Spete contestatie la executare comercial. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Dosar nr- (Număr intern 272/2008)

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 603

Ședința publică de la 20 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase

JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță

Judecător - -

Grefier -

**************

Pe rol judecarea cauzei comerciale de față având ca obiect recursul formulat de creditoarea contestatoare REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT" B în contradictoriu cu intimata debitoare SC NOI INTERNAȚIONAL SA -, -, B și intimatul administrator judiciar " ȘI ASOCIAȚII", împotriva Sentinței comerciale nr.3961/24.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 34 și intimata debitoare prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă aflată în dosar - fila 30, lipsind intimatul administrator judiciar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Intimata, prin avocat, depune înscrisuri, respectiv contestația care vizează prezenta cauză, pe care o comunică părții prezente.

Având cuvântul pe cereri, reprezentanții părților prezente susțin că nu au cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul părților în recurs.

Recurenta creditoare contestatoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținere dorește a prezenta situația de fapt în dosarul de faliment și apoi, pe scurt, care următoarele precizări:

Au două hotărâri judecătorești prin care s-a constatat că beneficiază de o creanță, dar administratorul judiciar a refuzat înscrierea acestei creanțe în tabel motivând că în dispozitivul sentinței nu s-a precizat înscrierea acesteia în tabel.

Au formulat cerere de îndreptare eroare în sensul completării dispozitivului cu privire la obligația administratorului judiciar să treacă creanța în tabel, cerere care a fost admisă, dar administratorul judiciar tot nu a vrut să înscrie creanța.

Arată că au formulat contestație care a fost respinsă, instanța reținând autoritate de lucru judecat.

Consideră că nu există identitate între cereri, respectiv obiectul uneia este creanța și obiectul alteia constatarea neînscrierii creanței în tabel și obligarea administratorului judiciar să înscrie creanța iar cauzele sunt diferite, deci nu sunt îndeplinite condițiile existenței autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Intimata debitoare, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că această creanță nu a fost prinsă în tabelul preliminar, creditoarea nu a formulat contestație decât mult mai târziu iar ulterior a retras-

Consideră că în mod corect instanța a apreciat autoritate de lucru judecat și se pune în discuție natura juridică a creanței pentru a fi înscrisă în tabelul definitiv. Depune note scrise.

În replică, avocatul recurentei ține că adauge că este suficientă lecturarea sentinței de fond.

CURTEA,

Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3961 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu, și a fost respinsă contestația formulată de creditoare REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT la tabelul de obligații al debitoarei SC NOI INTERNAȚIONAL SA, constatându-se autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, care a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat sentința casată.

În motivarea recursului, contestatoarea a prezentat situația de fapt și a invocata ca prim motiv de recurs faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 1201 Cod civil.

Astfel, recurenta a arătat că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesar să fie îndeplinită cerința triplei identități între cele două pricini, respectiv identitatea de obiect, părți și cauză.

În ceea ce privește obiectul, cererea soluționată prin sentința nr.1799/7.12.2004 avea ca obiect contestația debitoarei la declarația de creanță a creditoarei, în timp ce prezenta cerere are ca obiect contestația creditoarei față de măsura administratorului judiciar de neînscriere a creanței sale în tabelul obligațiilor debitoarei.

Referitor la cauză, cererea soluționată prin sentința 1779 din 7.12.2004 era fundamentată pe dispozițiile articolului 73 alineat 1 din Legea nr.85/2006, în timp ce cererea cu privire la care s-a constatat existența autorității de lucru judecat are ca temei juridic articolul 21 alineat 3 din Legea nr.85/2006.

S-a mai învederat că, în raport de caracterul relativ al măsurilor pe care Judecătorul - sindic le ia pe parcursul procedurii insolvenței, în privința acestora nu operează instituția autorității de lucru judecat.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurentă vizează faptul că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la o altă cerere decât cea cu care a fost investită, fără a pune în discuția părților schimbarea calificării (articolul 304 punctul 5 Cod procedură civilă).

Astfel, recurenta a arătat că a formulat în temeiul articolului 21 alineat 2 din Legea nr.85/2006 contestație împotriva măsurii luate de administratorul judiciar, iar instanța de fond a respins contestația formulată la tabelul de obligații al debitoarei, deși nu a fost investită să soluționeze o astfel de cerere.

Recurenta a formulat și un al treilea motiv de recurs, arătând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât singura motivare, în susținerea excepției autorității de lucru judecat, cuprinsă în considerentele sentinței, este aceea că, prin sentința comercială nr. 1799/7.12.2004, problema creanței creditoarei a fost soluționată irevocabil.

În consecință, recurenta a apreciat că, singurul argument invocat de Judecătorul - sindic nu reprezintă decât o motivare sumară și confuză a sentinței recurate care, așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină, echivalează cu o nemotivare.

În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 12 din Legea nr. 85/2006, 299 și urm. Cod procedură civilă.

Recursul a fost legal timbrat.

În dovedirea motivelor de recurs s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin note scrise, intimata a solicitat respingerea recursului, prezentând un istoric al cauzei și arătând că există autoritate de lucru judecat.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:

Prin încheierea recurată, judecătorul sindic a respins contestația formulată de la tabelul de obligații al debitoarei SC NOI INTERNAȚIONAL SA, constatând autoritatea de lucru judecat față de împrejurarea că, prin sentința comercială nr. 1799 din 7.12.2004 problema creanței creditoarei a fost soluționată irevocabil.

Analizând conținutul contestației formulată de creditoare, curtea constată că aceasta are ca obiect măsura dispusă de administratorul judiciar, comunicată creditoarei prin adresa nr. 1011 din 1.10.2007 de a nu înscrie creanța în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei SC SA.

Contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 21 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, care prevăd cădebitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

Deși în considerentele hotărârii, în mod corect, judecătorul sindic apreciază că a fost învestit cu soluționarea unei contestații împotriva adresei emisă de administratorul judiciar al debitoarei, în dispozitivul sentinței respinge contestația creditoarei la tabelul de obligații al debitoarei, cu toate că obiectul cauzei nu este acesta.

Pornind de la obiectul concret al cererii formulată în primă instanță de către creditoare, curtea apreciază că nu se pune în discuție problema creanței debitoarei, ci poziția administratorului judiciar față de aceasta, poziție exprimată prin răspunsul la notificarea adresată de creditoare.

De asemenea, curtea constată că, prin sentința comercială nr.1799/7.12.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială, a fost respinsă contestația debitoarei la declarația de creanță a RA APPS, constatându-se că sumele solicitate de creditoare au fost dovedite în condițiile art. 1169-1170 cod civil și art. 43 Cod comercial.

În consecință, în mod corect a reținut judecătorul sindic că problema creanței creditoarei a fost soluționată prin sentința menționată, dar curtea constată că nu poate opera autoritatea de lucru judecat întrucât nu există identitate de obiect și de cauză între cele două cereri. Astfel, cererea soluționată prin sentința comercială nr.1799/7.12.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a avut ca obiect contestația debitoarei la declarația de creanță formulată de creditoare, iar în prezenta cauză se formulează o contestație împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar al debitoarei.

În ceea ce privește cauza, cererea soluționată prin sentința nr. 1779 din 7.12.2004 era fundamentată pe dispozițiile legale în vigoare la momentul pronunțării sentinței, referitoare la contestația debitoarei la declarațiile de creanță ale creditoarelor, în timp ce prezenta cauză are ca temei de drept dispozițiile articolului 21 alineat 1 din legea nr.85/2006, referitoare la contestațiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 alineat 3 și 5 raportat la 304 pct.9 și art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, constatând că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ci pe excepție, curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de creditoarea REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT" B, în contradictoriu cu intimata debitoare SC NOI INTERNAȚIONAL SA -, -, B și intimatul administrator judiciar " ȘI ASOCIAȚII", împotriva sentinței comerciale nr.3961/24.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

--- -

Judecător,

- -

Grefier,

-

21 Mai 2008

Președinte:Tatiana Gabriela Năstase
Judecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete contestatie la executare comercial. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Bucuresti