Spete contestatie la executare comercial. Sentința 87/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr. 87
Ședința publică din 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Alina Pănescu
GREFIER: - -
======
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea ""-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din 18. 05. 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 25. 05. 2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Constată că prin cererea depusă la Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 27.02.2009 Rediu, com., jud. Iaf ormulat contestație la executarea pornită de, solicitând ca instanța să constate prescris dreptul de a mai executa silit suma de 212.184,39 lei (RON), reprezentând 66350,93 lei cu titlu de redevențe restante pe trimestrele I, II și III din anul 2002, 12.055,06 lei și 133.778,40 lei penalități aferente acestor redevențe calculate până la data de 15.09.2008, să dispună anularea somației de plată nr. 32160/29.10.2008 și anularea Ordinului nr. 35674/10.12.2008, poziția 115, în ce privește înființarea popririi fără validare asupra conturilor
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 2000, a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr. 10130/20.04.2000, pentru suprafața de 1192 ha teren, pentru care s-a stabilit redevența de 430 kg/ha anual, redevența urmând a fi plătită în patru rate trimestriale. Acest contract urma să înceteze, potrivit voinței părților la data la care societatea se privatiza. La data de 23.04.2002 s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni aparținând prin care pârâta Agenția Domeniilor Statului vindea un pachet de acțiuni reprezentând 62,52% și la această dată contractul de concesiune a încetat de drept, realizându-se condiția privatizării. S-a mai arătat că la data de 08.07.2002 a fost încheiat un alt contract de concesiune între Agenția Domeniilor Statului și, înregistrat sub nr. 23, contract prin care se concesiona o suprafață de 850,41 ha teren, pentru care s-au stabilit noi termene de plată și un alt mod de calcul al redevenței.
Contestatoarea a susținut că prin somația de plată nr. 32160/29.10.2008 și prin Ordinul nr. 35674/10.12.2008 de înființare a popririi intimata a pretins plata sumei de 212.184,39 lei (RON) corespunzătoare unor redevențe restante din trimestrele I, II și III ale anului 2002, după cum rezultă in fișa de calcul al debitului anexată somației de plată. Creanța pe care o pretinde intimata este o creanță comercială și acesteia îi este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Față de faptul că suma pretinsă este datorată încă din anul 2002, este evident că s-a împlinit prescripția și suma nu mai poate fi executată silit în anul 2008, astfel că actele de executare sunt emise nelegal de către Odată cu stingerea dreptului la acțiune principal se stinge și dreptul la acțiune pentru accesorii, astfel că este prescris și dreptul de a mai cere executarea silită a sumei de 133.778,40 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 15.09.2008.
Prin întâmpinare, intimata Agenția Domeniilor Statului a invocat excepția tardivității introducerii contestației, în raport de prevederile art. 401 alin. 1.pr.civ. Conform acestora, contestația la executare, în situația în care se contestă executarea însăși, se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația, iar în materia popririi în termen de 15 zile de la comunicarea sau înștiințarea popririi. S-a precizat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 49 din nr.OUG 51/1998 nu este aplicabil în cauză, deoarece nu se regăsește la Capitolul intitulat "Reguli speciale privind executarea silită", ci la Capitolul IX intitulat "Reguli speciale privind soluționarea litigiilor". Termenul prevăzut de art. 49 alin. 1 din nr.OUG 51/1998 este un termen de prescripție, iar termenul prevăzut de art. 401.pr.civ. este un termen de decădere.
Intimata a mai invocat excepția inadmisibilității contestației la executare în raport de dispozițiile art. 399 alin. 3.pr.civ. potrivit cărora, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, însă numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Or, contestatoarea are la îndemână o acțiune în constatare de drept comun întemeiată pe prevederile art. 111.pr.civ.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită s-a arătat că dreptul de a cere executarea silită se naște de la data la care există un titlu executoriu care poate fi pus în executare, iar prin Legea nr. 190 intrată în vigoare la data de 29.05.2004 s-a prevăzut la art. 1 alin. 3 caracterul de titlu executoriu al contractelor de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului, pentru plata redevenței, la termenele și modalitățile stabilite în contracte și a accesoriilor acestora. Astfel, executarea silită putea fi demarată începând cu data de 29.05.2004, când contractul de concesiune a devenit titlu executoriu.
S-a mai susținut că nu îi este aplicabil termenul de 3 ani stipulat în cuprinsul art. 405 alin. 1.pr.civ. ci termenul de 5 ani prevăzut de art. 121 din nr.OG 92/2003, dispoziții care se coroborează cu art. 8 alin. 3 din nr.OUG 147/2002.
De asemenea, s-a mai invocat întreruperea termenului de prescripție a executării silite prin o serie de recunoașteri ale debitului de către contestatoarea-debitoare. Prin adresa nr. 2195/22.08.2001 contestatoarea recunoaște că are un debit de 1.000.000.000 lei (ROL) în contul datoriei restante pe anul 2000 și cere compensarea acestuia cu suma pe care o are de încasat de la. ca subvenție pentru semințe utilizate în campania de primăvară a anului 2001. Prin adresele nr. 98252/08.12.2003 și nr. 98252/12.01.2004, a notificat asupra debitelor datorate în baza contractului de concesiune nr. 10130/2000. Prin adresele nr. 449/13.08.2004 și nr. 448/13.08.2004 a solicitat să comunice dacă înregistrează debite neachitate în baza contractului de concesiune nr. 23/2002, iar a comunicat prin adresă că nu înregistrează debite reprezentând redevență neachitată în baza contractului de concesiune nr. 23/2002. Prin adresa nr. 678/15.02.2005 a adus la cunoștință că debitul restant din contractul de concesiune nr. 23/2002 a fost achitat astfel încât se poate încheia ordinul comun în baza Legii nr. 190/2004 cu privire la compensarea debitelor restante din contractul de concesiune nr. 10130/2000. Deoarece la data de 13.08.2004, prin adresele nr. 448 și 449 și la data de 15.02.2005, prin adresa nr. 678, contestatoarea își manifestă interesul în sensul încheierii convenției în baza Legii nr. 190/2004, termenul de prescripție a fost întrerupt în conformitate cu prevederile art. 4052.pr.civ.
Analizând contestația prin prisma probatoriului administrat în cauză, se constată următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 10130 din data de 20.04.2000, în calitate de concedent, a dat în exploatare către I, în calitate de concesionar, suprafața de 1192 ha, contra plății unei redevențe reprezentând echivalentul în lei a 430 kg /STAS/ha/anual după cotația bursieră la momentul plății, redevență care urmează a se încasa trimestrial. S-a stipulat că acest contract își produce efectele din martie 2000 și încetează de drept la data privatizării (la semnarea contractului de concesiune). S-a mai stipulat că pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată a redevenței se percep penalități în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind executarea creanțelor bugetare.
s-a privatizat potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 23/03.04.2002.
La data de 08.07.2002 s-a încheiat contractul de concesiune nr. 23 între în calitate de concedent și, în calitate de concesionar. Prin acesta s-a prevăzut că redevența este echivalentul a 441 kg STAS 813/68/ha anual, că plata redevenței se face în tranșe trimestriale, termenele scadente fiind arătate în contract și că pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a redevenței concesionarul datorează penalități de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea redevenței restante.
Cu adresa nr. 32160/29.10.2008 emisă de a fost comunicat contestatoarei titlul executoriu constând în contractul de concesiune nr. 10130/20.04.2000 și prin care se constată creanța în valoare totală de 212.184,39 lei reprezentând: redevență -66.350,93 lei. - 12.055,06 lei și penalități de întârziere calculate până la data de 15.09.2008 - 133.778,40 lei, creanță ce urmează a fi actualizată până la achitarea efectivă și integrală a acesteia.
Prin Ordinul nr. 36674/10.12.2008 emis de Președintele Agenției Domeniilor Statului s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate de contestatoare.
Excepția inadmisibilității acțiunii nu este întemeiată.
Art. 399 alin. 3.pr.civ. prevede că "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".
OUG nr. 51/1998 în temeiul căreia a fost formulată prezenta contestație la executare silită prevede la art. 44 că "litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică,în care este parte, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului d e procedură civilă".
Potrivit art. 1 alin. 2 din nr.OUG 64/29.06.2005, dispozițiile cap. VIII, IX și X din nr.OUG 51/1998 se aplică și în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare.
Rezultă că și prevederile art. 44 din nr.OUG 51/1998 se aplică în litigiile în care este parte, ceea ce înseamnă că procedura de soluționare a litigiilor este cea prevăzută de capitolul IX din nr.OUG 51/1998, completată corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Ca urmare, devin aplicabile și dispozițiile art. 399 alin. 3.pr.civ. sus-enunțate. Acestea însă nu interzic formularea unei contestații la executare de către, ci se referă numai la apărările care pot fi invocate pe această cale. Astfel, în situația în care titlul executoriu nu este emis de către o instanță judecătorească, cum este în cazul de față, nu se pot invoca motive referitoare la valabilitatea titlului executoriu și care tind la anularea acestuia. Nu înseamnă că nu se pot invoca motive referitoare la însăși modul de desfășurare a procedurii speciale de executare silită pornită de către sau care constituie impedimente cu privire la derularea acestei executări, cum este în speță situația invocării excepției prescripției dreptului la executarea silită.
Nici excepția tardivității contestației la executare nu este fondată.
Art. 49 alin. 1 din nr.OUG 51/1998 prevede că "termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască actul sau faptul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt".
Art. 401 alin. 1 lit. b pr.civ. prevede: "contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi".
Trebuie avute în vedere că prevederile art. 49 din nr.OUG 51/1998 sunt dispoziții speciale în raport cu cele ale art. 401.pr.civ. iar dispozițiile art. 44 din nr.OUG 51/1998 se referă la completarea în mod corespunzător a dispozițiilor acestui act normativ cu cele ale Codului d e procedură civilă. Aceasta înseamnă că se completează în măsura compatibilității lor, cu acele dispoziții procedurale de drept comun care nu contravin dispozițiilor speciale de procedură prevăzute de nr.OUG 51/1998.
Cum prevederea art. 401.pr.civ. contravine prevederii speciale a art. 49 din nr.OUG 51/1998, se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 401.pr.civ.
Nu este întemeiată susținerea intimatei că nu sunt aplicabile prevederile art.49 din nr.OUG 51/1998, pentru că acestea se regăsesc în alt capitol decât cel referitor la regulile de executare silită.
Așa cum s-a arătat, dispozițiile capitolelor VIII, IX și X din nr.OUG 51/1998 se aplică și ca instituție implicată în procesul de privatizare. Capitolul X intitulat "Reguli speciale privind executarea silită" nu cuprinde o dispoziție care să se refere la instituirea vreunui termen de prescripție sau de decădere a dreptului la formularea contestației la executarea silită pornită de O asemenea dispoziție se află în capitolul IX intitulat "Reguli speciale privind soluționarea litigiilor", respectiv art. 49 din nr.OUG 51/1998. Față de formularea generală a art. 1 alin. 2 din nr.OUG 64/2005 și a art. 44 din nr.OUG 51/1998, se constată că procedura instituită de acest capitol se aplică oricărui litigiu ce implică procedura de recuperare a sumelor de bani datorate, deci și contestației la executarea silită pornită de pentru recuperarea redevenței invocate.
Rezultă că și prevederile art. 49 din nr.OUG 51/1998 se aplică contestației la executarea silită de față. Având în vedere că intimata a demarat procedura executării silite la data de 29.10.2008, se constată că prezenta contestație la executarea silită trimisă prin poștă la data de 27.02.2009 este formulată în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art. 49 alin. 1 din nr.OUG 51/1998.
În ceea ce privește excepția prescripției executării silite invocate de către contestatoare, se constată că este întemeiată.
Debitul solicitat de către intimata reprezintă redevență restantă aferentă trimestrelor, II și III ale anului 2002, potrivit fișei de calcul depuse de aceasta, cu scadența trimestrială, în ultima zi a lunii, respectiv 30.06.2002 și 30.09.2002.
Prevederile art. 8 alin. 3 din nr.OUG 147/2002 dispun că "veniturile încasate de Agenția Domeniilor Statului din celelalte activități pe care le desfășoară conform atribuțiilor stabilite prin legi, rămase după deducerea cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităților respective, se fac venituri la bugetul de stat".
Art. 1 alin. 2 din nr OG, 92/2003 dispune că "prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel".
Din interpretarea coroborată a acestor două texte de lege reiese că acele creanțe pe care Agenția Domeniilor Statului le are din activități pe care le desfășoară potrivit legii, cum este cazul în speță a concesionării de terenuri, sunt supuse regimului juridic prevăzut de nr.OG 92/2003.
Art. 121 alin. 1 din nr.OG 92/2003 instituie faptul că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Anterior nr.OG 92/2003, art. 138 alin. 1 din G nr. 61/2002 dispunea că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Considerând că aceste dispoziții legale referitoare la termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bugetare sunt de imediată aplicare, fiind incluse în prevederi legale de natură financiar-fiscală, se apreciază că termenul de prescripție aplicabil este cel de 5 ani.
Calculând acest termen de la sfârșitul anului financiar celui în care a luat naștere dreptul la creanța reclamată de către, reiese că termenul de prescripție a executării silite se împlinește la sfârșitul anului 2007.
Nu poate fi reținută susținerea intimatei că acest termen începe să curgă de la data de 29.05.2004, când contractul de concesiune dintre și a devenit titlu executoriu, potrivit Legii nr. 190/2004. Aceasta deoarece, până la data intrării în vigoare a acestei legi, putea obține titlu executoriu prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Cu privire la întreruperea termenului de prescripție a executării silite, se constată că singura adresă prin care contestatoarea recunoaște un debit de 1.000.000.000 lei (ROL) este cea emisă la data de 27.08.2001. Însă, adresa este anterioară scadenței debitelor cu privire la care s-a pornit executarea silită, deci nu se poate referi la acestea. Ca urmare, nu se poate reține susținerea intimatei cu privire la întreruperea termenului de prescripție a executării silite.
Având în vedere aceste considerente, se constată că este întemeiată contestația la executare și, în baza art. 47-48 din nr.OUG 51/1998, va fi admisă.
Va fi admisă ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la executarea silită și va fi constatat prescris dreptul la executarea silită pornită prin comunicarea titlului executoriu nr. 32160/29.10.2008. Vor fi anulate formele de executare, respectiv comunicarea titlului executoriu nr. 32160/29.10.2008 și Ordinul de înființare a popririi nr. 35674/10.12.2008 în ceea ce o privește pe contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ""-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Admite excepția prescripției dreptului la executarea silită și constată prescris dreptul Agenției Domeniilor Statului la executarea silită pornită prin comunicarea titlului executoriu nr. 32160/29.10.2008.
Anulează formele de executare, respectiv comunicarea titlului executoriu nr. 32160/29.10.2008 și Ordinul de înființare a popririi nr. 35674/10.12.2008 în ceea ce o privește pe contestatoare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.05.2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red. /4 ex/25.06.2009
Președinte:Eugenia Alina PănescuJudecători:Eugenia Alina Pănescu
