Spete contestatie la executare comercial. Sentința 95/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2252/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 95
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de contestatoarea SC SRL în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.05.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 04.06.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației la executare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a Vi-a Comercială la data de 05.102.007 sub nr- contestatoarea SC SRL a chemat în judecată pe intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actelor și formelor de executare întocmite de intimată împotriva sa.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata un contract de concesiune înregistrat sub nr. 11/03.06.2002 având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă. La data de 25.09.2007 intimata le-a comunicat prin intermediul adresei nr. 61372/18.09.2007 titlul executoriu ce constata soldul creanței în valoare de 91.235,99 lei reprezentând redevență de 40.591,18 lei și penalități de 50.644,81 lei. Se mai arată că anterior au mai fost comunicate alte sume ca fiind datorate intimatei, respectiv la data de 17.04.2007 prin adresa nr. 55306 era comunicat un sold de 81.089,90 lei; în urma sesizării sale, la data de 07.05.2007 prin adresa nr. 55849 era comunicat un sold de 89.061,10 lei, pentru ca în final să fie emis titlul executoriu menționat anterior, în baza căruia a fost înființată poprirea asupra conturilor societății.
Contestatoarea arată că actul încheiat cu intimata - contractul de concesiune nu are valoarea unui titlu executoriu, niciuna din clauzele contractului neacordând o asemenea valoare înscrisului dintre părți. De asemenea, susține că suma pentru care a fost emisă somația nu reprezintă valoarea reală a datoriei pe care o înregistrează față de intimată, dar că aceasta a refuzat întâlnirea pentru a se face punctajul plăților, așa cum a solicitat prin adresă scrisă. În consecință, apreciază că intimata nu face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva sa, nefiind stabilită cu certitudine atât cuantumul debitului principal, cât și al penalităților datorate, chiar poziția intimatei fiind oscilantă în această privință. Sub acest aspect se arată că la data de 05.09.2006 chiar intimata le comunica că debitul societății era achitat în totalitate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că atât debitul cât și penalitățile au fost stabilite în conformitate cu clauzele contractuale. Intimata mai susține că având în vedere art. 3 din OUG nr. 64/23005 care menționează în mod expres că în cazul contractelor încheiate de ADS cu parteneri contractuali, având ca obiect orice formă de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă se aplică modalitate de executare prevăzută de OUG nr. 51/1998, susținerea contestatoarei că actul dintre părți nu este titlu executoriu nu poate fi primită, Legea nr. 190/2004 nefăcând distincție între contractele încheiate anterior ori ulterior adoptării actului normativ.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea cuantumului sumei datorate de contestatoare - debit principal și penalități de întârziere.
Analizând actele și lucrările dosarului, se apreciază că este întemeiată contestația la executare, în baza următoarelor considerente: contractul de concesiune a fost încheiat între părți în anul 2002. la acel moment legea nu acorda actului caracterul de titlu executoriu. Prin apariția Legii nr. 190/2004 care acordă contractelor de concesiune încheiate de ADS caracterul de titlu executoriu nu se poate ajunge la concluzia că a căpătat un asemenea caracter și contractul încheiat între părțile prezentului litigiu, contract încheiat, așa cum s-a menționat, cu 2 ani înainte de apariția Legii nr. 190/2004. Acest caracter trebuia să fie prevăzut de dispozițiile legale la momentul încheierii sale; nu se poate reține susținerea intimatei în sensul că actul dintre părți are caracter executoriu pentru că era în vigoare la momentul apariției Legii.
Se cuvine subliniat că nu se poate confunda contractul ca act juridic - guvernat de legea existentă la momentul încheierii lui, cu efectul contractului, respectiv obligația de plată. Concret nu obligația de plată are caracter executoriu, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 190/2007, ci contractul. Or, în măsura în care legea sub imperiul căreia a fost încheiat contractul nu prevedea acest caracter la acel moment, nu se poate aprecia retroactiv că prin adoptarea Legii nr. 190/2004 a căpătat un asemenea caracter și actul încheiat anterior.
Menționăm că nu se poate aprecia caracterul executoriu al unui act juridic în funcție de normele juridice existente la data exigibilității creanței (respectiv la momentul nașterii dreptului de a se solicita plata creanței). Caracterul executoriu trebuie apreciat în funcție de normele existente la data încheierii actului. Or, la acel moment legea nu conferea contractului de concesiune caracterul de titlu executoriu.
Dacă s-ar aprecia aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 190/2004 cu privire la contractele încheiat anterior adoptării acestui act normativ, s-ar ajunge la o retroactivitate a legii civile, ceea ce ar conduce la încălcarea unui principiu general, cel al neretroactivității legii civile.
În consecință, față de considerentele reținute, în temeiul art. 44 și următoarele din OUG nr. 51/1998, contestația la executare va fi admisă, iar actele și formele de executare efectuate de intimată împotriva contestatoarei vor fi desființate, apreciind că este nelegală executarea pornită de intimată în baza unui contract ce nu constituie titlu executoriu și cu aplicarea unor norme legale cărora nu se supune contractul dintre părți.
În temeiul art. 274.pr.civ. va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de contestatoare, constând în plata taxelor judiciare de timbru și a onorariului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SC SRL, cu sediul în localitatea,-, jud. T în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,-.
Anulează toate actele și formele de executare efectuate de intimată împotriva contestatoarei în baza somației de plată nr. 61372 din 18.09.2007.
Obligă intimata să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 3.566,30 lei către contestatoare.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
30.06.2008.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
