Spete contestatie la executare comercial. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 338/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 817
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Ruxandra Monica
Grefier -
*************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea SC SRL B împotriva Sentinței comerciale nr.5501/15.12.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare contestatoare SC SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata prin avocat -, cu împuternicire avocațială depusă la fila 22, lipsind recurenta.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei depune la dosar întâmpinare și, având cuvântul pe alte cereri, susține că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei în recurs.
Intimata debitoare contestatoare, prin avocat, solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.5501/15.12.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- a fost admisă contestația debitoarei SC SRL B și s-a respins cererea creditoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul-sindic a reținut că societatea creditoare nu are o creanță certă, întrucât în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de succesiunea actelor și convențiilor încheiate între părți, de plățile efectuate de debitoare și de cele care ar mai trebui efectuate, în cadrul procedurii speciale a insolvenței nu poate fi stabilit exact cuantumul creanței creditoarei fiind necesară efectuarea unei expertize contabile și administrarea de probatorii pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SC SRL criticând-o sub următoarele aspecte:
În cauză sunt întrunite cerințele articolului 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât instanța a interpretat greșit înțelesul unor acte juridice depuse în probațiune, acte care relevă certitudinea creanței, respectiv: procesul-verbal de conciliere încheiat la 8.04.2004; procesul-verbal de actualizare a debitului datorat din 15.08.2005, procesul-verbal din 15.12.2005, punctajul comun al părților din 26.06.2006, procesul-verbal din 17 ianuarie 2007, protocolul de reactualizare a debitului din 13.11.2007, procesul-verbal de conciliere directă din 3.06.2008 în care debitoarea nu contestă debitele restante, recunoaște imposibilitatea de plată a întregului debit și solicită o eșalonare la plată.
În opinia recurentei societatea SRL datorează acesteia suma de 221.054,97 lei reprezentând majorări de întârziere și ca atare judecătorul-sindic trebuia să dispună deschiderea procedurii insolvenței.
În cauză intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate.
Judecătorul-sindic a reținut în mod corect faptul că în cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 3 pct. 6 din Lega nr.85/2006 precum și ale articolului 33 alin.1 din Legea nr.85/2006, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei creanța certe.
Potrivit dispozițiilor articolului 379 alin.1 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei există rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau chiar recunoscute de el.
Între părți s-au desfășurat relații comerciale având ca obiect vânzarea - cumpărarea de echipamente electrice.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unei creanțe certe cu toate că pe parcursul judecății cauzei s-au depus mai multe înscrisuri și s-a făcut și o cerere precizatoare.
Debitoarea a contestat pretențiile creditoarei, arătând că diferendele privind plata și cuantumul penalităților au apărut în anul 2007 moment în care administratorul societății creditoare a solicitat plata penalităților în conturile sale personale.
Mai mult decât atât se arată că, creditoarea a formulat o cerere de chemare în judecată pe calea dreptului comun, cerere ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București.
Curtea apreciază că judecătorul-sindic a reținut în mod corect că în cauză nu există o creanță certă, astfel că în mod corect s-a admis contestația debitoarei și s-a admis cererea creditoarei ca nefondată.
Față de aceste considerente în cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și pe cale de consecință potrivit dispozițiilor articolului 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea SC SRL B împotriva Sentinței comerciale nr.5501/15.12.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare contestatoare SC SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, --- |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
01.07.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecătorul fond:
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Gabriela Vințanu, Ruxandra Monica
