Spete contestatie la executare comercial. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 56 / Dosar nr-
Ședința publică din 5 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.654/R din 12 septembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 29 ianuarie 2009, conform încheierii din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 februarie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, opozantul solicitat în contradictoriu cu intimata desființarea executării silite începute în dosarul nr. 615/2006 al executorului judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a invocat prescripția dreptului de a cere executare silită, s-a mai arătat că nu opozantul trebuia să fie executat ci societatea emitentă - Agroindustriala Bârsa - aflată în procedura falimentului, astfel că creditoarea trebuia să se înscrie la masa credală, nemaiavând dreptul de a cere executarea silită și a altei persoane pentru aceeași sumă, și că opozantul a semnat biletele la ordin în calitate de director al societății și nu de persoană fizică, astfel încât nu poate răspunde cu averea personală.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 58/1934, modificate prin nr.OG11/1993.
La termenul din data de 02.04.2007 opozantul a depus precizare la opoziția la executare ( 30-33), solicitând admiterea opoziției, constatarea inexistenței obligației cambiale în ceea ce privește persoana fizică, constatarea nulității cu referire la existența unui avalist, constatarea prescripției oricărei executări față de data scadentă și de notificarea făcută opozantului în luna ianuarie 2007, constatarea nulității formelor de executare cu referire la biletele la ordin scadente la 5.12.2003 și respectiv 26.11.2003, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
În motivare s-a arătat că semnătura emitentului din cuprinsul biletelor la ordin este aceeași cu cea a avalistului, purtând ștampila și însemnele comerciale ale societății emitente Agroindustriala Bârsa, astfel că este evident că nu există o obligație cambială asumată de opozantul, raportul fundamental fiind al societății comerciale.
Intimata a depus la termenul din 07.05.2007 note scrise ( 215-218) prin care a solicitat respingerea cererii formulate și precizate, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 7859/2007 Judecătoria Brașova respins opoziția la executare, reținând următoarele:
Între intimata, în calitate de vânzătoare, și Agroindustriala Bârsa, în calitate de cumpărătoare, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. 355/09.07.2003 având ca obiect livrarea de produse. Pentru garantarea obligației de plată a contravalorii produselor livrate, Agroindustriala Bârsa a emis două bilete la ordin, primul la data de 12.11.2003, scadent la 22.11.2003, pentru suma de 6539 USD, și al doilea la data de 26.11.2003, scadent la 05.12.2003, pentru suma de 9196 USD. În cuprinsul ambelor bilete la ordin s-a menționat că sunt avalizate de ". pentru Agroindustriala Bârsa ", ambele purtând semnătura acestuia.
După împlinirea termenului scadent, la data de 11.12.2003 și respectiv 03.12.2003, creditoarea a procedat la introducerea biletelor la ordin la banca plătitoare, însă acestea au fost returnate de către bancă cu mențiunea "refuzat la plată - lipsă disponibil", așa cum rezultă din copiile certificate de la filele 132, 133.
Prin încheierile Camerei de Consiliu din 10.10.2006 și 06.10.2006 au fost admise cererile formulate de creditoarea intimată A privind învestirea cu formulă executorie a biletelor la ordin emise de debitoarea Agroindustriala Bârsa la data de 12.11.2003 și 26.11.2003.
La data de 15.11.2006 creditoarea a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului pentru recuperarea creanței de 35.338 RON, în temeiul titlurilor executorii constând în biletele la ordin emise de debitoarea Agroindustriala Bârsa
Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 08.12.2006 a Judecătoriei Brașova fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului, iar la data de 15.01.2007 acestuia i-au fost comunicate două somații de plată (emise la 12.01.2007).
În termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 62 din Legea nr.58/1934, debitorul a formulat prezenta opoziție la executare.
Avalul este definit de art. 187 din Norma - Cadru nr. 6/1994 o garanție personală prin care o persoană, numită avalist, garantează obligația asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin, numit avalizat.
Biletului la ordin îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind cambia, astfel că avalul este reglementat de dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 58/1934, dar și de cap. IV din Norma - Cadru nr. 6/1994 a
Potrivit art. 34 din lege, avalul se scrie pe cambie (în speță biletul la ordin) sau pe adaos și se exprimă prin cuvintele "pentru aval" sau prin orice altă formulă echivalentă și se semnează de către avalist. El poate fi exprimat și în formă simplificată, prin simpla semnătură a avalistului pusă pe fața biletului la ordin, afară numai dacă semnătura este a trăgătorului (în speță emitentul).
Semnătura opozantului îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 din Legea nr.58/1934 și la punctele 34-37 și 60 din normele -cadru nr. 6/1994, fiind autografă, manuscrisă, clar redactată.
Susținerea opozantului în sensul că semnătura emitentului este aceeași cu cea a avalistului, ceea ce conduce la concluzia că nu există obligația cambială, nu poate fi primită de instanță.
Din cuprinsul biletelor la ordin rezultă că are calitatea de emitent Agroindustriala "Bârsa", numele acestuia fiind redactat clar, respectiv este indicată denumirea astfel cum este înscrisă în Registrul Comerțului. În plus, este aplicată și ștampila societății.
Așadar, nu se poate susține că avalul a fost dat de către trăgător (emitent în speță), care s-a obligat deja față de creditoare, atâta timp cât rubricile referitoare la emitent și aval, sunt completate distinct, prima conținând denumirea emitentului, iar a doua indicând numele și prenumele avalistului.
Motivul pentru care semnatarii biletelor la ordin au înțeles să aplice ștampila societății emitente de două ori, precum și împrejurarea că opozantul a semnat biletele în calitate de reprezentant al emitentului, cu toate că la data respectivă nu mai era reprezentantul legal al acesteia, nu sunt de natură să influențeze valabilitatea obligației asumate prin semnarea în calitate de avalist a acestora.
Chiar și în situația în care s-ar constata că opozantul a acționat ca reprezentant al societății emitente fără a avea împuternicirea necesară prin semnarea biletelor, el ar fi ținut personal să achite suma pentru care acestea au fost emise, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 din Legea nr.58/1934 potrivit cărora "cine pune semnătura sa pe cambie, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e ținut personal în temeiul cambiei și, dacă a plătit, are aceleași drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant".
Întrucât obligația cambiala a opozantului este valabilă, el se afla în poziția juridică a avalizatului, având toate obligațiile și, desigur, și drepturile acestuia. Aceasta înseamnă că va putea fi urmărit ca trăgător și, fiind ținut solidar cu trăgătorul (emitentul) față de beneficiar, acesta din urmă poate urmări pe oricare dintre primii doi, fără ca avalistul să poată opune un beneficiu de discuțiune sau diviziune, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 52 din Legea nr.58/1934.
Pentru aceste considerente instanța a constatat că motivele invocate de către opozant referitoare la nulitatea obligației avalistului, la nulitatea formelor de executare și la lipsa calității de avalist a unei persoane fizice nu sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel opozantul, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii opoziției formulate și constatarea inexistenței obligației cambiale pentru avalist, cu cheltuieli de judecată.
Apelantul a criticat sentința pentru următoarele motive:
1. Nelegalitatea Hotărârii ca urmare a reținerii unei stări de fapt trunchiate, lipsite de elemente esențiale cauzei.
2. Nelegalitatea argumentelor legate de semnătura opozantului prin prisma reglementării date de pct. 34 - 37 60 din Norme.
3. Nelegalitatea dată de nulitatea BO față de lipsa unei împuterniciri pentru emitent, nulitatea absolută ce lipsește înscris de valoarea BO.
4. Nelegalitatea Hotărârii prin prisma art. 261 Cod procedură civilă - instanța de judecată nu a examinat cauza potrivit textelor de lege invocate în apărare și prin concluzii scrise.
5. Nelegalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor legale de întrerupere termen prescripție; sesizarea subsemnatului pentru plată în ianuarie 2007 peste orice termen de protecție juridică.
6. Nelegalitatea dată de încălcarea normei privind prescripția dreptului material de a cere executarea silită - obligație comercială garantată cu BO; prescripția executării față apelantul; nulitatea formelor de executare făcute peste termenul de prescripție în ianuarie 2007; lipsa voinței juridice pentru angajarea patrimoniului unei persoane fizice străină de raportul obligațional comercial.
Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia civilă nr. 654/R/12.09.2008 a respins apelul pentru următoarele considerente:
Cu privire la prescripția executării invocată de apelant, biletul la ordin având putere de titlu executoriu, termenul în care se poate porni executarea silită a acestuia este la trei ani de la scadență.
Legea cambiei și biletului la ordin nu cuprinde reguli speciale privind interpretarea prescripției, ceea ce înseamnă că se vor aplica regulile de drept comun în ceea ce privește cauzele de interpretare.
În prezent, cauzele care întrerup termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și care trebuie să intervină în perioada de trei ani menționată mai sus sunt prevăzute de art.4052Cod procedură civilă, nemaifiind limitată doar la cazul indicat de art.16 lit. c din Decretul nr. 167/1958, ce preluase vechiul articol 1865 pct. 2 al Codului civil, care trimite la un act începător de executare. Astfel, pe lângă cazul prevăzut la lit. a) a articolului 4052Cod procedură civilă, care trimite la recunoașterea debitorului ori îndeplinirea unui act începător de executare din partea acestuia, înainte sau în timpul executării, litera b) dispune că se întrerupe cursul prescripției pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent.
Față de dispozițiile legale menționate, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, cu motivarea că cererea de executare silită a fost înregistrată în termenul de 3 ani de la data scadenței biletului la ordin, fiind indiferent că ulterioarele acte de executare efectuate în temeiul acestei cereri au fost făcute la mai mult de 3 ani de la data scadenței. Din moment ce executarea silită a fost cerută în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, este fără relevanță data ulterioară a emiterii somației prevăzute de legea cambiei și biletului la ordin.
Apelantul a invocat pentru prima dată în apel faptul că cererea de executare silită formulată de intimată nu poate avea efecte juridice și nu poate întrerupe prescripția executării, datorită necesității de a se formula în prealabil respectivei cereri somație prevăzută de art. 61 și 62 din Legea nr. 51/1934.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că este de esența procesului cambial ca mijloacele de realizare a creditului să fie precise, sumare și expeditive. dreptului cambial ar fi lipsită de sens dacă nu ar fi fost dublată de un sistem procesual adecvat.
În acest sens, art. 63 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 prevede că excepțiile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfățișare.
Așadar în calea de atac a apelului nu se mai poate ridica nicio excepție dacă nu s-a ridicat în fața primei instanțe în condițiile articolului amintit, decât în condițiile în care intimata nu s-ar opune. Ori, în prezenta cauză, intimata s-a opus ridicării excepției direct în apel.
Tribunalul a mai reținut că, din nicio reglementare legală nu rezultă interdicția de a se adresa de către creditor o cerere de începere a executării către executorul judecătoresc la care să se anexe biletul la ordin învestit cu formă executorie, cerere care să aibă rolul atât de a solicita emiterea somației de executare de care face vorbire art. 61 din Legea nr. 58/1934 cât și efectuarea celorlalte formalități de executare.
Evident, înainte de a se efectua orice măsură de indisponibilizare a bunurilor debitoarei, deci de efectuare a unor acte de executare efective, executorul judecătoresc nu trebuie să trimită debitorului somație prevăzută de Legea nr. 58/1934.
Din actele dosarului rezultă că somațiile prevăzute de legea somației și biletului la ordin au fost emise la data de 12.01.2007, iar înscrisurile de indisponibilizare au fost demarate ulterior acestei date.
În concluzie, cererea adresată executorului judecătoresc în prealabil notificării debitoarei conform art. 61 din Legea nr. 58/1934 produce efectul interuptiv al cursului prescripției executării, fiind formulată în termenul de 3 ani prevăzut de lege, fiind îndeplinite cerințele art. 4052lit. b) Cod procedură civilă.
Faptul că după cererea de primire a executării silite formulată în cadrul termenului de prescripție, se efectuează în temeiul acesteia și alte acte necesare de executare silită, doar după data la care s-ar fi îndeplinit termenul de prescripție dacă nu ar fi fost introdusă cererea de executare silită, nu înseamnă că aceste acte ulterioare ar fi prescrise, din moment ce le se efectuează în cadrul și în baza unei executări silite începute înlăuntrul termenului de prescripție. Aceste acte nu sunt executări silite distincte ci se îndeplinesc în cadrul aceleiași executări silite.
S-a reținut și că intimata nu are obligația să prezinte la plată biletul la ordin avalistului apelant din moment ce a fost prezentat emitentului avalizat, respectiv băncii indicate de acesta să efectueze în numele său operațiunea plății, situația juridică a avalistului fiind identică cu cea a avalizatului.
De asemenea, lipsa menționării în somație a actelor din care rezultă suma rămasă de achitat (din suma compensației) nu conduce la nulitatea somației întrucât aceasta are rolul de a-l informa pe debitor de titlul ce se pune în executare și eventualele vicii ale acesteia, pentru ca pe calea opoziției, să-și poată formula apărările.
Or, debitorul nu a fost pus în situația de a nu-și putea realiza apărările pe calea opoziției prin menționarea plăților deja făcute, având cunoștință de ce se compensase ori plătise anterior.
Aceiași este situația și în privința cheltuielilor de executare, care, de altfel, nu se pot cunoaște în totalitate decât la finalul executării silite.
Referitor la calitatea în care apelantul a semnat la rubrica "avalizat de" biletul la ordin, instanța a reținut că biletul la ordin este un titlu formal, literal și complet, care nu poate fi completat cu elemente exterioare mențiunilor din titlu (alte înscrisuri ori împrejurări de fapt). În concluzie, trimiterile apelantului, care exced mențiunilor înscrise în titlu, sunt lipsite de relevanță în interpretarea calității în care a semnat rubrica de mai sus.
În biletul la ordin numele avalistului este indicat ca fiind al persoanei fizice, nu al persoanei juridice, iar interpretarea poate fi făcută cu elemente extrinseci biletului la ordin.
-se la numele celui care a avalizat denumirea persoanei juridice în numele căreia se pretinde că ar fi acționat, nu se poate admite că avalist este Agroindustriala Bârsa ci persoana fizică - apelant.
De altfel, raționamentul apelantului nu se verifică, din moment ce, pe aceleași bilete la ordin, la rubrica "emitent" persoana juridică Agroindustriala Bârsa care s-a obligat, nu și-a trecut decât denumirea, fără a menționa și numele reprezentantului său legal, care doar a semnat la rubrica "semnătura emitentului".
Pentru identitate de rațiune, în cazul în care cel care ar fi dat acordul s-ar fi dorit a fi tot emitentul persoană juridică, în mod similar cu completarea denumirii acesteia făcute la rubrica "avalizat de" denumirea persoanei juridice Agroindustriala Bârsa, la care eventual s-ar fi adăugat și mențiunea "prin reprezentant ".
Potrivit regulilor de interpretare, actul trebuie interpretat în sensul de a produce efecte juridice în caz de îndoială.
În mod corect prima instanță a reținut că este indiferent dacă la data emiterii biletului la ordin opozantul - apelant avea sau nu calitatea de a-l reprezenta pe emitent, din moment ce a semnat ca avalist persoană fizică biletele la ordin.
Raportul juridic creat de aval nu este influențat de raportul juridic cambial dintre emitent și beneficiar decât în măsura în care, la emiterea biletului la ordin nu s-ar fi respectat cerințele de formă prevăzute de lege, ceea ce nu s-a întâmplat în speță - art. 25 alin. 2 din Legea nr. 58/1934.
Din moment ce executarea cambială nu se face în baza raportului emitent - beneficiar ci în temeiul raportului cambial distinct și independent avalist - beneficiar, este lipsită de relevanță eventuala falsă reprezentare a emitentului la anularea biletului la ordin.
De altfel, dacă s-ar accepta această susținere a falsei reprezentări datoratei încetării calității apelantului de reprezentant al persoanei juridice emitente, opozantul fals reprezentant al emitentului ar deveni obligat personal ca emitent persoană fizică al biletului la ordin în nume propriu. Așadar, chiar dacă acordul ar fi nul ca dat tot de emitent, opozantul ar rămâne obligat în calitate de emitent.
Se observă din motivele de apel și din opoziție că apelantul face confuzie între falsa reprezentare și semnătura neregulată, care presupune executarea unor semnături informale,care nu ar respecta prescripțiile legii.
De fapt, ceea ce apelantul invocă este falsa reprezentare la emiterea de către persoana juridică a biletului la ordin, respectiv faptul că nu ar fi avut calitatea de reprezentant al emitentului, deși a semnat biletul la ordin.
Or, după cum s-a arătat, în această situație el ar deveni obligat personal ca emitent, iar biletul la ordin nu ar fi nul, nefiind vorba de o semnătură informală, înregistrată.
Aplicarea ștampilei emitentului de două ori este lipsită de relevanță, mai ales că cea de-a doua a fost aplicată în dreptul denumirii persoanei juridice avalizate și nu în dreptul avalistului.
De asemenea, intrarea în faliment a emitentului biletului la ordin nu are importanță, la fel și eventuala imposibilitate de regres a avalistului în contra avalizatului - emitent.
biletului la ordin avea posibilitatea alegerii între executarea oricăruia dintre cei doi debitori, emitent și avalistul acestuia.
Raportul juridic dintre posesor și avalistul opozant este distinct și independent de raportul juridic dintre posesorul titlului și emitentul acestuia.
Din moment ce posesorul biletului la ordin a înțeles să înceapă o executare silită întemeiată pe raportul juridic dintre el și avalist, este fără relevanță care este situația juridică a avalistului - emitent.
Legea nu cere, ca o condiție de formă a avalului datarea acestuia, astfel încât lipsa datei nu constituie motiv de nulitate.
De asemenea, prima instanță a reținut în sentință existența unui aval valabil, deci și incidența art. 34 din Legea nr. 38/1954, critica 4 din apel nefiind neîntemeiată.
Împrejurarea că unul dintre biletele la ordin a fost plătit parțial nu conduce la nulitatea formelor de executare, atâta vreme cât executarea nu a fost făcută și pentru suma plătită după.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a acesteia, în sensul admiterii opoziției la executare pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.
Recurentul reiterează excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită împotriva sa, pentru următoarele motive:
Primul act obligatoriu pentru beneficiarul unui bilet la ordin în vederea începerii executării este somația prin care i se pune în vedere datornicului să plătească într-un termen anume prevăzut de lege, somație care precede urmărirea. Somația s-a făcut la 12.01.2007 iar formalitățile de indisponibilizare au fost demarate ulterior acestei date.
Nu se poate susține existența unui act interuptiv de executare, avându-se în vedere următoarele:
- își avea scadența la 22.11.2003 și respectiv 5.12.2003;
- trebuia prezentat pentru plată potrivit normelor de executare în ziua imediat următoare scadenței;
- Obligația de plată existentă era valabilă numai până în 22.11.2006 și respectiv 5.12.2006.
Somația la executare precede urmărirea împotriva lui care poate opune cu succes toate excepțiile prevăzute de lege, inclusiv prescripția.
Încheierea de încuviințare a executării silite împotriva sa are loc după 5.12.2003, deci tot înafara termenului de prescripție.
Atâta vreme cât până în 13.01.2007 nu i-a fost comunicat vreun act de executate contestatorul poate opune valabil excepția prescripției oricărei executări.
Soluția instanței de respingere a cererilor legate de punctele 1,2,4 și 5 de la critica 1 și critica 5 și 6 este criticată pentru următoarele considerente:
Potrivit chiar înscrisului bilet la ordin, avalistul se obligă să plătească în schimbul biletului la ordin, ceea ce înseamnă că este obligatoriu ca beneficiarul să facă prezentarea și disponibilitatea predării în schimbul unei sume de bani. Obligația asumată de recurent era dependentă de prezentarea biletului în anul 2003, la scadență, când acesta era director. Odată cu plecarea sa din unitate, acesta nu mai avea nicio posibilitate de a urmări raportul comercial fundamental.
Cu privire la reținerea instanței că lipsa în somație a sumelor rămase de achitat și a informării debitorului de titlul ce îl execută nu conduce la nulitate, recurentul susține că toată executarea este legată de somație ca act premergător al executării. Somația neregulată, adică întocmită în afara termenului de prescripție, trebuie considerată nulă.
Recurentul invocă și nelegalitatea hotărârii în raport cu opoziția cambială făcută, excepțiile formale sau personale pentru următoarele argumente:
Reținerea instanței că în numele avalistului este cel al persoanei fizice și nu al persoanei juridice este peste conținutul, avându-se în vedere că cel care a avalizat este directorul Agroindustriala Bârsa, adică același director care a semnat și pentru emiterea
Obligația directorului de garanție funcționa, eventual, numai pe perioada cât acesta era director și putea, nemijlocit, să asigure plata Este evidentă reaua credință a beneficiarului care a așteptat timp de 3 ani după ce recurentul a fost îndepărtat din unitate pentru ca să valorifice prin executare silită pretențiile împotriva acestuia.
Cu privire la reținerile legate de existența unui raport cambial dat de aval, independent și distinct de raportul cambial dat de emiterea recurentul susține că instanța de judecată a creat un paradox juridic pentru că legea socotește nul a cărui semnătură este falsă sau a cărui procură nu este recunoscută. Un lipsit de semnătura emitentului, deci nul, nu poate crea o obligație de aval pentru că aceasta depinde de primul raport juridic.
Se mai susține că este excesivă interpretarea că aplicarea ștampilei emitentului de 2 ori, și pe emitere și pe aval, este lipsită de relevanță. Nu se poate identifica în acest caz care este emitentul și care este avalistul pentru că există identitate de semnătură.
Recurentul, ca persoană fizică nu a consimțit niciodată, sub nicio formă, la asumarea unei obligații și afectarea patrimoniului său sau al familiei sale pentru obligații comerciale, mai ales că nu era afacerea sa, el fiind un simplu angajat.
Decizia este criticată și prin prisma art. 261 Cod procedură civilă.
În acest sens, recurentul susține că nu a primit un răspuns plauzibil la toate mijloacele de apărare.
Răspunsul care lipsește cu totul este legat de împrejurarea că s-a pornit o executare împotriva societății. Dacă titlul a fost valorificat astfel, somația, ca act premergător, și încheierea de încuviințare a executării trebuiau comunicate înăuntrul termenului de prescripție. Legea specială în materie de, cu referire la art. 94, nu stipulează posibilitatea unui termen de întrerupere sau de suspendare. Puterea executorie a rezultă din însuși titlu și dispare odată cu dispariția valabilității titlului.
A susține că respingerea în bloc a tuturor motivelor de apel d e care instanța era legată în raport de data de 2.07.2007, este nelegal.
Însăși acțiunea în regres este prescrisă pentru că raportul cambial este circumscris pe 3 ani de zile.
Nu există o întrerupere a termenului de prescripție pentru că recurentul nu a fost supus executării și nu i s-a comunicat vreun act de executare care să producă efecte în ceea ce îl privește.
Cererile de executare care nu au fost comunicate către recurent, nerespectarea termenului de 8 zile pentru somație, întrucât sunt acte nelegale, nu pot produce efecte juridice legate de întreruperea termenului de prescripție a executării, singurul act procedural comunicat către acesta este somația de plată, în afara termenului legal.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune se susține că recurentul pleacă de la o construcție juridică nesusținută de normele în vigoare, aceea că data încheierii termenului de prescripție este aceeași cu data la care executorul judecătoresc l-a somat în legătură cu îndeplinirea obligației de plată.
Din dispozițiile legale în vigoare rezultă că dreptul de a cere executarea silită a biletului la ordin se naște în momentul admiterii cererii de învestire cu formula executorie a biletelor la ordin, deoarece creditorul nu poate solicita executorului judecătoresc începerea executării silite în baza unui bilet la ordin care nu a devenit titlu executoriu potrivit dispozițiilor aplicabile la acel moment. Cererile de învestire cu formulă executorie au fost admise prin încheierile din 6.10.2006 și din 10.10.2006, pronunțate de Judecătoria Brașov.
Mai mult, admițând că termenul de prescripție a început să curgă la data scadentă înscrisă în cele două titluri, respectiv 22.11.2003 și 5.12.2003, termenul de prescripție a fost întrerupt prin depunerea unei cereri de executare silită în data de 16.11.2006, înlăuntrul termenului de trei ani.
Referitor la imposibilitatea de a cere executarea silită a debitorului avalist, intimata invocă dispozițiile art. 52 din Norma-cadru nr. 6/1994 din care rezultă că avalistul este un debitor solidar care nu va putea opune niciodată beneficiul discuțiunii sau diviziunii.
Cu privire la calitatea în care recurentul a semnat biletele la ordin se susține că prin aplicarea semnăturii la rubrica destinată avalului a consimțit la garantarea în solidar a obligației de plată cuprinsă în acel titlu.
Mai mult, recurentul a recunoscut în fața instanței de fond că la data emiterii celor două bilete la ordin nu mai deținea calitatea de reprezentant al debitoarei principale.
Susținerile recurentului că somația de plată efectuată de executorul judecătoresc este o prezentare la plată a biletelor la ordin către avalist și, drept urmare, prescripția dreptului de a cere executarea silită a fost împlinită raportat la scadența obligației de plată, este combătută de recurentă cu următoarele argumente:
unui bilet la ordin este asimilat acceptantului cambiei iar în caz de neplată posesorul are o acțiune directă împotriva emitentului cât și împotriva avalistului acestuia.
În concluzie, după prezentarea la plată a celor două bilete la ordin creditoarea nu era obligată să înștiințeze în prealabil pe emitent sau pe avalist despre refuzul plății deoarece împotriva acestuia are dreptul la o acțiune cambială directă. Obligativitatea înștiințării prealabile există numai în cazul obligaților cambiali, alții decât emitentul și avaliștii săi.
Cu privire la apărările debitorului că acesta are de suferit de pe urma acestei executări silite, deoarece nu a avut cunoștință de obligația de plată pe care o are față de creditoare, intimata susține că somarea debitorului a fost efectuată de către executorul judecătoresc prin emiterea celor două somații în cadrul dosarului de executare, prin care acesta era înștiințat de suma pe care trebuia să o achite.
La ultimul termen de judecată intimata a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la excepția prescripției extinctive, față de dispozițiile sentinței civile nr. 5169/21.05.2008 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă prin nerecurare.
Examinând decizia atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în vigoare, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Cu privire la acest motiv intimata a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de sentința nr. 5169/21.05.2998 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Din examinarea sentinței instanța reține că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost invocată de contestatorul în cadrul contestației la executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 615/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc, având ca obiect aceleași titluri executorii împotriva cărora s-a formulat opoziția soluționată prin hotărârile judecătorești ce formează obiectul prezentului recurs.
Motivele pentru care s-a invocat excepția prescripției extinctive sunt aceleași cu cele din prezenta cauză.
Contestația s-a judecat în contradictoriu cu intimata.
Sentința prin care excepția prescripției extinctive a fost respinsă nu a fost atacată, ca urmare a devenit irevocabilă.
Rezultă că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 1201 cod civil pentru a opera autoritate de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect, cauză și părți, astfel că motivul de recurs privind prescripția extinctivă va fi înlăturat.
Criticile aduse deciziei pe fond sunt, de asemenea neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la obligația beneficiarului de a prezenta biletul la ordin avalistului, în mod corect instanța de apel a considerat că această obligație nu există. În conformitate cu art.204 din Norma nr.6/1994, cu excepția cambiilor la vedere sau la un termen de la vedere, dacă debitorul avalizat este trasul, avalistul nu poate să opună posesorului titlului, așa cum nu poate nici trasul, lipsa prezentării cambiei la scadență sau lipsa protestului. Aceste dispoziții sunt aplicabile și biletului la ordin, conform art. 510 din aceleași norme.
Condiționarea obligației avalistului de calitatea sa de director al societății emitente nu se justifică, în raport de dispozițiile art. 35 alin. 1, coroborate cu art.106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. Rezultă deci că obligația avalistului este una independentă de cea a trasului ori, în cazul biletului la ordin, a emitentului.
În mod corect a respins instanța de apel și afirmațiile apelantului privind nulitatea somației față de lipsa menționării sumelor rămase de achitat, având în vedere că suma exactă, rezultată din adăugarea cheltuielilor de executare, nu poate fi cunoscută decât la finalul executării silite. Debitorul are posibilitatea de a formula, pentru scăderea sumelor deja achitate, o contestație la executare propriu-zisă.
Referitor la calitatea în care recurentul a semnat biletul la ordin la rubrica avalistului există mai multe temeiuri care conduc spre concluzia reținută de cele două instanțe, că avalul a fost dat în nume propriu și nu pentru Agroindustriala Bârsa.
În primul rând, Agroindustriala Bârsa este emitenta biletelor la ordin, deci este deja debitoarea obligației de a plăti sumele de bani înscrise în aceste bilete. În aceste condiții, avalul dat tot de către emitent ar fi total lipsit de efecte. Or, așa cum bine a reținut instanța de apel, în caz de îndoială, un act juridic trebuie interpretat în sensul de a produce efecte.
În al doilea rând, instanțele în mod corect au observat că la rubrica emitentului a fost trecută denumirea societății, fără a se menționa numele celui care o reprezintă. Este evident că în cazul în care intenția recurentului ar fi fost ca și avalul să îl dea tot în numele societății ar fi trecut și la rubrica avalistului tot denumirea societății și nu numele reprezentantului.
În fine, argumentul recurentului legat de mențiunea "avalizat pentru Agroindustriala Bârsa" este răsturnat de dispozițiile art.34 alin. 4 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care "avalul trebuie să arate pentru cine este dat". Tocmai de aceea pe formularul biletului la ordin este tipărită la rubrica avalului mențiunea "pentru". Așadar, semnificația mențiunii "avalizat pentru Agroindustrială Bârsa este aceea că avalul este dat pentru emitentul biletelor la ordin, care este această societate.
Singurul argument în favoarea recurentului ar fi aplicarea, pe unul dintre cele două bilete la ordin a ștampilei Agroindustrială Bârsa și în dreptul semnăturii avalistului. Numai această ștampilă nu poate însă să înlăture mențiunea expresă privind avalizarea biletului la ordin de către recurent, mai ales față de caracterul formal al titlurilor de valoare.
Motivul de recurs privind nulitatea avalului față de nelegalitatea procurii reprezentantului emitentului este neîntemeiat, în raport de dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care avalul este valabil și dacă obligația garantată este nulă pentru alte cauze decât viciul de formă.
Pe de altă parte, potrivit art. 9 din Legea nr. 58/1934, cel care semnează o cambie ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, este ținut personal în temeiul cambiei. Așadar, dacă recurentul nu a reprezentat în mod legal societatea emitentă, el devine obligat personal în temeiul biletelor la ordin semnate.
Referirile recurentului la raportul juridic fundamental dintre creditoare și emitenta biletului la ordin sunt lipsite de relevanță în raport de caracterul autonom al titlurilor de valoare față de actul juridic din care decurg.
Critica privind nelegalitatea hotărârilor prin prisma art. 261 Cod procedură civilă va fi de asemenea înlăturată întrucât instanța de apel a răspuns la toate motivele de apel, făcând o analiză temeinică în fapt și în drept a tuturor aspectelor cauzei.
Față de cele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de opozantul împotriva deciziei nr.654/12.09.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.GC/12.02.2009
Dact.LD/16.02.2009/ 2 ex.
Jud.fond
Jud.apel -
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
