Spete contestatie la executare comercial. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 964
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatoarea DOI M cu sediul în com., Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 214 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - - cu sediul în B, sector 6, BD 1 -, nr. 19, -. 1,. 34, Cod poștal - și CONSILIUL LOCAL cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 87 lei potrivit nr. 5/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile, iar la a doua strigare a răspuns recurenta contestatoare - M, reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta contestatoare - M solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, rejudecarea fondului și modificarea soluției în sensul admiterii contestației.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea adresată Judecătoriei Târgoviște la data de 10 august 2007, reclamanta - M, a solicitat pe calea contestației la executare, în contradictoriu cu - - - B și Consiliul Local al comunei, pronunțarea unei hotărâri prin care executarea contestației să fie anulată, relativ la predarea terenului concesionat către creditor, pentru suprafața afectată întreprinderii piscicole cât și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie și încuviințarea executării.
În motivarea cererii se arată că prin executarea hotărârii ce constituie titlul creditorului - - -, se încalcă dreptul contestatoarei de a exploata bunurile închiriate de la comuna pentru o întreprindere piscicolă, potrivit contractului de închiriere nr.1100/19 decembrie 1995 și a actului adițional nr.366/31.03.2000, acte în baza cărora a închiriat un de apă de 23 ha, barajul și călugărul de acumulare cât și terenul aferent unei zone de protecție a, cu o lățime de 5 liniari.
Se mai arată că terenul și luciul de apă închiriate sunt încercuite de terenul riveran, în suprafață de 24,75 ha, concesionat de comuna, creditoarei - - -, conform contractului de concesiune nr. 825/21.06.2001, iar prin clauzele cuprinse în dispozițiile art. 17 alin.1 și art.17 alin.2 din acest contract, sunt anihilate practic, rezultatele întreprinderii piscicole.
Se apreciază de asemenea, că hotărârea ce constituie titlul executoriu, nu este semnată de unul dintre membrii completului de judecată, ceea ce potrivit dispozițiilor art.261 pct.8 Cod procedură civilă hotărârea este lovită de nulitate.
La dosar au fost depuse în copie, decizia nr.2384/2.XI.2006pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, în baza căreia s-a întocmit procesul verbal nr.119/23.07.2007 de către Biroul Executorului Judecătoresc din Târgoviște, precum și somația întocmită de executorul judecătoresc la aceiași dată prin care Consiliul Local al comunei este somat să predea creditoarei terenul în suprafață de 24,75 ha ce face obiectul contractului de concesiune, însoțită de copiile contractului de închiriere nr.1100/19.12.1995 și ale contractului de concesiune nr.825/21.06.2001, acte amintite în considerente anterioare.
Prin sentința civilă nr.4303/7.XI.2007 Judecătoria Târgoviște și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, hotărâre menținută de Curtea de APEL PLOIEȘTI care prin decizia civilă nr.88/CC/12.06.2008, a stabilit competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Secția de contencios administrativ, aceasta fiind instanța de executare, întrucât a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art.2 lit, ț din Legea nr.554/2004.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului,prin sentința nr. 214 din 31 martie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de contestatoarea - M în contradictoriu cu intimații - - -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de închiriere nr.1100/19.12.1995, încheiat între - 2 și Primăria comunei, împreună cu Fundația, România, s-a închiriat suprafața de 23 ha de apă, barajul și călugărul de acumulare și deversare, cât și terenul aferent zonei de protecție a de 5 ml, în favoarea societății comerciale susmenționate, pe o durată de 5 ani, începând cu 1.01.1996, durată prelungită ulterior prin actul adițional încheiat la 31.03.2000, pe o perioadă de 10 ani, cuprinsă între 1 ianuarie 2001-1 ianuarie 2010.
Prin același act adițional, la contractul de închiriere, părțile au convenit închirierea unui teren de încă 500 mp, pentru amenajarea de spații de livrare și depozitare.
Contractul de concesiune nr.825/21.06.2001, are ca părți Primăria comunei în calitate de concedent și - - - B, în calitate de concesionar, iar ca obiect, un teren în suprafață de 24,75 ha situat în zona lacurilor 1 (Iazul 7) 2(Iazul 8) și a Primăriei, fiind încheiat pe o durată de 49 ani, începând cu data de predării-primirii terenului.
Întrucât terenul concesionat în condițiile stabilite în contract, nu a fost predat concesionarului, acesta s-a adresat justiției, care prin Decizia nr.2384/2.XI.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local nr.20/27.06.2005 și a obligat pârâtul Consiliul Local, să predea reclamantei terenul ce face obiectul contractului de concesiune, hotărârea fiind irevocabilă.
În baza acestei hotărâri irevocabile, Biroul Executorului Judecătoresc din Târgoviște a încheiat procesul verbal nr.119/23.07.2007emițând somația cu același număr, prin care Consiliul Local al comunei, era somat să predea reclamantei terenul în suprafață de 24,75 ha, conform contractului de concesiune. Din nici un act aflat la dosar nu rezultă că la momentul sesizării instanței avusese loc predarea efectivă a terenului în litigiu.
În vederea stabilirii situației exacte a terenurilor ce au fost concesionate și respectiv închiriate de Primăria, cât și pentru verificarea unei eventuale suprapuneri a acestor suprafețe, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, din ale cărei concluzii rezultă că, suprafața de 24,75 ha concesionată nu se suprapune peste zona de protecție a de 5 și nici peste suprafața de 500 mp, închiriată de Consiliul Local,deoarece creditoarea - - - nu a fost pusă în posesie cu suprafața de 24,75 ha.
Constatările expertului tehnic, urmare fazei de teren efectuată la data de 22.01.2009 și concluziile acestuia, mai ales cele care evidențiază faptul că la această dată, creditoarea - - - nu fusese pusă în posesie pe terenul concesionat, duce la concluzia firească că la acest moment, contestația la executare apare ca lipsită de obiect, atâta timp cât potrivit dispozițiilor art. 399 alin.1 Cod procedură civilă, contestația poate fi formulată împotriva executării silite sau a oricărui act de executare, de cei interesați sau vătămați prin executare.
Celelalte aspecte invocate de debitoare, privind o posibilă nefuncționalitate a activității sale prin activarea clauzelor contractului de concesiune cuprinse în dispozițiile art.17 alin.1 și 17 alin.2, nu pot fi examinate de instanța de executare, întrucât acestea vizează fondul cauzei și sunt de natură să repună în discuție în fața instanței de executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - respectiv decizia nr.2384/2.XI.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, respectiv legalitatea și temeinicia titlului executor, fapt ce ar duce la încălcarea principiului puterii lucrului judecat.
Cu privire la critica debitoarei adusă titlului executoriu invocat, respectiv a hotărârii pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI privind lipsa semnăturii unuia dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată, instanța reține că această lipsă nu conduce la nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece conform art.258 alin.1 Cod procedură civilă, sancțiunea nulității hotărârii poate fi analizată numai în situația nesemnării dispozitivului hotărârii care se pronunță (a minutei) și nu a hotărârii redactate ulterior.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - M criticând hotărârea întrucât a fost motivată pe lipsa de obiect a contestației la executare, pe inaptitudinea instanței de executare de a se pronunța asupra efectelor contractului de concesiune ce face obiectul executării și pe validitatea hotărârii ce se execută, chiar în ipoteza în care ea nu este semnată de către unul dintre judecătorii care au fost parte din completul de judecată.
Hotărârea atacată este dată cu aplicarea unei forme esențiale de procedură privitor la limitele investirii și la calificarea obiectului cererii introductive, provoacă o închidere a dreptului de acces liber la justiție și validează o executare silită în temeiul unei hotărâri neregulate.
Prima instanță nu a observat că ceea ce se pune în executare nu este o dezlegare jurisdicțională în dispozitivul hotărârii, ci este un contract de concesiune asupra unei suprafețe de teren riverană cu exploatația piscicolă a recurentei care stipulează drepturi în favoarea concesionarului prin care este afectată major întreprinderea acestora.
Hotărârea atacată provoacă și o închidere a accesului liber la justiție, pentru ca recurenta, afectată de executarea contractului de concesiune ce face obiectul dispoziției hotărârii pusă în executare, deși are un interes legitim indiscutabil, nu poate să și-l promoveze în justiție, ceea ce este inadmisibil potrivit art. 21 din Constituție.
titlului executoriu rezultă din neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 261 pct. 8.pr.civ. anume aceea a semnării hotărârii respective de către toți judecătorii care au făcut parte din completul de judecată.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea fondului și modificarea soluției în sensul admiterii contestației.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Actele de executare silită trebuie îndeplinite cu respectarea prescripțiilor legale. Ori de câte ori aceste prescripții sunt încălcate, persoana interesată are posibilitatea să sesizeze instanța de executare, urmărind să obțină anularea actelor de executare silită contrare legii. Mijlocul procedural pe care legea îl pune, în acest scop, la dispoziția celui interesat este contestația la executare. Astfel, art. 399.pr. civ. prevede că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare propriu-zisă poate privi nerespectarea condițiilor prevăzute pentru investirea cu formulă executorie, prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea executării silite, faptul că executarea nu este îndeplinită conform dispozitivului, urmărirea unor bunuri exceptate de lege de la executarea silită, urmărirea unor bunuri care nu aparțin debitorului, depășirea limitei în care poate fi urmărit salariul sau alte venituri asimilate acestuia, neopozabilitatea titlului executoriu, modul în care se desfășoară activitatea execuțională, invocarea compensației legale, punerea în executare a unei hotărâri care a fost ulterior desființată, faptul că debitorul și-a executat de bună voie obligația înscrisă în titlul executoriu etc.
Pe calea contestației la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica sau desființa hotărârea pusă în executare. Motivele invocate de contestator nu se pot referii la probleme de fond, care să repună în discuție hotărârea ce se execută, deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cererile adresate primei instanțe, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Nici în situația în care contestația la executare este introdusă de un terț, ca și în prezenta cauză, nu se poate pune în discuție valabilitatea titlului executoriu, ci, eventual, inopozabilitatea lui, fără însă a se putea obține anularea hotărârii respective. A admite o altă soluție înseamnă a aduce atingere puterii de lucru judecat, deși nu există un text de lege în acest sens.
Instanța care soluționează contestația trebuie să se limiteze a cerceta dacă actele de urmărire se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită. Se admite că singurele apărări de fond care pot fi invocate pe calea contestației la executare sunt cele care privesc cauze de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu ce au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii. Soluția este logică, întrucât nu se încalcă puterea de lucru judecat, fiind vorba de împrejurări care nu au putut să fie valorificate în faza judecății.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată nefondat motivul de recurs privind analizarea clauzelor contractului de concesiune încheiat de Consiliul Local în favoarea intimatei - - - exced cadrului procesual de față, executarea silită vizând un titlul executoriu conținând o obligație de a face stabilită în sarcina Consiliul Local.
De asemenea, nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs privind îngrădirea accesului liber la justiție, având în vedere că, așa cum am arătat mai sus, pe calea contestație la executare pot fi analizate actele de urmărire ce trebuie realizate cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, ori în cauza de față nu s-a procedat efectiv la executarea silită, respectiv la punerea în posesie a intimatei - - -, pentru a se putea reține o vătămare adusă societății contestatoare.
Mai mult decât atât, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă cu certitudine că terenurile ce fac obiectul celor două contracte de concesiune nu se suprapun.
Și ultimul motiv de recurs, privind neregularitatea titlului executoriu urmare a nesemnării hotărârii de un membru al completului de judecată, este nefondat având în vedere că un asemenea incident nu atrage nulitatea hotărârii, minuta fiind semnată de toți membrii completului, iar, pe de altă parte, un astfel de aspect putea fi invocat într-o cale de atac și nu în cadrul contestației la executare.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea DOI M cu sediul în com., Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 214 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - - cu sediul în B, sector 6, BD 1 -, nr. 19, -. 1,. 34, Cod poștal - și CONSILIUL LOCAL cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
GREFIER,
Fiind în CO semnează Grefier Secție
Red. DF/DD
2 ex./2.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
