Spete contestatie la executare comercial. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 500
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Mircea
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de contestatoare - - C, împotriva sentinței civile nr. 1937/06.11.2008 și recursul lichidatorului judiciar Consult C al debitoarei - - împotriva sentinței civile nr. 1628/25.09.2008, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL C, intimata Global USA B, Primăria Municipiului C, și, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru debitoarea recurentă AC - prin lichidator Consult, avocat în reprezentarea intimaților și, avocat pentru intimata Global USA B, avocat - pentru intimatul și avocat în reprezentarea intimatei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar procesul verbal al adunării creditorilor din 04.09.2008, sentința civilă nr. 243/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr-, decizia civilă nr. 66/25.06.2008 pronunțată de Curtea de apel Pitești în dosar nr-.
Reprezentantul intimatei Global USA B depune întâmpinare, care se comunică și părților prezente.
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea recursului formulat și motivat pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, iar cu privire la recursul intimatei - - C, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul intimatei Global USA B pune concluzii de respingere a recursurilor formulate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât nu se întrunesc condițiile răspunderii civile delictuale, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților și pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1628/25.09.2008 respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată în cauza privind pe debitoarea - -, de către lichidatorul judiciar - Consult, în contradictoriu cu pârâții, și.
În considerentele sentinței instanța a reținut că înainte de deschiderea față de debitoarea a procedurii insolvenței, aceasta se afla în dificultate financiară și într-o perioadă de declin economic începută încă din anul 1997.
Conducerea societății a încercat să redreseze situația prin achitarea unor datorii stringente către aceia dintre creditorii săi de serviciile cărora nu se putea lipsi, pentru continuarea activității, respectiv către o societate ce asigura paza întregului ansamblu industrial, fără de care s-ar fi ajuns la distrugeri și sustrageri semnificative și cu impact mare asupra patrimoniului debitoarei, și către o societate ce efectua formalitățile vamale și asigura plata obligațiilor vamale ale firmei pentru activitățile de import pe care le desfășura, fără de care acestea s-ar fi blocat, cu consecința blocării întregii producții.
Modalitatea aleasă pentru achitarea acestor datorii, în lipsa fondurilor bănești, ce a și condus la intrarea - - în procedura insolvenței, a fost darea în plată a două imobile: cantina socială și un atelier al acesteia, demers efectuat doar în scopul redresării și continuării activității și nicidecum pentru a plăti acești creditori în dauna celorlalți, având în vedere, astfel cum s-a arătat, tocmai natura serviciilor prestate de acești creditori, în lipsa cărora societatea comercială debitoare nu ar fi putu funcționa normal în continuare.
În plus, stingerea acestor două datorii și modul concret în care s-a făcut acesta, s-au stabilit de către asociații societății, prin Hotărârea AGA nr. 21/10.12.2004, și nu de către administrația acesteia, din care făceau parte pârâții.
Pe de altă parte, nu se poate aprecia că starea de insolvență a societății a fost cauzată de aceste două operațiuni de dare în plată, câtă vreme totalul creanțelor debitoarei este de câteva ori mai mare decât suma achitată astfel, și este compus din uriașe datorii către bugetul statului și către diverși furnizori - parteneri și asociații.
Prin sentința civilă nr. 1937/06.11.2008 s-a respins contestațiile formulate de Primăria Mun. C și - - - în faliment, împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor - - din 04.09.2008.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit alin. 7 al art. 14 din Legea privind procedura insolvenței, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, și doar la cererea acelor creditori care au votat împotriva luării hotărârii respective sau care, deși îndreptățiți, nu au participat, justificat, la respectiva ședință a adunării creditorilor.
Nici unul dintre aceste elemente nu se regăsește în contestația formulată de creditorul Municipiul C, deoarece, pe de o parte, acesta nu a votat împotriva luării hotărârii atacate, deci nu are calitatea procesuală activă recunoscută de textul procedural de a cere desființarea acesteia, ba mai mult, împuternicitul creditorului s-a prezentat în ședință și a votat în temeiul delegației emise de Primarul Mun. C, delegație ce reprezintă împuternicirea specială cerută de alin. 3 al art. 14 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, și din acest motiv este neîntemeiată și cererea creditoarei - -, temeiurile pentru care judecătorul sindic poate desființa o hotărâre a adunării creditorilor sunt doare cele legate de încălcarea procedurii obligatorii de convocare a adunării, reglementată de art. 13, 14 și 15 din lege, deci motive de nelegalitate, și nu de temeinicie.
O modificare ulterioară a votului exprimat în ședința adunării nu este permisă și nici nu poate da naștere la desființarea hotărârii luată în acea adunare, întrucât modul în care un mandatar a înțeles să-și exercite mandatul nu este un motiv de nelegalitate a hotărârii luată în ședința în care acesta și-a reprezentat unitatea angajatoare - creditoare în cauză.
Mai mult, motivul pentru care cererea în discuție a fost respinsă este faptul că ea era formulată de o serie de creditori ce nu aveau o pondere de 30 % din totalul creanțelor și, mai mult, ale căror creanțe erau satisfăcute integral prin planul de distribuție parțială întocmit în cauză, astfel că aceștia nu mai au calitatea de creditori și nici un interes personal în promovarea vreunor cereri în cadrul procedurii, mai ales că este vorba de plata unei sume din averea debitoarei ce nu a fost trecută în tabelul creanțelor și a cărei plată ar putea leza interesele creditorilor neachitați.
Împotriva sentinței civile nr. 1628/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs practicianul în insolvență Consult C, lichidator al debitoarei - -, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii lichidatorului având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ai debitoarei. În drept a invocat prev. Art. 304 pct. 8 și 9. iar în fapt recurenta creditoare a arătat următoarele.
Hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea greșită a actului supus judecății, iar sub acest aspect s-a arătat că Tribunalul nu a dat eficiența cuvenită răspunderii civile instaurată de art. 138 alin. 1 lit. g din Legea nr. 85/2006. În totală opoziție cu cele constatate de instanță recurenta arată că sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii patrimoniale și anume, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția. În acest context fapta ilicită o constituie ansamblul de acte de dare în plată emise de membrii-administratori ai debitoarei în favoarea unor creditori preferați de debitoare și, totodată, în detrimentul altor creditori. Prejudiciul constă în creanțele neacoperite astfel cum au fost declarate de creditori în cadrul procedurii. de cauzalitate este raportul instituit între fapta administratorilor și prejudiciul acestor creditori, datorită diminuării activului debitoarei și în cele din urmă a ajungerii în stare de insolvență a debitoarei. Vinovăția administratorilor rezultă din împrejurarea că deși cunoșteau prezumtiva stare de insolvență a debitoarei, au consimțit încheierea unor acte de dare în plată preferențiale față de anumiți creditori.
De asemenea instanța a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a legii, deoarece a considerat că înstrăinarea unor imobile prin acte de dare în plată a fost justificată de necesitatea stingerii unor creanțe și redresarea activității debitoarei. Recurenta consideră că tocmai acțiunea conducătorilor debitoarei de a satisface preferențial unii creditori în dauna altora, are caracter fraudulos și aceleași acte au periclitat averea debitoarei. Împrejurarea că hotărârea de înstrăinare a unor bunuri și de stingere a unor datorii prin plăți preferențiale s-a luat de către Adunarea Generală a Acționarilor, iar nu de către consiliul de administrație nu are relevanță întrucât organele conducerii executive a societății sunt obligate să asigure respectarea legalității acțiunilor acesteia, răspunzând în mod implicit pentru faptele lor.
De asemenea în cauză a formulat recurs - - C prin lichidator judiciar împotriva sentinței civile nr. 1937/06.11.2008 pronunțată de același tribunal în dosar nr-, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și anularea hotărârii creditorilor nr. 3/04.09.2008 a - -, arătând în motivare că hotărârea adunării este nelegală deoarece greșit s-a reținut valabil votul creditorului Primăria C deși delegația împuternicitului acestui creditor nu a fost semnată de conducătorul acestui creditor, în speță de Primar. Mai mult delegația nu a fost confirmată ulterior iar printr-o comunicare adresată adunării, Primăria Caa rătat expres că votul său este pentru aprobarea plății sumei de 1.746.963 lei în beneficiul - - cu titlul de preț bunuri proprii. De asemenea este îndeplinită și cea de a doua condiție prev. de art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 și anume că în cadrul adunării, contestatoarea a votat împotriva hotărârii prin care s-a respins aprobarea plății mai sus arătate, iar această poziție a fost consemnată în procesul verbal al ședinței.
În cauză În cauză au formulat întâmpinare intimații, și, solicitând respingerea recursului formulat de lichidatorul judiciar Consult al debitoarei - -, fiecare dintre intimați arătând în motivarea întâmpinării că sentința Tribunalului prin care s-a respins acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor, este temeinică și legală întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile unei astfel de răspunderi, și anume atât cele generale prevăzute pentru răspunderea civilă delictuală, cât și cele speciale prevăzute de Legea insolvenței în contextul art. 138 alin. 1 lit. g). În esență se susține că încheierea unor acte de dare în plată cu unii creditori a aparținut voinței juridice a acționarilor - -, materializată în hotărârea AGA nr. 3/04.09.2008, iar intimații în calitate de administratori și totodată membrii ai consiliului de administrație nu au făcut decât să pună în practică hotărârea acționarilor. Mai mult legalitatea actelor de dare în plată a fost supusă controlului judiciar exe3rcitat de instanțele de judecată în speță Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA cu prilejul soluționării acțiunii în anulare a acestor acte introdusă de către administratorul, în prezent lichidatorul judiciar al debitoarei, iar aceste instanțe au decis că actele juridice respective nu pot fi sancționate cu nulitatea pe temeiul că nu ar fi respectat Legea insolvenței.
De asemenea s-a formulat întâmpinare de către creditorul Global USA cu privire la recursul declarat de - -, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, iar în motivare s-a arătat că în mod judicios a stabilit prima instanță că hotărârea adunării creditorilor poate fi atacată numai de creditorii care, fie au participat la adunare și au votat împotriva hotărârii adoptate, fie au absentat justificat și nu și-au exercitat dreptul de vot. Contestatoarea nu îndeplinește nici una dintre aceste condiții. În ceea ce privește votul exprimat de creditorul Primăria C în favoarea aprobării plății sumei de 1.746.963 lei către contestatoare, s-a arătat că acest vot este ulterior hotărârii adoptate de adunarea creditorilor, după ce același creditor prin reprezentantul său la lucrările adunării din data de 04.09.2008 a votat cum a considerat de cuviință.
Examinând mai întâi recursul declarat de Consult în calitate de lichidator al debitoarei - - prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de către intimați și a prev. art. 304, 3041și 312. Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului/lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin fapta că în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea instituită de aceste dispoziții legale poate fi antrenată cu titlu special numai în cadrul devolutiv al procedurii insolvenței. O astfel de răspundere are caracter special, întrucât rezultă numai pe baza condițiilor special stabilite de disp. art. 138 din legea nr. 85/2006condiții care se completează cu cele ale dreptului comun în materie, fie că aparțin răspunderii civile delictuale, fie că aparțin răspunderii contractuale.
Din economia textului legal mai sus evocat rezultă în mod neîndoielnic că în temeiul art. 138 alin. 1 lit. g) din Legea insolvenței, răspunderea administratorilor sociali și altor membri ai organelor de conducere executivă, poate avea numai caracter delictual, fiind exclusă legătura dintre fapta persoanelor având calitatea mai sus desemnată și însăși contractul sau dispoziția contractuală cu efect păgubitor pentru creditori.
În speță se invocă caracterul fraudulos pentru averea debitoarei al unor acte de dare în plată încheiate de membrii conducerii administrative a debitoarei, acte care procură unor creditori beneficiul satisfacerii creanțelor, în timp ce alți creditori cu întâietate sub aspect cronologic au fost defavorizați.
Curtea în același mod ca și tribunalul constată că cele două acte de dare în plată, din datele de 21.12.2004 și 15.01.2005, nu sunt relevante pentru cauzarea stării de insolvență, iar prin aceasta nici pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali, cât timp nu s-a stabilit că astfel de tranzacții, fără a avea neaparat un caracter fraudulos, s-au făcut cu intenția de a crea o daună unor creditori. Sub acest aspect lichidatorul nu a explicat în ce constă dauna creditorilor prezenți în procedură, iar numai creanța declarată în dosarul insolvenței nu constituie un pasiv al creditorului, ci un activ al acestuia. De asemenea lichidatorul nu a arătat în ce constă afectarea activului patrimonial, sub aspect negativ, prin încheierea celor două tranzacții, și în ce măsură așa numita plată preferențială a unor creditori s-a soldat cu efecte în dublu plan, și anume: cu desăvârșirea stării de insolvență a debitoarei, după ce oricum în luna precedentă încheierii tranzacțiilor debitoarea s-a aflat deja în încetare de plăți; cu prejudicierea creditorilor evitați de la plata creanțelor, astfel încât aceeași creditori să fie considerați dezavantajați în raport cu cei achitați.
Sub raportul condițiilor de drept comun a răspunderii delictuale, Curtea constată că nu este prezentă nici una dintre acestea. Astfel cele două tranzacții calificate cu titlu de acte de dare în plată, nu pot constitui fapte ilicite cât timp nu înfrâng dispozițiile relative la condițiile de validitate a lor, pe de o parte, și de liceitate relativ la conformitatea lor cu ordinea publică și bunele moravuri. Așa cum s-a arătat, dauna sau prejudiciul nu poate fi atestat nici în dreptul creditorilor existenți în procedură și nici în dreptul averii debitoarei. În aceste condiții nici legătura de cauzalitate nu mai poate fi antamată. În ceea ce privește vinovăția cu care au acționat administratorii sociali intimați la momentul încheierii celor două tranzacții, indiferent de forma sub care poate fi analizată, ca intenție sau culpă, trebuie reținut mai întâi că voința juridică de a încheia aceste tranzacții a aparținut organului suprem de conducere al societății debitoare conform hotărârii adoptate în 04.09.2008, iar nu organului de conducere executivă. Administratorii sunt obligați prin efectul actului constitutiv dar și al legii care cârmuiește organizarea și funcționarea societății comerciale, în speță Legea nr. 31/1990, să pună în executare hotărârile adoptate de organul statutar suprem. O singură excepție poate fi relevată sub acest aspect și anume opunerea în contra voinței sociale a caracterului nelegal a hotărârii adunării generale.
Curtea fără a examina pe fond condițiile de legalitate a hotărârii adunării acționarilor din 04.09.2008, întrucât nu acesta este obiectul cauzei, constată că aparent această hotărâre cel puțin formal îndeplinește condițiile de legalitate. În schimb în ceea ce privește oportunitatea luării anumitor decizii de către adunarea generală, nici instanța de judecată și nici consiliul de administrație nu au elemente de control și de cenzură, în acest domeniu competența adunării generale este deplină și exclusivă, deci și în ceea ce privește adoptarea deciziilor de încheiere a unor tranzacții ce vizează bunurile societății comerciale.
În ceea ce privește recursul declarat de contestatoarea - - prin lichidator, Curtea constată că și acest recurs este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 13-15 din Legea nr. 85/2006 reglementează componența și modul de lucru al adunării creditorilor în procedura insolvenței. Art. 3 pct. 7 definește categoria juridică de creditor, prin care se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat în mod expres instanței să îi fie înregistrată creanța în tabele prevăzute de lege. De asemenea același art. 3 în dreptul pct. 8 din aceiași lege definește categoria de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, și anume creditorul care a formulat și i-a fost admisă total sau în parte o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelul definitiv al creanțelor și care are dreptul de a participa și a vota în adunarea creditorilor -.
Din lucrările dosarului de insolvență, Curtea constată că - - prin lichidator nu are calitatea de creditor în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 7 și 8 din legea nr. 85/2006. Din procesul verbal al creditorilor din 04.09.2008, rezultă în fapt că - - nu a participat la această adunare a creditorilor, deoarece în sensul celor mai sus arătate nu este nici creditor, și nici creditor îndreptățit cu drept de a participa și a vota în adunarea creditorilor.
Conform art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, hotărârea adunării creditorilor din 04.09.2008 putea fi atacată și după caz desființată pentru nelegalitate, numai la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective, și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării.
Curtea statuează că în conformitate cu aceste dispoziții legale numai creditorii special desemnați de norma invocată, au dreptul de a ataca hotărârile adunării creditorilor. Acest drept nu poate fi exercitat de o persoană fizică sau juridică ne-titulară a calității de creditor al debitoarei, și aceasta indiferent de cauzele de nelegalitate ce ar afecta hotărârea astfel adoptată de adunarea creditorilor.
În concluzie, Curtea constată că - - prin lichidator, neavând calitatea de creditor sau creditor îndreptățit de a participa la insolvența debitoarei - -, nu are nici calitatea de a ataca hotărârea adunării creditorilor acestei debitoare. În raport de acest aspect cercetarea celorlalte motive invocate pentru desființarea aceliași hotărâri, devine de prisos.
Astfel fiind se va respinge recursul lichidatorului Consult împotriva sentinței civile nr. 1628/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, de asemenea se va respinge și recursul creditoarei - - C împotriva sentinței civile nr. 1937/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul lichidatorului Consult împotriva sentinței civile nr. 1628/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge recursul creditoarei - - C împotriva sentinței civile nr. 1937/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - - - - -
GREFIER,
Red../15.04.2009
Dact. /24.04.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Mircea
