Spete contestatie la executare comercial. Sentința 75/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 75
Ședința publică de la 07.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de către contestatorul, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Credit Europe Bank România - Sucursala O Centru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na -, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, contestatorul a depus la dosar o precizare a contestației sale, precum și un răspuns la întâmpinarea depusă de către, în două exemplare.
Se comunică reprezentantei o copie de pe precizarea la contestație și răspunsul la întâmpinare.
Curtea pune în discuție excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de către intimata, prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea contestației la executare, ca tardivă, arătând că încă din data de 26.06.2006 contestatorul a primit adresa nr. 14352/24.05.2006, în care a luat cunoștință de debitul datorat.
Curtea pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata, prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției și respingerea contestației, pentru autoritate de lucru judecat, arătând că, în dosarul nr- s-a mai judecat o contestație la executare formulată de același contestator, cu același obiect și întemeiată pe aceeași cauză, ca și în prezentul dosar.
Curtea unește excepțiile cu fondul și, întrucât nu sunt alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației la executare, recunoscând că nu a comunicat contestatorului înființarea popririi, dar susținând și că nu există dispoziții exprese care să o oblige să comunice debitorilor înființarea popririlor.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
La data de 16.03.2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială s-a înregistrat contestația la executare, prin care contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Credit Europe Bank România - Sucursala O Centru, anularea actelor de executare silită pornite împotriva sa, ca nelegale și restabilirea situației anterioare, prin restituirea sumelor de bani deja ridicate din contul său deschis la Credit Europe Bank România, reactualizate cu indicele de inflație până la plata lor efectivă, dar și obligarea intimatei la achitarea sumei de 1.524,02 lei, cu titlu de despăgubire.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 27.02.2009, a aflat de la Credit Europe Bank România - Sucursala O Centru faptul că începând din 22.05.2007 sumele pe care le depunea în contul său, pentru rambursarea unei datorii către bancă, au fost transferate în contul, în temeiul ordinului de înființare a popririi nr. 1543/2006. Astfel, contestatorul a precizat că, în total, către s-a virat suma de 3.250 lei, dar și că nici creditoarea, nici terțul poprit nu i-au comunicat faptul că a fost înființată poprirea asupra contului său, fiind încălcate din acest motiv prevederile art. 454 alin. 1.proc.civ. În continuare, a arătat că, datorită faptului că nu a fost înștiințat despre înființarea popririi, în prezent este nevoit să achite băncii nu doar creditul restant, ci și dobânzi - care, potrivit afirmațiilor sale, se ridică la 1.542,02 lei -, sumă la plata căreia contestatorul solicită ca să fie obligată, apreciind-o ca un prejudiciu determinat de omisiunea acesteia de a-i comunica aplicarea măsurii popririi. Contestatorul a susținut că, dacă ar fi cunoscut existența debitului către, ar fi achitat datoria către acesta, dar și cea către bancă, astfel încât nu ar mai fi datorat și dobânzi.
La data de 09.04.2009, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, atât pe cale de excepție - invocând, astfel, excepția tardivității formulării contestației și cea a autorității de lucru judecat -, cât și pe fond.
În motivarea excepției tardivității, intimata-creditoare a arătat că a preluat de la Banca Agricolă o creanță, în valoare nominală de 55.943.504 ROL, pe care aceasta o deținea asupra D, prin contractul de cesiune de creanță nr. -/16.12.1999, Banca cesionându-i și dreptul derivat din contractul de cauțiune încheiat cu și, în calitate de garanți fidejusori.
Intimata a precizat că, după ce a procedat la consolidarea în dolari americani a creanței preluate, a trecut la valorificarea acesteia, emițând adresa nr. 14352/24.05.2006, prin care a comunicat contestatorului titlul executoriu ce atesta soldul creanței, în cuantum de 3.113,16 USD, solicitându-i acestuia plata debitului în termen de 5 zile lucrătoare. Adresa nr. 14352/24.05.2006 a fost primită de către contestator la data de 26.06.2006, așa încât intimata a susținut că, de la data respectivă, acesta avea cunoștință de existența debitului datorat.
În acest context, a afirmat că susținerea contestatorului, potrivit căreia a aflat de existența popririi abia la data de 27.02.2009, este făcută cu rea-credință, de vreme ce a avut cunoștință de existența debitului încă din data de 26.06.2006.
În aceste condiții, evocând prevederile art. 401 alin. 1 lit. c) proc.civ. intimata a solicitat admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare.
În motivarea excepției autorității de lucru judecat, intimata a arătat că pe rolul instanțelor judecătorești a mai existat un litigiu între aceleași părți, având ca obiect contestația la executarea aceleiași creanțe, care a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 1364/07.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială.
La data de la 09.04.2009, Curtea a pus în vedere contestatorului să precizeze obiectul contestației la executare, prin indicarea datei la care a fost înființată poprirea a cărei anulare o pretinde.
Conformându-se acestei dispoziții, contestatorul a arătat că înțelege să solicite anularea a două ordine de poprire, care poartă nr. 1543/17.11.2006 și nr. 1753/05.11.2007.
Examinând cu precădere, potrivit art. 137 alin. 1.proc.civ. excepția tardivității formulării contestației la executare, Curtea reține că, în condițiile în care contestația la executare nu are ca obiect anularea întregii executări, ci doar a unor acte de executare, adoptate prin cele două ordine de înființare a popririi indicate de către contestator, nu sunt incidente, sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de formulare a contestației, dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c) proc.civ. - evocate de către intimata-creditoare -, ci cele ale art. 401 alin. 1 lit. b) din același Cod, potrivit cărora "contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi".
Or, în condițiile în care probele relevă că ordinele de înființare a popririi nu au fost comunicate contestatorului - însăși intimata recunoscând această împrejurare -, Curtea constată că termenul de formulare a contestației nici nu a început să curgă, motiv pentru care va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare.
Nici excepția autorității de lucru judecat nu este fondată.
Potrivit art. 1201.civ. "este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Iar art. 166.proc.civ. prevede că "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs".
Prin urmare, reglementată ca prezumție legală absolută irefragabilă în art. 1201.civ. și ca excepție de fond, peremptorie și absolută de art. 166.proc.civ. instituția puterii lucrului judecat are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Pentru a verifica dacă există puterea de lucru judecat, Curtea va examina dacă este întrunită tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201.civ.: de părți, obiect și cauză.
Astfel, reține că în prezentul dosar, contestatorul solicită, în contradictoriu cu și cu Credit Europe Bank România, anularea actelor de executare adoptate prin ordinele nr. 1543/17.11.2006 și nr. 1753/05.11.2007, prin care a fost înființată poprirea asupra contului său deschis la terțul poprit, motivat de necomunicarea celor două ordine.
Este real că pe rolul instanțelor judecătorești s-a aflat și dosarul nr-, soluționat irevocabil, prin care același contestator a pretins, în contradictoriu cu intimata, anularea tuturor formelor de executare, motivat de faptul că a operat prescripția dreptului de a obține executarea silită. Această din urmă contestație la executare a fost respinsă.
După cum se poate observa, între cele două dosare nu există identitate de cauză, deoarece în prezenta cauză, motivele ce-l determină pe contestator să promoveze contestația la executare constau într- pretinsă încălcare a prevederilor art. 454 alin. 1.proc.civ. pe când în dosarul nr-, motivele erau altele, legate de intervenirea prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Așa fiind, reținând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1201.civ. Curtea va respinge și excepția autorității de lucru judecat.
Analizând în fond contestația la executare, Curtea reține că, prin ordinele nr. 1543/17.11.2006 și nr. 1753/05.11.2007, intimata-creditoare a dispus înființarea popririi asupra contului contestatorului deschis la terțul poprit Credit Europe Bank România
Aceste popriri nu au fost comunicate contestatorului, împrejurare pe care, de altfel, o recunoaște și intimata-creditoare, care susține însă că poprirea nu ar fi trebuit comunicată.
Or, potrivit art. 454 alin. 1.proc.civ. "poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452,înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată".
Deși reglementată prin dispozițiile speciale cuprinse în art. 42 din nr.OUG 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, poprirea pe care o înființează, în vederea valorificării activelor preluate la datoria publică, trebuie să parcurgă aceleași etape ale comunicării și înștiințării, anterior menționate.
În acest sens, Curtea subliniază atât faptul că însuși alineatul 3 al art. 42 din nr.OUG 51/1998 prevede necesitatea comunicării și a înștiințării, dar și faptul că nici un imperativ legat de celeritatea executării silite nu poate fi invocat, ca temei al înfrângerii dreptului unui debitor de a lua cunoștință de blocarea conturilor sale.
Reținând, așadar, faptul că debitorul-contestator nu a fost înștiințat de înființarea popririi contului său, fiind încălcate prevederile exprese ale art. 454 alin. 1.proc.civ. Curtea constată că potrivit art. 399 alin. 2.proc.civ. "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
În temeiul acestor dispoziții legale, văzând și celelalte considerente expuse mai sus, Curtea apreciază ca fiind întemeiată în parte contestația la executare, motiv pentru care, în temeiul art. 44 și urm. din nr.OUG 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 399 alin. 2 și art. 404.proc.civ. o va admite, ca atare și va anula actele de executare adoptate prin ordinele de înființare a popririi nr. 1543/2006 și nr. 1753/2007 emise de către
În baza art. 4042alin. 1.proc.civ. va dispune restabilirea situației anterioare, prin restituirea către contestator a sumelor ridicate din contul său, deschis la Credit Europe Bank România și virate intimatei, actualizate cu indicele de inflație până la data executării efective a acestei dispoziții.
Capătul de cerere prin care contestatorul solicită obligarea intimatei la plata unei despăgubiri de 1.524,02 lei este neîntemeiat, urmând a fi respins, ca atare, deoarece probele nu relevă faptul că, datorită virării sumelor către, debitorul urmează să achite băncii dobânzi în acest cuantum; contestatorul a afirmat doar că terțul poprit i-ar fi comunicat o atare obligație de plată, însă probele nu relevă o astfel de susținere; or, potrivit art. 1169.civ. cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Nefiind administrate însă dovezi, Curtea apreciază că prejudiciul este incert, așa încât intimata-creditoare nu poate fi obligată să-l repare.
În temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. intimata urmează să fie obligată la plata către contestator a sumei de 128 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat, invocate de către intimata, prin întâmpinare.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul, domiciliat în O, str. -, nr. 23,. 2, jud. B, în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1 și CREDIT EUROPE BANK ROMÂNIA - Sucursala O Centru, cu sediul în O,-, jud. B și în consecință:
Anulează actele de executare adoptate prin ordinele de înființare a popririi nr. 1543/17.11.2006 și nr. 1753/05.11.2007 emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Dispune restabilirea situației anterioare, prin restituirea către contestator a sumelor ridicate din contul său, deschis la Credit Europe Bank România și virate intimatei, actualizate cu indicele de inflație până la data executării efective a acestei dispoziții.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere prin care contestatorul solicită obligarea intimatei la plata sumei de 1.524,02 lei, cu titlu de despăgubire.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 128 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. Jud. /5 ex./01.06.2009
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu
