Spete contestatie la executare comercial. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 787
Ședința publică de la 25.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva sentinței comerciale nr. 267/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, Tribunalul Giurgiua înaintat actele care prezintă relevanță în judecata recursului.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea contestației împotriva tabelului preliminar și înscrierea creanței sale în tabel, arătând că nu îi este imputabilă declararea tardivă a creanței, deoarece trebuia întocmit raportul de inspecție fiscală, în urma căruia urma a se stabili cuantumul creanței.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat, reluând argumentele prezentate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 267/13.12.2007, Tribunalul Giurgiua respins contestația formulată de creditoarea Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că Administrația Fondului pentru Mediu a depus declarația de creanță după expirarea termenului-limită stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, dar și că nu a anexat declarației de creanță titlul executoriu, ci doar un raport de inspecție, care nu a fost comunicat debitorului, potrivit art. 205 și 207.pr.fiscală, pentru a fi contestat.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Fondului pentru Mediu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, recurenta a arătat că, pentru a putea fi declarată, creanța sa trebuia mai întâi să fie stabilită și, în condițiile în care intimata nu a depus declarații la Fondul pentru Mediu, singura modalitate de calcul al creanței o constituia inspecția fiscală. În acest sens, recurenta a precizat că a luat legătura cu administratorul judiciar, iar controlul a fost declanșat la data de 31.07.2007, însă nu au fost posibile nici contactarea administratorului statutar, G și nici accesul în sediul intimatei. Ulterior, după ce a primit o copie a dosarului de insolvență de la administratorul judiciar, în care se regăseau o copie a bilanțului la data de 31.12.2006, o copie a balanței la aceeași dată - acte insuficiente pentru a se putea stabili baza impozabilă pentru calculul obligațiilor de plată la fondul de mediu -, recurenta a procedat la estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67 alin. 1 din nr.OG 92/2003, ceea ce denotă, prin însăși metoda aleasă, îngăduită de lege, legitimitatea creanței.
și că raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost comunicate intimatei, dar și că motivele care au determinat întârzierea în depunerea declarației de creanță nu îi sunt imputabile, recurenta a solicitat admiterea recursului.
La data de 23.04.2008, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În dosarul nr- al Tribunalului Giurgiu, judecătorul-sindic a pronunțat la data de 28.06.2007 o încheiere, prin care a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, stabilind data de 15.08.2007, ca termen-limită pentru declararea creanțelor, potrivit art. 62 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006.
Administrația Fondului pentru Mediu a depus declarația de creanță după data limită fixată prin încheierea de deschidere a procedurii, înregistrând-o pe rolul primei instanțe la data de 23.08.2007.
În acest context, Curtea subliniază faptul că din duplicatul dosarului nu rezultă dacă declarația de creanță a fost expediată prin poștă, dar și în ipoteza în care această împrejurare ar fi reală, se cuvine notat că data la care a fost înregistrat numărul de ieșire al declarației se situează după expirarea termenului limită evocat mai sus, respectiv la 16.08.2007.
Având în vedere declararea tardivă a creanței Administrației Fondului pentru Mediu, administratorul judiciar nu a înscris-o în tabelul preliminar, iar creditoarea a formulat contestație împotriva acestui tabel.
Deși este real că art. 67 alin. 1 din nr.OG 92/2003 îngăduie ca baza impozabilă pentru calculul obligațiilor de plată la fondul de mediu să fie stabilită prin estimare, Curtea apreciază că nimic nu a împiedicat-o pe recurentă să procedeze, atunci când a constatat faptul că societatea intimată nu își respectă obligația de a depune declarațiile pentru calculul obligațiilor de plată la fondul de mediu, la întocmirea unui raport fiscal în timp util, pentru a fi în măsură să depună declarația de creanță în termenul legal.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că, deși în duplicatul dosarului de fond nu se regăsește proba notificării deschiderii procedurii către creditori, recurenta nu a susținut în calea de atac faptul că nu ar fi fost notificată; mai mult decât atât, singura critică se întemeiază pe pretinsa sa lipsă de culpă în declararea tardivă a creanței - ceea ce denotă că aceasta recunoaște tardivitatea depunerii declarației de creanță.
În această ordine de idei, Curtea reține că legea leagă în mod expres termenul limită în care creditorii își depun declarațiile de creanță de data fixată în acest sens prin hotărârea judecătorului-sindic și, în măsura în care nu se face dovada - ca în speță - a prelungirii termenului în condițiile art. 62 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creditorul care își declară tardiv creanța urmează să suporte consecințele prevăzute de art. 76 din aceeași lege.
Așa fiind, rezultă că în mod legal judecătorul-sindic a respins contestația împotriva tabelului preliminar, întrucât, de asemenea în mod legal administratorul judiciar nu a înscris în acest tabel creanța declarată tardiv, motiv pentru care, apreciind că argumentele aduse de recurentă nu justifică o modificare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței comerciale nr. 267/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./01.07.2008
Judecător-sindic -
Tribunalul Giurgiu
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Cosmin Mihăianu
