Spete contestatie la executare comercial. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.72
Ședința Publică de la 5.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererii de chemare în judecată formulată de SC SRL, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect contestație la executare silită pornită prin Ordinul nr.183/30.10.2008.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 4.05.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta sentință când, Curtea având nevoie de timp pentru delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5.05.2009.
CURTEA:
Constată că la data de 03.12.2009 contestatoarea a formulat contestație la executarea silită pornită de prin Ordinul nr. 183/30.10.2008 de înființare a popririi pentru suma de 400.202,69 lei (RON).
În motivarea contestației s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ//27 din 04.11.1999, contestatoarea a dobândit pachetul de acțiuni reprezentând 93,64 % din capitalul. Plata prețului urma a fi făcută conform capitolului 5 din contract, respectiv 20% din preț avans și 80% în 5 rate anuale, ultima cu scadența la 03.11.2004. Din situațiile financiare întocmite la data semnării contractului și din cuprinsul capitolului 7 din contract nu a rezultat că, la data încheierii contractului, parte din bunurile aflate în patrimoniul persoanei juridice ar fi fost grevate cu sarcini în favoarea unei bănci, pentru datoriile unui terț, respectiv Ulterior încheierii contractului de privatizare, contestatoarea a aflat că garantase un credit al acestei societăți la cu o treime din mijloacele fixe ale societății și care reprezentau o treime din patrimoniul societății. Pentru a nu pierde aceste bunuri, a preluat creanța societății terțe conform contractului de cesiune de creanță nr. -/09.01.2002 și a plătit în baza acestuia o sumă mai mare decât valoarea unei rate stabilite prin contractul încheiat cu, fapt care a determinat-o să considere achitată această sumă ca parte din prețul pe care îl mai avea de dat către Deși a încercat soluționarea acestui incident pe cale amiabilă și au existat mai multe puncte de vedere comune ale reprezentanților societății contestatoare și ale reprezentanților intimatei, nu a fost exonerată de obligația de plată a diferenței de preț neachitată.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității contestației la executare, față de prevederile art. 401.pr.civ. A arătat în acest sens că de la data începerii executării silite a debitoarei, 24.10.2006, și până la momentul formulării contestației la executare a trecut un termen mai mare de 15 zile, contestația fiind tardiv formulată. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că executarea silită a început în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/27/04.11.1999, pentru recuperarea sumei de 254.972,95 lei reprezentând rata, dobânda și penalitate rata 5 la plata prețului contractual (penalitate care se calculează în continuare, conform contractului, până la data plății). A trimis debitoarei numeroase somații de plată, iar la data de 30.10.2008 s-a instituit măsura popririi asupra conturilor societății.
Contestatoarea a formulat la data de 09.02.2009 răspuns la întâmpinarea depusă de intimată. În cadrul acestuia a solicitat respingerea excepției tardivității, deoarece termenul de 15 zile pentru formularea contestației curge de la data comunicării ori înștiințării popririi. Însă o asemenea comunicare sau înștiințare nu a fost efectuată în speță, iar contestatoarea a depus contestația în termenul de 15 zile de la data la care banca i-a comunicat faptul că există o dispoziție de poprire asupra conturilor societății. A mai invocat și excepția perimării de drept a executării silite începute de, susținând că, de la data începerii executării silite, 24.10.2006, și până în prezent a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 389.pr.civ. astfel că actele de executare nu pot fi considerate valabile. De asemenea, a mai invocat excepția de neexecutare de către intimata a contractului de privatizare, care constituie titlul executoriu în baza căruia se face prezenta executare.
a invocat prin notele de ședință depuse la data de 02.03.2009 excepția inadmisibilității contestației la executare. A susținut că, potrivit art. 399 alin. 3.pr.civ. contestatoarea nu poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare, în condițiile în care există o cale de atac, respectiv acțiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicție. Referitor la excepția tardivității, a arătat că a comunicat titlul executoriu prin adresa nr. P/12985/24.10.2006, confirmarea de primire fiind din data de 31.10.2006. Cu privire la excepția perimării executării silite a arătat că titlul executoriu în baza căruia se efectuează executarea îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/27/1999, iar forța executorie este dată prin dispozițiile art. 41 din Legea nr. 137/2002, fără îndeplinirea vreunei alte formalități. Față de această dispoziție legală, devin aplicabile prevederile art. 390 alin. 1.pr.civ. conform cărora "dispozițiile art. 387 și art. 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație". Astfel, instituția perimării reglementată de dispozițiile art. 389.pr.civ. și invocată de contestatoare nu își găsește aplicabilitatea în prezentul litigiu.
Analizând contestația la executare, cu prioritate prin prisma excepțiilor invocate prin întâmpinare și prin răspunsul la aceasta, se constată următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ//27/04.11.1999, încheiat între, în calitate de vânzător, și Forțan C, în calitate de cumpărător, contestatoarea a cumpărat acțiuni reprezentând 93,64% din capitalul social al S-a prevăzut ca prețul acțiunilor convenit de părți să fie achitat astfel: 20% din preț reprezentând avansul, iar restul de 80% din preț în 5 rate anuale.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 137/2002, acest contract constituie titlu executoriu în cazul neîndeplinirii de către cumpărător a obligațiilor pecuniare asumate.
Cu adresa nr. 12985/24.10.2006 (fila nr. 82) intimata i-a trimis contestatoarei, care a primit-o la data de 31.10.2006 (fila nr.81), comunicarea titlului executoriu constând în "soldul creanței în valoare de 254.972,95 lei (RON), ce urmează a fi actualizată până la achitarea efectivă și integrală a acesteia, reprezentând parțial rata nr.5, dobânzi și penalități aferente acestei rate, datorate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. DJ 27/1999". Titlul executoriu constatator al creanței a fost consemnat ca fiind contractul de vânzare-cumpărare nr. DJ 27 din 04.11.1999.
Ulterior, cu adresa nr. /3143/13.03.2007, emisă de către și primită de către Forțan la data de 21.03.2007, a fost somată contestatoarea ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestei somații, să achite creanța de 254.972,95 lei (RON), în caz contrar urmând a fi demarată procedura executării silite reglementate de nr.OUG 51/1998.
Cu privire la excepția inadmisibilității prezentei contestații la executare, art. 399 alin. 3 pr.civ. dispune că: "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".
În temeiul art. 44 din nr.OUG 51/1998, dispozițiile Codului d e procedură civilă completează prevederile acestui act normativ referitor la modul de soluționare a litigiilor în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică în care este parte, atunci când prevederile speciale nu dispun.
Dispozițiile art. 399 alin. 3.pr.civ. cu care se completează prevederile nr.OUG 51/1998 nu interzic formularea contestației la executare prevăzută de nr.OUG 51/1998, ci se referă numai la faptul că nu se pot invoca apărări de fond, adică referitoare la valabilitatea titlului executoriu, în condițiile în care, fiind vorba despre un titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească, legea prevede o altă cale de atac a acestuia.
Excepția inadmisibilității invocată de către intimată nu este astfel întemeiată, contestația la executare nefiind inadmisibilă. În condițiile în care contestatoarea are la îndemână o altă cale de atac împotriva titlului executoriu, inadmisibilă este numai invocarea în cadrul contestației la executare a motivelor prin care se tinde la nevalabilitatea titlului executoriu, în speță a excepției de neexecutare a contractului.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației la executare, au fost invocate prevederile art. 401.pr.civ. care dispun: "contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare".
Totodată, potrivit art. 49 din nr.OUG 51/1998, "termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt".
Aplicarea prevederilor art. 401.pr.civ. referitoare la termenul în care se poate efectua contestația la executare, în cadrul contestației întemeiate pe prevederile nr.OUG 51/1998, se poate realiza numai conform art. 44 din ordonanța de urgență, respectiv în completarea dispozițiilor acestei ordonanțe și nu în contradicție cu prevederile ei.
Deoarece dispozițiile art. 401.pr.civ. contravin prevederilor art. 49 din nr.OUG 51/1998, în sensul că aplicarea lor ar lăsa fără efecte acest text de lege, se apreciază că nu sunt aplicabile prevederile art. 401.pr.civ.
Dacă totuși, s-ar considera aplicabilitatea dispozițiilor art. 401.pr.civ. se constată că nu s-a făcut dovada datei la care contestatoarea a luat cunoștință despre înființarea popririi, având în vedere că s-a probat comunicarea Ordinului nr. 183/30.10.2008 numai către Banca Comercială Română, nu și către contestatoare.
Pentru aceste considerente, se constată că nu sunt întemeiate excepțiile inadmisibilității și a tardivității contestației la executare, astfel că, în baza art. 137 alin. 1.pr.civ. vor fi respinse.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite pornite de către prin Ordinul nr. 183/30.10.2008, se constată că este întemeiată.
Prevederile nr.OUG 51/1998 se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, în măsura compatibilității lor.
Cum nr.OUG 51/1998 nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la perimarea executării silite, se deduce că acest act normativ se completează cu dispozițiile art. 389.pr.civ. Conform acestuia, "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei".
Art. 390.pr.civ. dispune că "dispozițiile art. 387 și art. 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație".
Art. 41 din nr.OUG 51/1998 prevede că "titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate".
Somația are rolul de a-l înștiința pe debitor despre posibilitatea pornirii executări silite în cazul în care nu achită de bună voie debitul în termenul stipulat.
Comunicarea titlului executoriu în temeiul art. 44 din nr.OUG 51/1998 are același scop ca și somația, și reprezintă de fapt o somare a debitorului de a-și achita datoria, cu arătarea titlului executoriu din care rezultă această datorie, în caz contrar, urmând a se trece la procedura executării silite.
Se consideră că nu este întemeiată susținerea intimatei referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 389.pr.civ.
Față de primirea de către contestatoare a comunicării titlului executoriu la data de 31.10.2006 și a somației de plată la data de 21.03.2007, se constată că înființarea popririi prin adresa emisă la data de 04.11.2008 de intimata în baza Ordinului de înființare a popririi nr. 183/30.10.2008 este efectuată cu depășirea termenului de 6 luni de la data ultimului act de executare, termen în care creditorul nu a îndeplinit acte de executare silită.
Este întemeiată deci excepția perimării executării silite, urmând a fi constatată perimată executarea silită pornită de către prin emiterea Ordinului nr. 183/30.10.2008 și poprirea conturilor contestatoarei.
Pentru aceste motive, în baza art. 47-48 din G nr. 51/1998, va fi admisă contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT E:
Respinge excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației la executare.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SC SRL, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect contestație la executare silită pornită prin Ordinul nr.183/30.10.2008.
Admite excepția perimării executării silite și constată perimată executarea silită pornită de prin emiterea Ordinului nr. 183/30.10.2008 și poprirea conturilor contestatoarei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.05.2009.
PREȘEDINTE,
-
GREFIER,
Red. / 4 ex/05.06.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa
