Spete contestatie la executare comercial. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.791
Sedinta publica din 27.06. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Vințanu
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SERV SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B și intimata SC - RO SRL,împotriva sentintei comerciale nr.4852/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar și intimata debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 18 dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Recurenta prin consilier juridic depune la dosar în ședință publică actele de care a făcut vorbire în cererea de recurs, respectiv sentința comercială nr.1997/8.09.2006 și planul de distribuție de la 1.10.2007.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefundat și depune concluzii scrise.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul București - Secția a VII-a comercială, sub nr- creditorul SC SRL a solicitat deschiderea procedurii prevăzuta de Legea nr.64/1995 împotriva debitoarei SC SERV SRL.
In motivarea cererii s-a arătat că instituția-creditoare are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.64/1995. S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea creditoarei a fost admisă, așa încât s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 împotriva debitoarei și a fost numit administratorul judiciar.
Pe parcursul derulării procedurii au formulat declarații de creanță mai mulți creditori.
In cauza au fost întocmite tabelele creditorilor, acestea fiind afișate la ușa instanței. Tabelul definitiv al creditorilor a fost afișat la ușa instanței la data de 09.06.2006, conform procesului-verbal anexat în vol IV, fila 28 din dosar.
Prin sentința comercială nr.1997/08.09.2006 s-a admis cererea creditoarelor și s-a dispus trecerea la faliment a debitoarei prin procedura simplificată.
In cauză lichidatorul judiciar a întocmit un plan de distribuție, care a fost afișat la ușa instanței la 05.10.2007 (fila 218 voI V).
Împotriva raportului și a planului de distribuție nr.1 a formulat contestație la 15.10.2007 creditoarea SC - RO SRL (fila 221 vol V).
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
La Întocmirea raportului în conformitate cu prevederile articolului 122 alin. 2 din Legea nr.85/2006 de lichidatorul judiciar și a planului de distribuție nr. 1, lichidatorul judiciar a încălcat prevederile articolului 41 din Legea nr.85/2006 privind faptul ca "nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii", astfel încât Banca Românească SA era îndreptățită să i se distribuie suma cu care aceasta a fost trecuta în tabelul definitiv, respectiv cu suma de 708.391,72 lei, iar nu cu suma de 833.134,84 înscris a în plan.
Acordarea sumei de 124.743,12 lei în plus față de suma reprezentând creanța admisă este nejustificată, creditoarea Banca Românească SA nefiind îndreptățită sa i se calculeze accesoriile și după data deschiderii procedurii, întrucât prețul bunului nu este nicidecum mai mare decât valoarea inițial evaluată, ci dimpotrivă pentru a se putea vinde imobilul la licitație publică a fost necesară diminuarea prețului la care fusese evaluat inițial, așa încât nu sunt aplicabile prevederile articolului 41 alin. 2 din legea nr. 85/2006.
Așa fiind s-a solicitat admiterea contestației în sensul modificării sumei ce urmează a fi distribuită creditoarei Banca Românească SA corespunzător sumei admise prin tabelul definitiv.
La data de 17.10.2007 a formulat contestație și ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 (fila 225 și următoarele din vol. V). solicitând respingerea planul de distribuție, pentru următoarele considerente:
Nu este justificata distribuirea sumei de 102.935.Ron, suma ce nu se știe ce reprezintă, deoarece la un onorariu procentual de 7% din 950.000 Ron (suma obținută în urma vânzării imobilului Casa aferent 807 mp), suma rezultata este 66.500 Ron.
De asemenea, învederează instanței că s-a reținut cu titlu de provizion o sumă de 7.442,78 Ron fără să se ceară acordul creditorilor și că nu este de acord cu aceasta.
Prin sentința comercială nr.4852/14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-au respins contestațiile formulate de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și SC - RO SRL, ca neîntemeiate motivat de faptul că planul de distribuție a fost corect întocmit și că nu s-au încălcat prevederile legale cu privire la întocmirea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 criticând soluția pronunțată prin prisma dispozițiilor articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În acest sens s-a arătat că contestația a fost întemeiată pe prevederile articolului 122 alin. 3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în considerarea faptului ca prin distribuirea sumelor astfel cum aceasta erau prevăzute în planul de distribuție contestat ar fi fost de natura să prejudicieze interesul celorlalți creditori aflați în dosar, prin faptul ca lichidatorul judiciar nu era îndreptățit să își însușească suma de 102.935 lei reprezentând onorariul de succes în cuantum de 7% din valoarea bunurilor și retribuție lunară de 2000 lei în situația în care prin sentința nr.1997/08.09.2006, lichidatorul judiciar a primit o retribuție procentuală de 7% din valoarea bunurilor lichidate.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la faptul că onorariul de succes și retribuția lunară au fost stabilite prin votul creditorilor prezenți la adunarea creditorilor din data de 08.12.2006 și a avut în vedere prevederile nr.1342/2006, în vigoare la acea dată, susțineri reținute și de către instanța de fond în motivarea sentinței recurate, s-a arătat în virtutea articolului 7 al aceluiași act normativ, onorariul de succes cuvenit lichidatorului trebuia stabilit raportat la gradul de acoperire a creanțelor fiscale, situație în care acesta nu ar fi trebuit acordat, întrucât nu a fost acoperită, nici măcar parțial creanța cu care au fost înscriși la masa credală.
În contradictoriu, intimata MANAGEMENT LICHIDARE B, în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC SERV SRL a formulate întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu urmează a respinge recursul ca nefondat.
La data de 1 octombrie 2007 s-a înregistrat la grefa tribunalului și s-a întocmit procesul-verbal de afișare a planului de distribuire nr. 1 între creditori, întocmit în conformitate cu art. 122 alin. (1) din Legea 85/2006, pentru debitoarea SC Serv
Planul de distribuire nr. 1 este aferent sumei obținute din vânzarea imobilului debitoarei "Casa P + E + Teren aferent 807 mp, situată în B, - - nr.1 C, sector 4".
Suma obținută s-a distribuit în conformitate cu prevederile art. 121 punct 1 si 2 din Legea 85/2006, privind procedura insolventei, astfel: 6.487,38 lei: cheltuieli de procedura;102.935 lei, remunerație lichidator judiciar, 7.442,78 lei: fond rezerva constituit în vederea acoperirii cheltuielilor de procedură; 833.134,84 lei: creditoarei garantate Banca Românească, în conformitate cu prevederile art. 121 punct 1 și 2 din Legea 85/2006, privind procedura insolvenței.
Administrația Finanțelor Publice sector 4 a depus la dosarul cauzei contestație la planul de distribuire nr.1 între creditori, înțelegând să conteste, pe de o parte, suma distribuita cu titlu de remunerație Iichidator judiciar iar, pe de alta parte, suma de 7.442,78 lei, reprezentând fond rezerva constituit în vederea acoperirii cheltuielilor de procedură.
Instanța de fond, în mod corect a reținut în considerentele sentinței pronunțate, împrejurarea că lichidatorul judiciar a procedat la distribuirea prin planul de distribuire nr.1 a sumei de 102.935 lei, cu titlu de rumunerație lichidator judiciar.
Astfel, conform procesului verbal al adunării creditorilor din data de 08.12.2006, depus dosarul de faliment în data de 11.12.2006, creditorii prezenți: Banca Românească SA Sucursala B și SC Ro SRL și creditoarea SC SA, conform art. 14 alin.(4), au confirmat onorariului lichidatorului, după cum urmează: retribuție lunară în sumă de 2.000 lei, începând cu luna decembrie 2006 și remunerație procentuală de 7% din valoarea bunurilor, așa cum s-a stabilit prin sentința comercială nr. 1997/08.09.2006.
LichidatoruI judiciar, în calitate de titular al Cabinetului Individual de Practician în Insolventa, este plătitor de TVA și, potrivit reglementarilor fiscale, are obligația de a calcula, reține și vira taxa pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și asupra celor privind prestările de servicii. Valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit al bugetului de stat.
Potrivit dispozițiilor Ordinului nr.1342/2006 al ministrului finanțelor publice, în vigoare la data stabilirii remunerației judiciar, onorariul de succes al admnistratorului sau lichidatorului judiciar se stabilește sub forma unui procent din sumele obținute prin valorificarea bunurilor, exclusiv TVA.
Prin urmare, potrivit reglementarilor menționate, se face, distincție între onorariul de 7% din sumele obținute prin valorificarea bunurilor și taxa pe valoarea adăugată, care nu este inclusă în acest onorariu.
În consecință, instanța de fond, în mod corect a reținut în considerentele sentinței recurate, împrejurarea că taxa pe valoarea adăugată se va calcula distinct, reține și vira la bugetul de stat.
Și în ceea ce privește suma de 7.442,78 lei, reprezentând fond rezervă constituit în vederea acoperirii cheltuielilor de procedură, criticile recurentei contestatoare sunt neîntemeiate,
Cheltuielile de procedură pe care le-a avut în vedere lichidatorul judiciar pentru a justifica reținerea cu titlu de fond de rezerva a sumei anterior menționate sunt: cheltuieli privind arhivarea societății debitoare; cheltuieli privind plata expertului evaluator SC SA care a întocmit raportul de evaluare pentru bunurile mobile ale debitoarei; cheltuieli privind anunțurile aferente publicării licitațiilor organizate în vederea valorificării bunurilor mobile ale debitoarei; cheltuieli privind plata chiriei aferente depozitării bunurilor mobile ale debitoarei. Cu privire la ultima categorie de cheltuieli invocate, instanța va reține,că la data întocmirii planului de distribuire nr. 1, contestat de către recurentă, pentru bunurile mobile ale debitoarei nu se plătea chirie, întrucât acestea se aflau depozitate în imobilul situat în B,- C, sector 4, ce aparținea averii debitoarei. Acest imobil fost însă adjudecat, în urma licitației organizate de lichidatorul judiciar, împrejurare care presupune că, de la acea dată, urma să se plătească chirie pentru depozitarea acestora, în cazul în care adjudecatarul ar fi fost acord să depoziteze în continuare bunurile debitoarei. In caz contrar, lichidatorul judiciar trebuia să identifice un alt depozit, care implicit necesita plata unei chirii.
Cum suma de 7.442,78 lei, reținută de lichidatorul judiciar cu titlu de fond de rezervă este mai mică decât suma necesară acoperirii tuturor cheltuielilor ce urmau a se efectua în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC Serv L, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SERV SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B și intimata SC - RO SRL, împotriva sentintei comerciale nr.4852/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Elisabeta Roșu, Gabriela Vințanu
