Spete contestatie la executare comercial. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 933/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 710
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - SUCURSALA A prin LICHIDATOR INSOLVENCY SPECIALISTS împotriva sentinței comerciale nr. 49 din data de 11.02. 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata prin avocat depune la dosar întâmpinare, în două exemplare și somația din 21.03.2008 din care rezultă că recurenta a pornit executarea silită împotriva societății intimate.
Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Se arată că s-a început executarea silită împotriva societății intimate și are termen de judecată la data de 30 iunie 2008.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.49/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman admite contestația formulată de debitoarea și respinge ca nefondată cererea creditoarei Banca Internațională a Religiilor prin lichidator, pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Conform raportului suplimentar de expertiză contabilă rezultă că la data introducerii cererii, creanța era de 10.759,8 lei, astfel încât condiția cerută de art.136 alin.1 lit.b din Legea nr.64/1995 este îndeplinită.
Se mai reține că, pentru a putea fi deschisă procedura împotriva unui debitor nu este însă suficient ca acesta să aibă o datorie a cărui valoare să depășească valoarea prag, trebuie ca debitorul să fie și în stare de insolvență, adică fondurile bănești disponibile să fie insuficiente pentru plata datoriilor exigibile.
În cauză, după cum rezultă din înscrisurile depuse de debitoare, aceasta nu se află în stare de insolvență, rezultând că în perioada sesizării instanței debitoarea a efectuat plăți către alți creditori, al căror cuantum depășește valoarea creanței, ceea ce demonstrează că a dispus de sume de bani suficiente pentru plata datoriilor.
S-a mai reținut că pe tot parcursul judecății debitoarea a făcut față plății datoriilor scadente, astfel încă nu se poate reține că debitoarea se află în insolvență.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea arătînd că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală în sensul că a apreciat că debitoarea nu se află în stare de insolvență cu toate că îi datorează dobânzi la creditul acordat, care însumate depășesc valoarea prag de 10.000 lei, datoria fiind mai veche de 30 de zile.
La data de 13.06.2008 intimata depune întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, invocă faptul că recurenta a pornit executarea silită împotriva sa pe calea dreptului comun.
Analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3 pct.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Așadar, pentru a fi în stare de insolvență este suficient ca debitorul să nu-și fi plătit datoria doar față de un singur creditor, deși în raport cu ceilalți creditori își achită datoriile.
De asemenea, Legea nr.85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, fără a face vreo altă diferențiere ori condiționare.
Judecătorul sindic a reținut că neplata datoriei către creditoare nu s-a datorat stării de insolvență, ci neînțelegerilor ivite între părți cu privire la modul de calcul al dobânzii.
Acest aspect nu poate fi reținut, având în vedere, așa cum s-a arătat mai sus, că în lege sunt prevăzute în mod expres condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creditorul care solicită deschiderea procedurii insolvenței, una dintre ele fiind starea de insolvență, indiferent de cauza acesteia.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința atacată în sensul respingerii contestației debitorului și admiterii cererii creditoarei, trimițând cauza aceleiași instanțe pentru deschiderea procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de recurenta BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - SUCURSALA A prin LICHIDATOR INSOLVENCY SPECIALISTS împotriva sentinței comerciale nr. 49 din data de 11.02. 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge contestația debitoarei, ca nefondată.
Admite cererea creditoarei și trimite cauza aceleiași instanțe pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 25.06.2008
Tehnored.- 2.07.2008
2 ex.
Tribunalul Teleorman
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
