Spete contestatie la executare comercial. Sentința 63/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 118/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 63
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE IȚII FINANCIARE M SA în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.03.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 28.03.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, în data de 20.06.2006, contestatoarea M SA a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, formulând contestație la executare împotriva titlului executor - biletul la ordin emis de SC SA în favoarea pentru suma de 750.000 USD, emis la 24.10.1995, cu scadența la 24.10.1996, avalizat de FPP II M, care a fost comunicat prin adresa S nr.15490 în data de 7.06.2006.
În motivare se arată că nu constituie un titlu executor valabil, care să justifice cererea de plată a sumei menționate.
Orice posesor al biletului la ordin trebuie să justifice posesia acestuia printr-un șir neîntrerupt de giruri conform art.18 din Legea nr.58/1934.
În lipsa prezentării la plată în termenul legal, posesorul nu mai poate solicita plata în termenul legal convenit, conform art.41, art.51 alin.1, art.58 din Legea nr.58/1934.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului trebuia să facă dovada, în calitate de posesor al biletului la ordin că a respectat formalitățile prevăzute de art.41 alin.1 din Legea nr.58/1934, sub sancțiunea prev. de art.58 din lege, anterior demarării procedurii de executare silită.
Obligația de plată este prescrisă, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nemaiavând posibilități de a pune în executare silită această creanță.
Titlul nu este opozabil contestatoarei, obligația asumată nefiind valabilă în absența unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica avalizat, (în lipsa semnăturii reprezentantului legal, al societății, precum și a procurii).
Operațiunea de transfer a obligației de plată este nulă; transformarea FPP II M în în virtutea Legii nr.133/1996 nu putea avea ca efect și transmiterea obligațiilor asumate de către un organ al statului unei societăți comerciale private.
și ulterior Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au acționat cu știință în paguba debitoarei, aspecte rezultate din lipsa unui raport fundamental valabil, care determină și inexistența obligației de plată.
Obligația de plată decurgând din biletul la ordin este stinsă, ca urmare a achitării printr-o operațiune bancară similară celei invocate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca temei al executării silite.
Se solicită deci anularea formelor de executare și exonerarea de obligația de plată.
Contestația a fost legal timbrată cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus întâmpinare, invocând inadmisibilitatea contestației, întrucât nu se reclamă vreun incident procedural în efectuarea actelor de executare, ci "vicii" ale biletului la ordin emis la 24.10.1995 de către SA în favoarea, pentru care există o procedură legală specială de contestare a valabilității prevăzută de art.62 din Legea nr.58/1934. Or, prin sentința civilă nr.23/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, opoziția cambială a fost respinsă, sentința fiind definitivă și irevocabilă.
În subsidiar s-a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Sub aspectul prescripției, este aplicabil termenul de 7 ani (art.13 alin.5 din G 51/1998). La data încheierii contractului de cesiune de creanță nr.-/21.07.1999, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu se împlinise. Debitoarea SC SA s-a aflat în perioada 1999 - 2002 în procedura insolvenței, termenele de prescripție fiind suspendate.
Contestatoarea și-a precizat motivele invocate inițial, adăugând și că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a făcut dovada investirii cu formulă executorie a biletului la ordin.
În privința prescripției este aplicabil termenul de 3 ani de la data scadenței biletului la ordin, conform art.94 din Legea nr.58/1934, care nu a suferit întreruperi.
Părțile au administrat acte în susținerea cererilor formulate.
Prin sentința civilă nr.7751/14.09.2006, Judecătoria Bacău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art.45 din G 51/1998.
Sentința de declinare este irevocabilă prin decizia civilă nr.151/R/12.02.2007 a Tribunalului Bacău - Secția Civilă, de respingere a recursului declarat de M SA. Și contestația în anulare formulată împotriva deciziei din recurs a fost respinsă de Tribunalul Bacău prin decizia nr.1050/22.10.2007.
Dosarul fost înregistrat la Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
A fost încuviințată proba cu acte pentru intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind depuse și precizări la solicitarea instanței, în virtutea rolului său activ prev. de art.129 pr.civ.
Analizând actele dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin adresa nr.15489/1/06.2006 a comunicat contestatoarei M SA, în temeiul art.39 coroborat cu art.40, 41 din G 51/1998 titlul executoriu privind creanța de 750.000 USD aferent biletului la ordin emis la 24.10.1995 de către SC SA în favoarea SA, avalizat de FPP II M (actuala contestatoare M SA).
Creanța fusese preluată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de cesionar, de la SA, prin contractul de cesiune de creanță nr.-/21.07.1999 și actul adițional nr.1/2001 încheiat cu BCR SA, în calitate de cedent.
Excepția inadmisibilității contestației invocată de intimată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, cu prioritate, în conformitate cu disp. art.137C.pr.civ.
În cuprinsul contestației la executare se formulează, într-adevăr, motive în sensul nevalidității biletului la ordin care incorporează creanța aflată la discuție, parte din acestea formând și obiectul analizei instanței sesizate cu opoziția la executare formulată de contestatoare, soluționată prin sentința civilă nr.23/12.02.2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția Comercială și contencios Administrativ - definitivă și irevocabilă.
Prin contestația formulată se invocă însă și alte motive vizând, de pildă, incidența prescripției dreptului de cere executarea silită.
Soluționarea de către instanță a unei opoziții la executare, nu este de natură să atragă inadmisibilitatea contestației la executare formulate, care privește nelegalitatea executării silite demarate ulterior de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în iunie 2006, în virtutea dispozițiilor speciale, derogatorii ale G 51/1998.
Analizând cu prioritate chestiunea incidenței prescripției dreptului de a cere executarea silită se rețin următoarele:
Obligația de plată a creanței de 750.000 USD incumbă contestatoarei în calitate de debitor avalist în baza biletului la ordin emis în favoarea SA de către SC SA, cu scadența la 24.10.1996, dată de la care începea să curgă, potrivit dispozițiilor art.94 alin.1 din Legea nr.58/1934, prescripția dreptului la acțiune cambială directă de 3 ani.
Creditoarea a învestit cu formulă executorie biletul la ordin prin încheierea Judecătoriei Alba Iulia din data de 21.02.1997, învestirea neavând caracter întreruptiv.
În data de 17.12.1996, creditoarea a formulat somație de executare a obligației de plată a creanței, care a avut efect întreruptiv, începând să curgă un nou termen de 3 ani, ca urmare a actului începător de executare silită.
În cursul termenului de prescripție, care nu se împlinise, se încheie contractul de cesiune de creanță nr.-/21.07.1999, prin care creanța a fost preluată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la, devenind astfel, aplicabile disp. art.13 alin.5 din G 51/1998 referitoare la termenul special de prescripție a dreptului de a cere executare silită de 7 ani.
Calculul acestui termen special nu se face însă de la data preluării creanței Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cum susține intimata, cesiunea efectuată având ca efect doar aplicarea dispozițiilor speciale, derogatorii privind durata acestuia, la calcularea termenului luându-se în considerare și fracțiunea scursă anterior cesiunii.
Rezultă deci că, în raport de demararea executării silite efectuată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în iunie 2006, operat prescripția dreptului de a cere executarea silită, prin expirarea termenului legal de 7 ani.
Este adevărat că părțile (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și M SA) au încheiat în cursul termenului de prescripție un protocol - în data de 28.08.2003 - având ca obiect reglementarea modalității de achitare a obligațiilor de plată ale contestatoarei M SA față de intimata creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Protocolul încheiat nu are caracterul unei recunoașteri a existenței debitului în sarcina M SA recunoaștere care pentru a-și produce efectul întrerupător al prescripției ar fi trebuit să aibă caracter neîndoielnic.
În ce privește însă biletul la ordin emis de SC SA pentru creanța de 750.000 USD, care formează obiectul litigiului de față acesta a fost trecut la punctul d) al art.1 din protocol, cu mențiunea că este un bilet la ordin în litigiu, a cărui plată urma să fie reglementată de părți, în funcție de soluția pronunțată de instanțele judecătorești.
Nu se poate reține caracterul întreruptiv invocat de intimată al opoziției la executare, aceasta fiind introdusă de debitoarea avalistă M SA și respinsă prin sentința civilă nr.23/2003 a Curții de Apel Alba Iulia irevocabilă. Deși s-a menționat în cuprinsul sentinței că s-a solicitat suspendarea executării, această cerere nu a fost soluționată de către instanța învestită cu opoziția la executare, astfel că nu a operat suspendarea executării silite pe durata soluționării acesteia.
De asemenea, nu se poate reține în favoarea intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nici intrarea în procedură de insolvență a debitoarei avalizate SC SA, care produce suspendarea prescripției în raport cu aceasta, dar nu poate avea un asemenea efect față de contestatoare, în calitatea sa de debitor avalist, obligațiile acestor debitoare decurgând din biletul la ordin în speță, fiind autonome și independente.
În consecință, pentru considerentele arătate, în virtutea dispozițiilor art.399 și următoarele pr.civ. Curtea va admite contestația va anula executarea silită și toate actele de executare silită.
În baza dispozițiilor art.129 și 274.pr.civ. se va lua act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației invocată de intimată, ca nefondată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE IȚII FINANCIARE M SA cu sediul în B,- C, Jud.B, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,-.11, sector 1.
Anulează executarea silită și toate actele de executare silită.
Ia act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 28.03.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. -18.04.2008
Tehnored. - 18.04.2008
4 ex.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole
