Spete contestatie la executare comercial. Decizia 743/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 743
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița împotriva sentinței comerciale nr. 355 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Grup Reșița.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru creditorul recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta creditorului recurent depune delegația de reprezentare, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării obligației de a restitui suma de 268,50 lei, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 355 din 10 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a constatat că planul parțial de distribuire între creditorii debitoarei Reșița întocmit de lichidatorul judiciar Grup Reșița depus în anexă la raportul lunar de activitate nr. 611 din 17 mai 2007 fost anulat prin decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA prin care a fost admis recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 1220//11.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, dispunându-se modificarea hotărârii atacate și admiterea contestației la planul în sensul rectificării acestuia și includerii instituției creditoare la categoria creanțe bugetare.
În temeiul art. 122 alin. 4, art. 123 pct. 4 și art. 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 tribunalul a admis contestația formulată de creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița împotriva planului parțial de distribuire între creditori întocmit de lichidatorul judiciar Grup Reșița și depus în anexă la raportul lunar de activitate nr. 355 din 27 februarie 2008, în contradictoriu cu creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, dispunând modificarea în parte a planului în ceea ce privește distribuirea parțială a sumelor între creditorii bugetari cu rangul de prioritate prevăzut la art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, în sensul că suma totală de 21.000 lei prevăzută spre distribuire parțială potrivit planului parțial de distribuire între creditori din data de 17 mai 2007 (10.300 lei), care a fost rectificat în parte prin decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, precum și prin planul parțial de distribuire între creditori din 27 februarie 2008 (10.700 lei), care a fost contestat, să se distribuie după cum urmează: a) creditoarei bugetare Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, cu o cotă falimentară de 99,62%, suma de 20.920,20 lei; b) creditorului bugetar contestator Consiliul Local al Municipiului Reșița, cu o cotă falimentară de 0,15%, suma de 31,50 lei; c) creditoarei bugetare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu o cotă falimentară de 0,23%, suma de 48,30 lei.
De asemenea, au fost menținute celelalte prevederi ale planului parțial de distribuire între creditorii debitoarei Reșița întocmit de lichidator la data de 27 februarie 2008, iar contestatorul Consiliul Local al Municipiului Reșița a fost obligat să restituie la masa credală suma de 268,50 lei, reprezentând creanța care i-a fost distribuită cu încălcarea prevederilor art. 124 și art. 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit planului parțial de distribuire din 17 mai 2007, cărui rectificare în parte, în ceea ce privește creanțele bugetare, s-a dispus prin decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin contestația formulată creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița a contestat planul parțial de distribuție între creditorii debitoarei Reșița, solicitând modificarea acestuia în sensul cuprinderii în plan și a cotei falimentare ce i se cuvine contestatorului, în calitatea sa de creditor bugetar.
În susținerea contestației a învederat că prin planul parțial de distribuire ce i-a fost comunicat la termenul de judecată din 28 februarie 2008, s-a propus spre distribuire suma de 10.700 lei, după cum urmează: Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S suma de 10.000 lei și Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B suma de 700 lei, arătând faptul că, deși creanța sa face parte din categoria celor bugetare, prin acest plan parțial nu i s-a distribuit nicio sumă de bani.
Din materialul probator administrat în dosar judecătorul-sindic a reținut că, astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor admise împotriva averii debitoarei Reșița, la categoria creanțelor bugetare, prevăzute la pct. 4 al art. 123 din Legea nr. 85/2006, sunt înregistrați 3 creditori, și anume: Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S cu o creanță bugetară în suma de 628.200,35 lei, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu o creanță bugetară în sumă de 1.427,96 lei și Consiliul Local al Municipiului Reșița cu o creanță bugetară în sumă de 971,13 lei. Cum, însă, creanțele bugetare admise împotriva averii debitoarei falite sunt în sumă totală de 630.599,44 lei, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. 2 din lege, din categoria acestor creanțe celor trei creditori bugetari menționați, în raport de creanța pe care o dețin, le revin următoarele cote falimentare: Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - 99,62%; Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B - 0,239% și Consiliul Local al Municipiului Reșița - 0,15%.
Este corectă observația contestatorului în sensul că în planul parțial de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar depus în anexă la raportul lunar de activitate nr. 355 din 27 februarie 2008 s-a propus distribuirea sumei de 10.700 lei doar către creditorii bugetari Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S pentru suma de 10.000 lei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B pentru suma de 700 lei, fiind omisă distribuirea vreunei sume față de creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița, astfel că acest plan este întocmit cu încălcarea prevederilor art. 124 și 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, în temeiul art. 122 alin. 4 din aceeași lege a fost admisă contestația formulată de creditorul contestator dispunându-se modificarea în parte a planului de distribuire din 28 februarie 2008. De asemenea, s-a constatat că, în fapt, distribuirea parțială între creditori propusă de lichidatorul judiciar la data de 27 februarie 2008 este oad oua distribuire propusă de practician.
Astfel o primă distribuție pentru suma de 10.300 lei a fost propusă prin planul anexat raportului lunar de activitate nr. 611 din 17 mai 2007, propunându-se distribuirea acestei sume între doi creditori bugetari, și anume Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S pentru suma de 10.000 lei și Consiliul Local al Municipiului Reșița pentru suma de 300 lei.
Împotriva acestui plan s-a formulat contestație de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B care l-a criticat că a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 124 și 125 din Legea nr. 85/2006, contestație respinsă de judecătorul-sindic prin sentința comercială nr. 1220/ din 11 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C- Totuși, prin decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, sentința menționată fiind modificată în sensul admiterii contestației creditoarei la planul de distribuire, rectificarea acestuia și includerea respectivei instituții la categoria creanțe bugetare.
Cum, însă, planul de distribuire parțială între creditori din 17 mai 2007, în ceea ce privește creanțele bugetare, nu mai este în ființă, urmare a dispunerii rectificării lui prin decizia instanței de control judiciar, judecătorul-sindic a constatat că și suma de 10.300 lei prevăzută prin acest plan trebuie să fie supusă examinării alături de suma de 10.700 lei propusă spre distribuire prin planul din 27 februarie 2008, ce a fost contestat de către creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița.
Astfel fiind, având în vedere prevederile art. 124 și art. 125 alin. 2 din Legea nr.85/2006, raportat la cota falimentară pe care o deține fiecare dintre cei trei creditori bugetari în categoria de creanțe bugetare, determinată potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor admise împotriva averii debitoarei, suma de 21.000 lei alocată categoriei de creanțe bugetare prevăzută în planurile parțiale de distribuire între creditori din datele de 17 mai 2007 și 27 februarie 2008 se impune a fi distribuită parțial astfel: Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S suma de 20.920,20 lei, Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B suma de 48,30 lei și Consiliului Local al Municipiului Reșița suma de 31,50 lei, sens în care s-a și dispus modificarea planului din 27 februarie 2008 întocmit de lichidatorul judiciar, în ceea ce privește distribuirea parțială a creanțelor bugetare între cei trei creditori, fiind menținute celelalte prevederi ale planului.
Având în vedere, însă, că creditorul contestator Consiliului Local al Municipiului Reșița, în baza planului parțial de distribuire din 17 mai 2007, primit din fondul de lichidare al debitoarei Reșița suma de 300 lei, care depășește valoarea cotei sale falimentare, chiar și față de distribuirea parțială propusă prin planul din 27 februarie 2008, tribunalul a dispus obligarea instituției contestatoare să restituie către fondul de lichidare suma de 268,50 lei, care va fi supusă unei viitoare distribuiri între creditorii debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 124 și 125 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul anulării obligației sale de a restitui la masa credală a debitoarei C-S suma de 268,50 lei, pentru următoarele motive:
Prin sentința recurată instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea creditorului Consiliul Local al Municipiului Reșița să restituie la masa credală a falitei suma de 268,50 lei reprezentând "creanța care i-a fost distribuită cu încălcarea prevederilor art. 124 și 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit planului parțial de distribuire între creditorii debitoarei C-S, întocmit de lichidatorul judiciar Grup Reșița la data de 17 mai 2007, cărui rectificare în parte, în ceea ce privește creanțele bugetare, s-a dispus prin decizia civilă nr. 97/R/11.02.2008".
Aceasta, deoarece prin contestația formulată instituția a contestat al doilea plan parțial de distribuire între creditori care cuprindea distribuirea sumei de 10.700 lei și a solicitat acordarea cotei falimentare din această distribuție. Tribunalul în mod eronat a dispus obligarea instituției creditoare la restituirea sumei de 268,50 lei, încălcând principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 din Codul procedură civilă.
Recurentul consideră că prima instanță era ținută de cererea contestatorului, neputându-și depăși limitele deoarece are obligația de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut prin contestație. Or, instituția creditoare a solicitat acordarea cotei falimentare din suma de 10.700 lei prevăzută în cel de al doilea plan de distribuire, iar tribunalul și-a depășit limitele față de contestația formulată obligându-l să restituie suma de 268,50 lei (suma distribuită în temeiul primul plan de distribuție), deși aceasta mai are de recuperat de la societatea debitoare diferența până la suma de 971.13 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 85/2006 și Legea nr. 31/1990.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Articolul 123 din Legea nr. 85/2006 statuează că, în cazul falimentului, creanțele vor fi plătite în următoarea ordine: 1) taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. 2, art. 23, 24 și ale art. 98 alin. 3, sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. 4; 2) creanțele izvorâte din raportul de muncă; 3) creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii; 4) creanțele bugetare; 5) creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență; 6) creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică; 7) creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii; 8) alte creanțe chirografare; 9) creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință: a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic; b) creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit.
De asemenea, potrivit art. 124 din același act normativ, sumele de distribuit între creditori în același de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță, prin tabelul menționat la art. 108 alin. 2 lit. d), iar în conformitate cu prevederile art. 125, titularilor de creanțe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123, în cazul insuficienței sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanțelor cu același de prioritate, titularii acestora primind o cotă falimentară, reprezentând suma proporțională cu procentul pe care creanța lor îl deține în categoria creanțelor respective.
Prin contestația formulată creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița a contestat planul de distribuție parțială din 27 februarie 2008 solicitând modificarea acestuia în sensul cuprinderii în plan și a cotei falimentare ce i se cuvine în calitatea sa de creditor bugetar, motivat de împrejurarea că prin planul întocmit lichidatorul a propus spre distribuire sume doar Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - 10.000 lei și Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B - 700 lei, creditorului contestator nefiindu-i alocată nicio sumă.
Având în vedere că în tabelul definitiv la categoria prevăzută la pct. 4 al art. 123 - creanțe bugetare - sunt înregistrate aceste trei instituții, iar creanțele bugetare admise împotriva averii debitoarei falite sunt în sumă totală de 630.599,44 lei, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 celor trei creditori menționați, în raport de creanța pe care o dețin, revenindu-le următoarele cote falimentare: Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - 99,62%; Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B - 0,239% și Consiliul Local al Municipiului Reșița - 0,15%, tribunalul a constatat că în mod greșit practicianul a propus distribuirea sumei de 10.700 lei doar către primii doi creditori bugetari, omițând distribuirea vreunei sume față de Consiliul Local al Municipiului Reșița, în speță fiind încălcate dispozițiile art. 124 și 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, în mod corect judecătorul-sindic a reținut că, în fapt, distribuirea parțială între creditori propusă de lichidatorul judiciar la data de 27 februarie 2008 este a doua distribuire propusă de către practician, prima, pentru suma de 10.300 lei, fiind propusă prin planul anexat raportului lunar de activitate nr. 611 din 17 mai 2007, în sensul alocării acestei sume între doi creditori bugetari, Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S suma de 10.000 lei și Consiliului Local al Municipiului Reșița suma de 300 lei.
Însă, dat fiind faptul că prin decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 1220/ din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, hotărâre prin care judecătorul-sindic i-a respins contestația la planul de distribuire parțială din 17 mai 2007, pe care a modificat-o în sensul admiterii contestației acestei creditoare în sensul rectificării planului și includerea instituției recurente la categoria creanțe bugetare, în mod judicios prima instanță a constatat că planul de distribuire din 17 mai 2007, în ceea ce privește creanțele bugetare, nu mai este în ființă, hotărârea Curții fiind irevocabilă. Ca urmare și suma de 10.300 lei, prevăzută prin acest plan, trebuie să fie supusă examinării alături de suma de 10.700 lei propusă spre distribuire prin planul parțial de distribuire între creditori din 27 februarie 2008, ce a fost contestat de către creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița.
Față de cele arătate, raportat la prevederile art. 124 și 125 alin. 2 din Legea nr.85/2006, ținând seama de cota falimentară pe care o deține fiecare dintre cei trei creditori bugetari, determinată potrivit tabelului definitiv consolidat, tribunalul în mod corect a reținut că suma de 21.000 lei alocată categoriei de creanțe bugetare prevăzută în planurile parțiale de distribuire între creditori se impune a fi distribuită, după cum urmează: Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S suma de 20.920,20 lei, Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B suma de 48,30 lei și Consiliului Local al Municipiului Reșița suma de 31,50 lei, sens în care a dispus modificarea planului parțial din 27 februarie 2008.
Dar având în vedere împrejurarea că creditorul contestator, în baza planului parțial de distribuire din 17 mai 2007, primit din fondul de lichidare suma de 300 lei, care depășește valoarea cotei sale falimentare, chiar și față de distribuirea parțială propusă de practician prin planul din 27 februarie 2008, este fără putință de tăgadă că judecătorul-sindic în mod legal a dispus obligarea instituției recurente să restituie către fondul de lichidare suma de 268,50 lei, care urmează să fie supusă unei viitoare distribuiri în conformitate cu dispozițiile Legii insolvenței.
Criticile contestatorului privitoare la faptul că prima instanță ar fi încălcat principiul disponibilității, ceea ce, în opinia recurentului, ar atrage nelegalitatea sentinței pronunțate nu sunt întemeiate motivat de faptul că judecătorul-sindic, pe de o parte, în virtutea prerogativelor conferite de Legea nr. 85/2006, are dreptul și chiar obligația să ia toate măsurile impuse de administrarea procedurii colective, iar pe de altă parte, acesta nu a făcut altceva decât să țină seama de cele statuate în mod irevocabil prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA nr. 97/R din 11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-. Dacă nu s-ar fi dispus obligarea creditorului recurent la restituirea sumei încasate în mod necuvenit este evident faptul că un alt creditor, cu același de preferință, nu și-ar fi văzut realizate drepturile recunoscute de lege, lucru care nu poate fi acceptat în condițiile în care, potrivit art. 2 al art. 11 din Legea insolvenței, judecătorului-sindic are ca principală atribuție realizarea controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului, doar atribuțiile manageriale aparținând administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea, deciziile manageriale putând fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora. De aceea, este irelevant sub acest aspect împrejurarea, reală de altfel, că instituția recurentă mai are de recuperat de la societatea falită diferența până la suma de 971,13 lei.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul Consiliul Local al Municipiului Reșița împotriva sentinței comerciale nr. 355 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Grup Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /13.10.2008
Dact. /15.10.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
