Spete contestatie la executare comercial. Sentința 59/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.59
Ședința publică de la 17.04.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea SC SRL în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 59 dosar și intimata prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 60 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar prin serviciul registratură precizări, cerere de suspendare în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cpc și note scrise.
Contestatoarea, prin consilier juridic, apreciază că secția comercială a este competentă funcțional în judecarea prezentei cauze.
Curtea, față de înscrisurile depuse de intimată din care reiese că bunul face parte din domeniul privat și având în vedere art.2 lit.2 din Legea 554/2004, constată competența funcțională a acestei secții în soluționarea contestației la executare.
Contestatoarea, prin consilier juridic, față de împrejurarea că la acest termen s-au depus de către intimată note de ședință în sensul aplicării prevederilor art.46 alin.3 din OUG 51/1998, solicită să se constate că operează această prezumție.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea excepției, având în vedere înscrisurile depuse la termenul precedent, prezumția nu echivalează cu o sancțiune, actul normativ este abrogat, iar dispozițiile nu sunt imperative.
Curtea apreciază întemeiată solicitarea formulată de contestatoare, în raport de împrejurarea că intimata nu numai că nu a comunicat întâmpinarea, dar nici nu a formulat o astfel de întâmpinare la primul termen de judecată la care a fost legal citată, motiv pentru care, în temeiul art.46 alin.3 teza ultimă din OUG 51/1998, apreciază că intimata este prezumată a fi renunțat la apărările pe care le putea face prin întâmpinare ca și la probele în susținerea acestor apărări. Dispozițiile sunt imperative față de modul în care sunt redactate, Curtea înlăturând apărarea intimatei întemeiată pe dispozițiile art.118 alin.2 Cpc ca fiind fără temei legal, întrucât este fondată pe un act normativ abrogat. În atare situație, Curtea apreciază, însă, că intimata poate să invoce toate excepțiile de ordine publică pe care le socotește de cuviință, după cum poate să invoce și disp. art.244 pct.1 alin.1 Cpc, ca incident procedural, motiv pentru care acordă cuvântul pe cererea de suspendare.
Intimata, prin consilier juridic, nu poate să precizeze dacă dosarul în raport de care se solicită suspendarea a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, dar contestatoarea arată că nu a fost înregistrat.
Intimata, prin consilier juridic, insistă în cererea de suspendare a cauzei.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare întrucât nu sunt incidente disp. art.244 alin.1 pct.1 Cpc, apreciind că trebuie respinsă cererea, întrucât judecata de față nu atârnă de vreun drept ce formează obiectul celeilalte cauze.
Curtea respinge cererea de suspendare a judecății formulată de intimată, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.244 alin.1 pct.1 Cpc întrucât judecată nu atârnă în tot sau în parte de soluția pronunțată asupra unui drept în dosar în raport de care se cere suspendarea, Curtea reținând de asemenea și faptul că incidentul de procedură invocat la acest termen ar putea fi soluționat eventual prin intermediul excepției de litispendență în condițiile art.163 Cpc.
Curtea acordă cuvântul pe excepția de tardivitate formulată de intimată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției în raport de art.44 al cap.9 din OUG 51/1998. Invocă disp. art.401 alin1. lit.c Cod procedură civilă, în raport de care apreciază că termenul prevăzut de lege este cu mult depășit.
Contestatoarea prin consilier juridic solicită respingerea excepției, susținând că a formulat contestație cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de articolul 49 din OUG nr. 51/1998. Invocă disp. art.93 din OUG nr.51/1998.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față.
Prin contestația la executare înregistrată sub nr- din 11 februarie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, SC SRL, cu sediul în Municipiul I, jud. Ias olicitat, în contradictoriu cu AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B ca instanța să anuleze titlul executoriu și somația comunicate de intimată sub nr. 59755 din 3 august 2007, să o oblige pe intimată la restituirea sumelor de 64.023,94 lei și de 1.190,61 lei, plus dobânda aferentă (sumă pretinsă și achitată cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 16 octombrie - 1 noiembrie 2007) și să o oblige pe intimată la despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumei de 64.023,94 lei, calculată pe toată perioadă cât contestatoarea va fi lipsită de folosința banilor, respectiv pentru suma de 60.400 lei începând cu 23 octombrie 2007 și pentru suma de 3.623,94 lei începând cu 30 octombrie 2007. solicitat obligarea intimatei la restituirea eventualelor sume pe care le va ridica din conturile contestatoarei în cadrul acestei executări silite, cu plata dobânzii legale aferente, ca și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat în esență că intimata i-a comunicat contestatoarei cu adresa nr. 59755 din 3 august 2007 titlul executoriu, respectiv contractul de cesiune nr.10186 din 20 aprilie 2000 și o somație pentru plata sumei de 64.023,94 lei, din care 28.204,25 lei redevență scadentă la 30 septembrie 2002 și 35.819,69 lei penalități de întârziere, iar cu adresa nr. 1207 din 13 august 2007, contestatoarea a contestat sumele pretinse, anexând și dovezile cu privire la plăți, intimata nerăspunzând acestei adrese.
arătat că intimata a emis ordinul nr. 62319 din august 2007, prin care a poprit conturile contestatoarei, cu ordinul de plată 62319 din 23 octombrie 2007 fiind ridicată suma de 60.400 lei, iar diferența de 3.623,94 lei fiind virată în contul la 30 octombrie 2007.
Contestatoarea a susținut că din suma executată silit, suma de 46.690,60 lei era destinată achitării redevenței scadente tot către, o altă parte pentru achiziționarea de îngrășăminte și altă parte pentru drepturile salariale la chenzina din 24 octombrie 2007, o altă urmare a acestei executări fiind neplata redevenței de 46.690,60 lei la termen și facturarea penalităților aferente de 1.190,61 lei, achitate de contestatoare la 6 noiembrie 2007.
A arătat că titlul executoriu nu este valabil și nu are temei legal, întrucât chiar din cuprinsul contractului de concesiune nr. 10186 din 20 aprilie 2000 reiese că acesta a încetat de drept la data privatizării SC SA, mai precis la data semnării noului contract de concesiune, cu nr. 25 din 17 iunie 2002. Prin urmare, a susținut contestatoarea, dacă datoria pretinsă ar fi reală, ea nu ar fi aferentă contractului de concesiune nr. 10186 din 20 aprilie 2000, ci noului contract, vechiul contract neavând nici caracter de titlu executoriu potrivit dispozițiilor articolului 1 alineatele 2 și 3 din legea nr.190/2004.
Contestatoarea a susținut și că suma pretinsă de intimată prin somație nu este datorată, așa cum reiese din înscrisurile emanând chiar de la intimată, respectiv adresele nr. 21.554 din 4 aprilie 2002, adresa nr. 31.570 din 20 iunie 2002, punctul 8.1. din contractul de concesiune nr. 25 din 17 iunie 2002 și un desfășurător al obligației contestatoarei (act intern al intimatei), toate atestând plăți în avans făcute de contestatoare, precum și adresa nr. 79.702 din 18 august 2006 prin care intimata îi comunică contestatoarei lipsa oricărui debit în baza contractului de concesiune nr. 25 din 17 iunie 2002.
Contestația este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 379 Cod procedură civilă și pe dispozițiile articolului 45 și urm. din OUG nr.51/1998.
Prin notele de ședință depuse prin Serviciul registratură la 15 aprilie 2008, intimata a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare în raport de prevederile articolului 1 alineat 2 din OUG nr. 64/2005, ale Capitolelor VIII, IX și X din OUG nr. 51/1998 republicată și modificată, de prevederile articolului 44 din OUG nr. 51/1998 și de prevederile articolului 401 alineat 1 litera c Cod procedură civilă, intimata susținând că termenul de 15 zile prevăzut de articolul 401 alineat 1 Cod procedură civilă a început să curgă de la 3 august 2007.
Contestatoarea s-a apărat invocând respectarea termenului de prescripție defipt de prevederile articolului 49 din OUG nr.51/1998.
Examinând cu prioritate excepția absolută a tardivității, în conformitate cu prevederile articolului 137 Cod procedură civilă, Curtea o apreciază ca neîntemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:
SC SRL a sesizat instanța cu o contestație la executare și cu o cerere pe care Curtea o califică drept întoarcere a executării, de esența cărora este contestarea titlului executoriu și a existenței datoriei, cu consecința recuperării sumelor plătite necuvenit. Nici una din părți nu are o altă poziție cu privire la natura juridică a cererii introductive de instanță, fiind evident caracterul ei de contestație la executare întrucât se atacă acte săvârșite de intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în cursul procedurii execuționale desfășurate în temeiul OUG nr. 64/2005 și al OUG nr. 51/1998.
Curtea apreciază că acest tip special de acțiune este supus decăderii prevăzute de articolul 401, raportat la articolul 103 Cod procedură civilă și nu prescripției, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile articolului 103 prevăd că neexercitarea oricărei căi de atac șineîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legalatrag decăderea. Contestația la executare, în privința căreia doctrina și jurisprudența sunt unanime în a aprecia că are caracterul unei cereri de chemare în judecată, astfel cum se poate deduce și din interpretarea articolului 402 alineat 1 teza I Cod procedură civilă, are natura juridică a unui act de procedură, cel mai important întrucât învestește instanța, iar pentru acest act de procedură dispoziția specială, respectiv articolul 401 alineat 1 Cod procedură civilă, prevede un termen înăuntrul căruia trebuie să fie exercitată, ca atare sancțiunea prevăzută de articolul 103 alineat 1 Cod procedură civilă pentru nerespectarea termenului legal este decăderea, aceasta fiind o sancțiune de drept procesual.
În afara argumentelor ce preced și care țin de incidența articolului 103 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu se aplică termenul de prescripție și pentru următoarele considerente:
Dispozițiile articolului 49 din OUG nr.51/1998 nu prevăd expres că ele nu se aplică și contestației la executare pornite de către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B sau de către AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, însă această concluzie se deduce din interpretarea în primul rând a prevederilor articolului 1 din decretul nr. - și în al doilea rând din interpretarea chiar a prevederilor articolului 49 din OUG nr.51/1999.
Dispozițiile decretului nr. 167/1958 nu conțin nici o referire la incidența lor în cazul contestațiilor la executare și nici o altă dispoziție legală nu prevede acest lucru, fiind evident că nu se pune problema de a confunda prescripția dreptului materiale la acțiune - invocată în apărare în speță - cu prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În plus, dispozițiile articolului 1 din decretul nr. 167/1958 sunt neechivoce, ele prevăzând cădreptul la acțiune prin care se valorifică un drept patrimonialeste supus prescripției în condițiile acestui act normativ. Or contestația la executare nu are natura juridică a unei acțiuni prin care să se valorifice un drept patrimonial, ciapărări față de o executare silită în care intimatul creditor își valorifică un drept patrimonial deja stabilit printr-un titlu executoriu,aceste argumente consolidând concluzia că, în genere, contestațiile la executare se află în afara sferei de aplicare a prescripției dreptului material la acțiune.
Spre aceeași concluzia conduce și interpretarea dispozițiilor articolului 49 din OUG nr.51/1998, care nu exclud in terminis contestația la executare, dar care autorizează această concluzie din modul de redactare a momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție. Astfel, aceste dispozițiile sunt în sensul că termenul curge de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască actele sau faptele juridice pe care se întemeiază acțiunea. Or, contestația la executare nu se întemeiată pe acte sau fapte juridice în sensul în care acestea sunt definite de teoria generală a dreptului sau a obligațiilor, în cadrul acestui tip de acțiune se invocă încălcarea unor dispoziții legale ce guvernează procedura execuțională și de care contestatoarea a luat cunoștință doar cu ocazia executării silite. Aceste argumente conduc la concluzia că dispozițiile articolului 49 din OUG nr. 51/1998 sunt aplicabilecelorlaltetipuri de acțiuni ce pot fi îndreptate împotriva sau (acțiunea în pretenții, în anulare sau în constatarea nulității absolute, etc), nu și contestației la executare, prin care contestatorul nu urmăreștevalorificareaunui drept patrimonial.
Pentru aceste considerente, apărarea contestatoarei a fost înlăturată ca neîntemeiată.
În ce privește excepția tardivității, Curtea reține că în motivarea contestației la executare, încă de la debut, contestatoarea a recunoscut primirea titlului executoriu și a somației de plată la 13 august 2007, termenul de 15 zile prevăzut de articolul 401 alineat 1 Cod procedură civilă începând să curgă de la această dată, în conformitate cu prevederile articolului 401 alineat 1 literele a și c Cod procedură civilă. Conform dispozițiilor articolului 101 Cod procedură civilă, termenul s-a împlinit la 29 august 2007, contestația expediată prin poștă la 7 februarie 2008 fiind formulată la mai mult de 5 luni de la împlinirea acestui termen. Ca urmare, în temeiul articolului 401 alineat 1 literele a și c, raportat la articolul 103 alineat 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge această contestație la executare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția invocată de intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,- sector 1.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executare declarată de contestatoarea SC SRL, cu sediul în I, -, nr. 39, Județ I, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./8.05.2008
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
