
Altfel cu din 8 și 11 februarie 2008 achitat creditoarei intimate suma de 149.448 lei și în temeiul art.1108 alin.1 Cod civil s-a subrogat în drepturile acesteia.
Urmare subrogării, intimatul creditor a formulat cerere prin care a solicitat a se lua act de renunțarea sa la cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei recurente.
Recurenta debitoare a depus înscrisuri inclusiv în privința atestării fuziunii prin absorbție cu Britania
Administratorul judiciar a transmis punctele de vedere ale creditorilor - UT 515 și S1 privind cerere depusă de.
Creditoarea ROMANIA Baf ormulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei creditoare, cerere soluționată prin încheierea de la 11.03.2008 în sensul respingerii ca inadmisibilă pentru motivele înserate în acea încheiere.
Intimata a depus note scrise cu privire la cererea de subrogare și de renunțare formulate de asociatul debitoarei la care a anexat înscrisuri în copii.
Prin încheierea de ședință de la 11.03.2008 s-au respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale a petentului și excepția inadmisibilității cererii de a se lua act de subrogarea în drepturile intimatei creditoare, excepții invocate de creditoare pentru motivele expuse în această încheiere. Tot astfel s-a respins cererea formulată de petentul de a se lua act de subrogarea sa în drepturile creditoarei ca nefondată pentru motivele înserate în aceeași încheiere.
La termenul din 08.04.2008 părțile au depus înscrisuri iar intimata a depus și concluzii scrise.
Pronunțarea a fost amânată la data de 15.04.2008, ambele părți depunând concluzii scrise.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Intimata creditoare & C prin cererea introductivă de instanță a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei debitoare and Management and Comerț B pentru creanța datorată în sumă de 313.598 lei potrivit sentinței nr.31/COM/2005 a Curții de Apel Constanța - Secția Comercială.
Ulterior, intimata a micșorat câtimea obiectului cererii de la suma de 313.598 lei la suma de 144.505 lei având în vedere faptul că și recurenta i-a opus o creanță în sumă de 1.674.340.531 lei în calitatea sa de succesoare a Britania urmare fuziunii acesteia din urmă, prin absorbție.
Așadar, creanța recurentei deținută în temeiul deciziei civile nr.204/COM/04.06.2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanțaa fost compensată în temeiul art.1143-1146 Cod civil cu parte din creanța intimatei care și-a micșorat câtimea cererii introductive la suma de 144.505 lei.
Altfel, titlul recurentei precitat, se referă numai la dividende aferente anului 2000.
De aceea, nu pot face obiect de analiză dividendele aferente anului 2001 cum nici dobânda legală aferentă dividendelor cât timp nu s-a făcut dovada existenței unui titlu pentru aceste pretenții.
În altă ordine de idei procedura reglementată de Legea nr.85/2006 este o procedură specială care nu permite efectuarea de către judecătorul sindic de compensații pe parcursul desfășurării sale întrucât, s-ar încălca însăși principiul naturii acestei proceduri considerată ca una de executare colectivă.
Așadar, nu este posibilă compensarea de creanțe reciproce potrivit prevederilor art.1144 Cod civil, de către judecătorul sindic întrucât excede competenței sale.
De aceea, cel puțin pentru restul de creanță rămas în urma compensării creanțelor reciproce de către intimată, cererea intimatei apare fondată.
În altă ordine de idei, recurenta pentru eventuala sa creanță pe care pretinde că i-o datorează intimata are posibilitatea recuperării sale separat pe căile oferite de lege.
În concluzie, creanța pentru care s-a dispus deschiderea procedurii este stinsă prin compensație numai în parte, compensare recunoscută de către intimată și dedusă deja prin micșorarea pretențiilor.
Termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței nu se calculează în raport de data la care o procedură similară ar fi fost înlăturată irevocabil ci, în raport de data scadentă a creanței.
Or, în speță, scadența era îndeplinită în privința creanței deținute de intimată.
În fine recurenta cunoscând datoriile față de creditorii săi dacă nu ar fi fost în încetare de plăți le-ar fi putut achita atât față de intimată cât și față de ceilalți creditori, indiferent de faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenței s-a depus la mai puțin de 30 zile de la momentul în care o procedură similară a fost închisă potrivit deciziei Curții de APEL BUCUREȘTI nr.203/31.01.2007.
Probele nu relevă răsturnarea prezumției de încetare a plăților, recurenta fiind în stare de insolvență prezumată cum bine a reținut instanța de fond.
Recurenta nu a probat afirmația sa că starea de insolvență ar fi fost declanșată abuziv.
Instanța de fond prin judecătorul sindic a reținut că dobânda legală nu este considerată creanță certă, lichidă și exigibilă așa cum prevede art.1144 Cod civil. Deși motivarea pe acest aspect este sumară nu înseamnă că instanța de fond nu a motivat hotărârea astfel încât aceasta să fie lovită de nulitate.
Pe de altă parte, o asemenea cerere de compensare a creanțelor reciproce nu era de competența judecătorului sindic cum deja s-a expus mai sus.
Nu rezultă că s-ar fi confundat de către instanța de fond sumele invocate de debitoare în contestație cât timp în contestație nu se arată clar sumele invocate precum se arată în motivele de recurs.
De vreme ce judecătorul sindic a apreciat că dobânda nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă era de prisos să analizeze dacă un astfel de debit este datorat de către debitorul recurentei și să procedeze la aplicarea regulilor compensației.
Practic nu este vorba de un refuz al instanței de fond de a verifica îndeplinirea condițiilor certitudinii, lichidității și exigibilității dobânzii de vreme ce aceasta a tras concluzia neîndeplinirii acestor condiții prin prisma analizei probelor administrate în cauză.
Altfel, instanța de fond nu a ignorat motivele contestației formulate de recurentă ci, le-a analizat într-un mod diferit de cel expus de recurentă.
Cât timp instanța de fond a reținut că dobânda legală nu întrunește condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile cum prevede art.1144 Cod civil, era de prisos să procedeze la aplicarea dispozițiilor legale privind compensarea creanțelor reciproce dincolo de prevederile art.4, 43 Cod comercial, 1088 Cod civil și OG nr.9/2000.
Pe de altă parte, Curtea așa cum a mai arătat reține că nu sunt admisibile efectuarea compensațiilor de judecătorul sindic pe parcursul procedurii de insolvență întrucât s-ar încălca însuși principiul naturii acestei proceduri considerată ca una de executare colectivă.
Cât timp nu s-a admis cererea de subrogare a asociatului, este de prisos a se analiza plata efectuată de acesta în scopul stingerii creanței deținute de intimată.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă cu referire la art.316 Cod procedură civilă și în raport de probele administrate în cauză, Curtea va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 7.616 RON cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cale de atac. Curtea reține că nu s-a probat de către intimată că suma de 1.000 lei a făcut obiectul contractelor de asistență juridică nr.88 și 89 care au stat la baza împuternicirilor avocațiale din calea de atac de față, respectiv a cererii de suspendare a executării hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta and Management and Comerț B, împotriva sentinței comerciale nr.3420/2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata & C, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 7.616 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 21.04.2008
Tehnored. - 29.04.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: - Judecător sindic
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
