Spete contestatie la executare comercial. Sentința 53/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA -A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINTA COMERCIALĂ NR.53
Sedința publică din 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ȘI.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 08.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 15.04.2009 și apoi la 22.04.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, jud. D, la data de 7.02.2007, contestatorii și au formulat contestație împotriva executării silite pornite de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând anularea formelor de executare constând în somația înregistrată sub nr. -/4.12.2006 și procesul verbal de aplicare a sechestrului nr.29594/2006.
În motivare contestatorii au susținut că executarea ar trebui să vizeze pe debitoarea SC SRL, că apartamentul supus executării nu este proprietatea contestatorilor, ci a mamei contestatorului și că, în raport de data titlului executoriu, executarea este nu numai perimată potrivit articolului 389 Cod procedură civilă, dar este prescrisă potrivit articolul 405 și următoarele Cod procedură civilă.
Pe cale de excepție intimata a invocat necompetența materială a Judecătoriei Craiova în soluționarea cauzei, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială; lipsa procedurii prealabile, cu consecința respingerii contestației ca fiind inadmisibilă și prescripția dreptului material la contestație, avându-se în vedere data notificării contestatorilor.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul deține un corp de executori proprii, care au competență deplină pe întreg teritoriul țării, și că prin contractul de creanță nr. -/21.07.1999, a preluat creanța neperformantă de 5.908,39 USD, pe care: - SA o deținea împotriva debitoarei SC SRL.
Judecătoria Craiova, jud. D, prin sentința civilă nr. 4972 din 6.04.2007 a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că, nr.OUG 51/1998 este o lege specială, care creează cadrul juridic necesar pentru derularea executărilor silite prin corpul propriu de executori al
Actele de executare săvârșite în cadrul executării silite criticate, în speță, somația datată 4.12.2006 și procesul verbal de sechestru înregistrat sub nr.29594/2006, atestă că executarea silită a fost derulată prin Direcția Generală Executării Silite și Licitații din cadrul
Potrivit articolului 45 din OUG nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor civile și juridice, altele decât debitorii definiți la articolului 38, sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, prin sentința comercială nr. 146 din 4.07.2007 a admis contestația la executare precizată formulată de contestatorii și, a admis excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită; a anulat formele de executare silită pornită de către intimată, împotriva contestatorilor cu privire la imobilul situat în C, str. -, (-) -.A.2. 9 jud.D, dispunând întoarcerea executării și restabilirii situației anterioară acestuia.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către cei doi contestatori, este întemeiată cu motivarea că, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, și că acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
În speță, titlul executoriu îl constituie sentința nr. 80/6.02.1996 pronunțată de Tribunalul Dolj. Secția Comercială și de contencios Administrativ, sentință prin care contestatorii au fost obligați în solidar cu SC SRL, la plata sumei de 41.274.580 lei credit restant, la 15.233.811 lei dobânzi restante calculate la 31.12.1995 și în continuare dobânzi până la achitarea integrală a debitului.
Sentința mai sus arătată a fost învestită cu formulă executorie în data de 16.02.1998, iar primul act de executare, astfel cum a rezultat din întâmpinarea a fost în data de 30.01.2003, constând în comunicarea titlurilor executorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială prin decizia comercială nr. 1595 din 9 mai 2008 admis recursul declarat de, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a constatat că soluționarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită în raport de termenul general de prescripție de 3 ani este nelegală, deoarece: valorificarea creanței de către recurenta intimată, creanța consfințită de titlul executoriu - sentința nr. 80/1996 Tribunalului Dolj este supusă dispozițiilor speciale reglementate de nr.OUG 51/1998, privind valorificarea unor acte ale statului.
Prin contractul de cesiune de creanță nr. - din 21 iulie 1999,. în calitate de cesionar a preluat de la creanța băncii privind pe debitorul cedat SC SRL, constând în credit restant și dobânzi, soldul creanței fiind consolidat în USD conform dispozițiilor articolului 21 alin 2 din ordonanță.
Contestatorii, potrivit contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 33360/15.12.1994, au avut calitatea de garanți ipotecari, în baza căreia au fost obligați prin sentința nr. 80, în solidar cu societatea debitoare la plata creditului restant și a dobânzilor aferente.
Potrivit articolului 13(5) din OUG nr.51/1998 termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de, constatate prin acte care constituie titlu executoriu, sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani, termen care nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
Cum instanța fondului a soluționat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în raport de dispozițiile legii generale, ignorând prevederile OUG nr.51/1998 care reglementează valorificarea unor creanțe preluate de la bănci, în categoria cărora se înscrie și creanța ce face obiectul litigiului de față, se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea examinării chestiunii prescripției în contextul dispozițiilor articolului 13(5) din OUG nr.51/1998.
Soluționarea pentru prima dată de către instanța de recurs a excepției prescripției din perspectiva dispozițiilor OUG nr. 51/1998 ar încălca părților accesul la un grad de jurisdicție, distinct de faptul că în raport de apărările formulate de intimată, în această chestiune, se impun verificări sub aspectul întreruperii cursului prescripției, respectiv administrarea de probatorii concludente pe acest aspect.
În fond după casare, s-a format dosar nr-, iar în perioada soluționării contestației a intervenit decesul contestatoarei, împrejurare în care moștenitoarea acesteia, respectiv a fost introdusă în cauză, în calitate de moștenitoare legală, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 19/17.02.2009 (fila 45 dosar fond).
În fond după casare, părțile nu au mai solicitat administrarea de probatorii iar contestatorii au pus concluzii sub aspectul prescripției executării și al perimării și în consecință să se dispună desființarea titlului executoriu, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare.
În acest sens, contestatorii au arătat că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr. 80, respectiv la 5.12.1996 și că într-adevăr acest termen de a cere executarea silită este de 7 ani în condițiile în care a fost preluată de, termen care s-a împlinit la data de 5.12.2003. Au mai arătat contestatorii că în cauză a intervenit perimarea actelor de executare în condițiile în care cererea de încuviințare a executării silite din 5.03.1998 și respectiv încheierea prin care a fost încuviințată executarea silită a sentinței 80/1996 nu a fost urmată în termen de 6 luni de nici un act de executare.
De asemenea, nici somația emisă la 3 decembrie 1998 nu a mai fost urmată de nici un fel de act de executare în termen de 6 luni.
În final s-a arătat că perimarea a intervenit din momentul în care procesul-verbal de afișare a titlului executoriu din 30.01.2003, nu a fost urmat de alte acte de executare.
Așa fiind și cum în condițiile în care nu a fost întrerup cursul prescripției executării silite pornite în dosarul nr. 154/E/1998, consideră că, termenul de 7 ani s-a împlinit la 5.12.2003, iar sentința 80/1996, și-a pierdut puterea executorie, potrivit articolului 405 alin. 3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește procesul-verbal de afișare din 30.01.2003, contestatorii au susținut că acesta nu este întrerupător al cursului prescripției din moment ce somația și titlul executoriu nu au fost comunicate și afișate la o altă adresă decât adresa de domiciliu, respectiv afișarea s-a realizat la blocul H în timp ce adresa corectă era Blocul 4.
Așa fiind procesul verbal de afișare prin care a fost comunicat titlul executoriu este nul și nu poate întrerupe cursul prescripției.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, urmează a respinge contestația la executare așa cum a fost ea precizată ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Titlul executoriu îl constituie sentința 80/1996, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă la 5.12.1996, iar creanța a fost cesionată către la 21.07.1999.
Potrivit articolului 13 alin. 5, din OUG nr. 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de constatate prin titlu executoriu este de 7 ani.
Având în vedere momentul preluării creanței, respectiv 21.07.1999 acest termen s-ar fi prescris la 21.07.2006, însă a întreprins demersuri în vederea punerii în executare, respectiv adresele 1026/1-4/29.01.2003 prin care s-a efectuat comunicarea titlurilor executorii către debitoare și către garanții acesteia; adresele nr. 29092;/29094 din 19.07.2005 și nr. 23612/1-4/4 octombrie 2006 prin care au fost transmise somațiile de plată și adresele nr.28731-28733; 28675/4 decembrie 2006 prin care au fost comunicare procesele verbale de sechestru.
Așa fiind executarea silită a fost declanșată de în 2003, iar termenul de prescripție se împlinea în 2010.
Referitor la incidența în cauză a perimării invocată de contestatori, Curtea urmează a respinge contestația întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 389 Cod procedură civilă.
Executarea silită reglementată de OUG nr.51/1998 reprezintă unul din cazurile prevăzute de articolul 390 Cod procedură civilă, respectiv "dispozițiile articolului 387 și 389 Cod procedură civilă, nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație".
a comunicat titlurile executorii debitorului, astfel cum prevede OUG nr. 51/1998 prin articolul 41 alin. 1 "titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate".
Astfel, prin adresa nr. IB/1026/29.01.2003 a comunicat debitorului SC SRL titlurile executorii.
Față de această împrejurare rezultă că dispozițiile legale speciale aplicabile cauzei nu obligă să comunice titlurile executorii garanților, textul legal făcând referire în mod limitativ la debitori, în speță numai față de SC SRL.
Raportul juridic creditor - debitor este diferit de raportul juridic creditor-garant ipotecar al debitorului, întrucât garantul ipotecar nu se substituie debitorului.
Dacă în ceea ce privește debitorul, creditorul are dreptul de a executa silit întreaga avere a acestuia în vederea recuperării creanței, în ceea ce privește garantul ipotecar, acesta nu poate fi urmărit silit decât cu privire la bunul ipotecat.
Prin urmare executarea silită pornită de nu este lovită de nulitate în condițiile în care singurul text referitor la comunicarea titlurilor executorii obligă la comunicarea acestora către debitor.
Față de aceste împrejurări, rezultă că în mod greșit contestatorii au susținut prescripția și perimarea executării silite, motiv pentru care Curtea urmează a respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare așa cum a fost ea precizată de contestatorii și, ambii domiciliați în B,-,. A,. 6,. 23 sector 3, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1 și, domiciliat în B,-,. 23,. 2,. 3,. 50 sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.04.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex./3.08.2009
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda
